Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare

Mihai Eminescu despre Starea României în a doua jumătate a secolului al XIX-lea
03.04.2015 | Marin VOICU

Secţiuni: Opinii
JURIDICE - In Law We Trust

Starea României. Privire comparată în secolele XIX – ultimul pătrar, XX al 2-lea pătrar și XXI primul pătrar – Mihai Eminescu, Petre Țuțea și Călin Georgescu

* * *

Motto:

1.”Relele la romani. Statul viciat. Capitalul si mita; partidele politice; saracia si coruptia; impostura; polarizarea sociala; guvernarea si administratia statului; legile straine”, Mihai Eminescu, “Timpul”, 17 august 1875.

2.”Toata lumea stie ca nerentabilitatea muncii romanesti are pe langa cauze intamplatoare si cauze permanente” – Petre Tutea, “Cuvantul”, 19 februarie 1938.

3.”Tradarea, impostura si hotia au fost si raman fundamentele societatii romanesti in primul patrar al sec. al XXI-lea si pilonii “modernizarii” statului roman in deceniul 2004-2014 – Calin Georgescu, 2014, in “Cumpana Romaniei”, Ed. LOGOJ, 2014.

1. Starea Romaniei a fost reflectata in lucrarile unora din marii nostrii scriitori si filozofi, care au publicat in paginile celor mai prestigioase publicatii texte memorabile, continand, nu numai fotografii ale vietii social-economice si de stat, dar, mai ales, observatii analitice exceptionale.

Am selectat, pentru imaginea comparata a starii Romaniei, unele texte publicate de marele nostru poet national Mihai Eminescu. in deceniile 8-9 ale secolului XIX, in cotidianul “Timpul”, reunite, in anii 1980-1985, in “Opere” vol. X-XIII, elaborate de Editura Academiei Romane si, mai apoi, sintetizate intr-o lucrare intitulata “Testamentul politic al lui Mihai Eminescu” (Radu Mihai Crisan, Editura Cartea Universitara, 2005).

Principalele observatii, reflectii si analize privesc teme precum: “Relele la romani. Statul viciat, polarizarea sociala, mizeria materiala si morala a populatiei, destrabalarea administratiei publice, risipa banului public, coruptia electorala, saracia, capitalul si mita, coruptia generalizata, impostura si altele”.

Impresionante sunt reflectiile si observatiile analitice ale poetului national privind teme majore relative la starea statului roman: “poporul roman si legile straine”, “modernizarea statului roman”, “partidele politice”, “guvernarea si administratia statului”, “justitia romana”, “calitatile guvernantilor”, “administratia locala si falsul electoral”, “spiritul romanului” si alte asemenea.

2. Dupa mai bine de 50 de ani, in noile circumstante istorice, are loc procesual de modernizare legislativa si institutionala a statului, pornit prin Constitutia din 1923 si legile ulterioare, in plina criza economico-financiara din anii 1929-1933, ale carei efecte au produs mari dezechilibre de forte, destabilizarea economica, adancirea saraciei, a polarizarii sociale, agravarea coruptiei pana la varful administratiei de stat si a guvernarii tarii.

Constatarile si concluziile din Raportul Comisiunii de ancheta parlamentara in afacerea “SKODA”, adoptat in sedinta Camerei Adunarii Deputatilor si Senatului, din 12 mai 1934, privind incheierea si executarea contractului din 17 martie 1930 cu Uzinele “SKODA” din Cehia, de catre Guvernul Maniu al Romaniei, prin Ministerul de Razboi, releva aspecte similare cu cele din observatiile lui Mihai Eminescu si, mai ales, cu cele din succesiunea de articole publicate de marele nostru filozof si economist Petre Tutea in cotidianul “Cuvantul”, in anul 1938.

Iata, de exemplu, o prima concluzie a Raportului “SKODA”: “Interesele apararii nationale au fost in mod vinovat neglijate cu privire la o parte insemnata a contractului, paguba economica rezidand in faptul ca 1/3 din obiectul comenzii putea fi executat in tara; s-a dat unei industrii straine o furnitura de 1,7 milioane lei reprezentand valoarea munitiilor, in prejudiciul economiei nationale”.

O a doua concluzie edificatoare in raport de negotul guvernamental de astazi: “reprezentantul Skoda si-a procurat toate informatiile prin coruptie, reusind substituirea de oferte, de piese, prezentate la licitatii si a izbutit, astfel, sa suprime orice concurenta. Prezentand tablouri comparative (declaratiile lui Maniu si Cihoski) inexacte, in 1931 si 1932, s-a facut a se crede ca statul roman contracteaza la un pret just, asa incat, aceste mijloace utilizate sunt departe de a fi licite”.

Concluzia generala a Raportului relativa la “Culpe. Raspunderi” este, insasi de o vadita actualitate, privind, indeosebi, circumstantele factuale si de gravitate a faptelor comise de reprezentantii guvernului in conditiile varfului de “criza generala si universala”, prin trafic de influenta, inselaciune, mita si abuz in serviciu, pe seama banului public, in timp ce populatia se afla sub pragul de saracie:

“Retinem din minutioasa expunere a faptelor in legatura cu tratativele si incheierea contractului, precum si din studiul dispozitiunilor legale aplicabile materiei, urmatoarele:
I. Omisiune de a procura datele comparative in contractul Jugoslav, date ce se puteau cere pe cale oficiala si pe care daca Jugoslavia ni le-a dat in 1931 nu avea niciun motiv sa mi le refuze in 1930.
II. Neglijenta de a cere, se pare evitarea voita, si de a obtine ofertele ce se puteau obtine pentru a avea suficiente date de orientare asupra pretului.
III. Disparitia tabelelor pretinse existente in momentul incheierii contractului.
IV. Inlaturarea nejustificata si neexplicabila a tuturor organelor Ministerului, in atributiunile carora intrau: Studiul prealabil sistemelor de material si alcatuirea caietelor de sarcini.
V. Semnarea contractului si plata unui insemnat avans din pret, fara alcatuirea caietelor de sarcini.
VI. Afirmarea inexacta a existentei unui pretins contract intre Skoda si Schneider, spre a influenta credinta in constrangerea de a contracta cu cea dintai, ceea ce demonstreaza o suspecta preferinta.
VII. Calcarea obligatiei impusa de delegatia permanenta in sedinta de la 16 iulie 1929, de a se consulta comitetul materialelor asupra ofertei inaintata de Skoda.
VIII. Simulacrul convocarii Comitetului materialelor la 5 martie si inducerea in eroare a acestui comitet prin prezentarea de catre secretarul general a studiului tratativelor.
IX. Desconsiderarea incheierii acestui comitet, care cerea sa se prezinte studii comparative asupra materialelor de razboi, inainte de efectuarea comenzii.
X. Aprobarea tardiva, fara sens si utilitate, a procesului-verbal al acestui comitet abia la 2 aprilie 1930, desi la 17 martie se semna contractul.
XI. Contractarea pe un pret exagerat, superior chiar celui cerut de Skoda prin oferta de la 4 iulie 1930 examinat in delegatia permanenta a Consiliului apararii.
XII. Desconsiderarea imperativului legal, privitor la cererea potentialului de razboi prin faptul ca o treime din obiectul contractului putea si trebui sa fie executata in tara.

Prejudiciile suferite de Statul Roman, constau in:
a) Faptul ca s-a platit materialul mult mai scump decat justa lui valoare;
b) Ca, independent de pretul din contractul incomplet, trebuiau sa rezulte inevitabile dificultati in executie;
c) Prin faptul ca s-a angajat o suma considerabila pentru o comanda din valoarea careia aproximativ jumatate se putea executa in tara, oferindu-se posibilitatea industriei nationale sa-si sporeasca pregatirea pentru razboi si satisfacandu-se netagaduite interese economice si nationale.

Cauza prejudiciilor suferite rezida in nerespectarea textelor exprese ale legilor mai sus mentionate privitoare la problema inzestrarii ostirii.

In asemenea contract, data fiind importanta care, pentru validitatea lui juridica, cerea pe langa semnatura Ministrului de resort si aprobarea de catre Ministrul de Justitie (art. 90, Legea contabilitatii publice), precum si in faza pregatitoare a contractului cand lucrarea Ministrilor, membri in Consiliul superior al apararii tarii, din principiile generale ale dreptului de raspundere ministeriala ar decurge solidaritatea raspunderii Ministrilor care au conlucrat.

Calcarile repetate de lege, mai sus indicate, constituesc delictul prevazut si pedepsit de art. 3 al Legii asupra raspunderii ministeriale de la 2 mai 1879. Acest text pedepseste cu interdictiunea de la 8 ani pana la toata viata de a mai ocupa functiuni publice pe Ministerul “care va fi semnat decrete sau va fi luat dispozitiuni care violeaza un text expres al unei legi existente”.

Competenta de a judeca un asemenea delict penal politic apartine, potrivit art. 98 din Constitutie, Inaltei Curti de Casatie.

Trimiterea in judecata trebuie votata, potrivit aceluiasi text al Constitutiei de Onor, de Camera cu 2/3 din membrii prezenti”.

3. In urmatorul text vom prezenta rezumate selectate din articolele lui Petre Tutea, in ziarul “Cuvantul”, in anul 1938, pe aceleasi teme, culese si publicate in volumul “Ieftinirea vietii”, Editura Elion, 2000.

In sfarsit, pentru a oferi cititorului un instrument veritabil si pertinent de privire comparata asupra celor 3 segmente de timp relativa la Starea Romaniei (ultimul patrar al sec. al-XIX-lea, al doilea patrar al sec. XX si primul patrar al sec. XXI), vom prezenta selectiv, observatile si reflectiile analitice ale unei personalitati contemporane, preocupat de a “construi un regim de demnitate nationala care sa salveze Neamul Romanesc dupa un sfert de veac de tranzitie confuza si dureroasa, in lucrarea sa “Cumpana Romaniei”, Dr. Calin Georgescu, presedintele Clubului de la Roma pentru Europa, fost director executiv al Centrului National pentru Dezvoltare Durabila din Bucuresti (2010-2013), autor al mai multor lucrari de referinta[2], Raportor Special ONU, ne infatiseaza, in sinteza, teme majore si de interes strategic, precum: “Starea natiunii”, “Asediul marilor corporatii”, “Statul si cetatenii”, “Retrocedarile barbare”, “Agricultura si taranul”, “Sanatatea si administratia”, “Sistemul bancar din Romania”, “Finantarea exterioara”, “Familia si romanii din afara granitelor”, “Noul nationalism”, “Globalismul”, “Misiunea internationala a Romaniei” si altele.

Iata, doar, cateva obiective si mijloace de realizare propuse de autor, in acest nou proiect de tara la orizontul anilor 2020 pentru Romania:
“1. Intarirea legislativa si constitutionala a statului. Legi administrate eficient de functionari in a caror autoritate populatia sa aiba incredere.
2. Lansarea cercetarii si dezvoltarii cu implicarea universitatilor.
3. Politici monetare si fiscale ferme. Nivelul taxelor sa fie scazut. Pastrarea monedei nationale este un mare atu, care nu trebuie neglijat. Si sub nicio forma nu trebuie aderat la moneda euro.
4. Dezvoltarea cailor de transport. O tara curata si ingrijita.
5. O politica externa regionala si globala de promovare a concilierii.
6. Transformarea unui handicap in avantaj de nisa economica; agricultura romaneasca cu scopul final de a asigura independenta alimentara a tarii. Protectia padurilor si conservarea mediului.
7. Dezvoltarea durabila – concept national.
8. Securitatea persoanei: strategia de sanatate bazata de preventie, hrana sanatoasa, educatie prin miscare, politica demografica stabila.

Pentru a realiza aceste obiective spunem:
– Un NU hotarat privatizarii sistemului de sanatate. Este un bun public si nu trebuie privatizat, ci partial mutualizat. Trebuie imbunatatit prin investitii;
– Un NU hotarat instrainarii sectorului de energie. Este un sector cheie al economiei, trebuie sa ramana in mainile romanilor;
– Un NU hotarat exploatarii de catre straini a resurselor naturale. Ele apartin romanilor si trebuie exploatate de catre statul roman;
– Un NU hotarat vinderii pamanturilor agricole si padurilor. Ele sunt ale romanilor;
– Un NU hotarat asumarii responsabilitatii de catre guvern in 75% din legi (Este o forma de dictatura. Parlamentul trebuie sa-si recastige rolul);
– Un NU hotarat investitiilor speculative, care sifoneaza bogatia create de altii sau de natura. (Un DA hotarat pentru salvarea Rosiei Montane);
– Un NU hotarat acelor corporatii transnationale care vin in Romania pentru a o trasforma intr-un bantustan, otravindu-ne hrana, apa si sufetele”.

II. Mihai Eminescu despre Starea Romaniei in a doua jumatate a secolului al XIX-lea

1. ”Cine sunt romanii?”

“Romanii nu sunt nicaieri colonisti, venituri, oamenii nimanui; ci, pretutindenea unde locuiesc, sunt autohtoni, populatie mai veche decat toti conlocuitorii lor[3]. Rasa istorica formatoare a acestei tari este “acel neam de oameni, acel tip etnic care, revarsandu-se de o parte din Maramures, de alta din Ardeal, a pus temelia statelor romane in sec. al XIII-lea si al XIV-lea, si care, prin caracterul lui innascut[4], a determinat soarta acestor tari, de la 1200 si pana la 1700. Nu exista nicio deosebire intre rasa romana din Muntenia, Moldova, din cea mai considerabila parte a Ardealului si a Tarii Unguresti. E absolut aceeasi rasa, cu absolut aceleasi inclinari si aptitudini”. (Curierul de Iasi, XI-1876, Opere, vol. IX, Ed. Academiei Romane, 1980, p. 253)

2. ”Poporul roman si legile straine”

“Un popor, oricare ar fi el, are dreptul a-si legiui trebuintele si tranzactiunile ce rezulta din acele trebuinte, reciprocitatea relatiunilor sale, intr-un cuvant: legile unui popor, drepturile sale nu pot purcede decat din el insusi; conditiunea de viata a unei legi, garantia stabilitatii sale e ca ea sa fie un rezultat, o expresiune fidela a trebuintelor acelui popor; legislatiunea trebuie pusa in aplicarea celei mai inaintate idei de drept, pusa in raport cu trebuintele poporului, astfel incat explicarea ori aplicarea drepturilor prin lege sa nu contrazica spiritul acestora. Industria trebuie sa fie a natiunii aceleia si pazita de concurenta, iar purtatorul ei, comertul, s-o schimbe pe aur, dar aurul, punga ce hraneste pe industrias si imbraca pe agricultura, trebuie, de asemenea, sa fie in mainile aceleiasi natiuni. Stiintele natiunii, prin care ea sa fi contribuit la luminarea si inaintarea omenirii; artele si literatura frumoasa trebuie sa fie oglinzi de aur ale realitatii in care se misca poporul, o coarda noua, originala, potrivita pentru binele cel mare al lumii”. (“Timpul”, 29 iulie 1881, Opere, vol. XII,p. 261, Ed. 1985).

“La noi mizeria e produsa, in mod artificial, prin introducerea unei organizatii si a unor legi straine nepotrivite cu stadiul de dezvoltare economica a tarii, organizatie care costa prea scump si nu produce nimic”.

3. ”Modernizarea statului roman”

 ”Peste noapte si prin surprindere”, “am admis legiuiri straine, legi straine in toata puterea cuvantului, care substituie, pretutindenea si pururea, in locul notiunilor natie, tara, roman, notiunea om, cetatean al universului, fie din Berber, Nigritania, China sau Galitia?. Ei bine, nu le-am admis pentru roman, cu interesele caruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice cu care se potriveau si care stiu a se folosi de dansele. Am creat o atmosfera publica pentru plante exotice, de care planta autohtona moare… Azi avem cele mai inaintate institutii liberale. Control la suveranitatea poporului, codice frantuzesti, consilii judetene si comunale. Stam mai bine pentru aceasta? Nu de zece ori mai rau, caci institutiile noi nu se potriveau cu starea de cultura, cu suma puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea muncii noastre, incat trebuie sa le sleim pe acestea pentru a intretine aparatul costisitor si netrebnic al statului modern.

E intr-adevar ciudat de a vedea un popor eminamente plugar ca al nostru si a carui ratiune de-a fi este tocmai originea lui traco-romana, cum, din chiar senin si intr-o singura noapte, erige teoria de om si in teorie absoluta de stat si face din banul international si din posesiunea acestuia singura masuratoare pentru a deosebi inraurirea unui om de a celuilalt in viata statului. Nici nu e lesne de inteles cum un popor de plugari, ba inca unul care s-a lasat de pastorie de ieri-alaltaieri si s-a apucat de plug inainte de abia cincicezi de ani, putea sa se creada indestul de bogat pentru a introduce, la el, forme de civilizatie si institutii pe care tarile apusene, bogate prin industrie si printr-o dezvoltare economica de sute de ani, abia le pot plati. Cea mai superficiala socoteala din lume ar dovedi, indestul, ca puterea productiva a natiei romanesti n-a crescut, n-a putut sa creasca in raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizatie straina, introduse cu gramada in tara noastra…. Inzecitu-s-au si insutitu-s-au oare averea romanului si veniturile lui pentru a plati institutiile de o suta de ori mai scumpe? Desigur nu.” (“Timpul”, 14 august 1982, Opere, vol. XIII, p. 168, Ed. 1985)

4. ”Calitatile guvernantilor”

“Clasele productive au dat indarat; proprietarii mari si taranii au saracit; industria de casa si mestesugurile s-au stins cu desavarsire, iar clasele improductive, proletarii condeiului, cenuserii, oamenii ce incurca doua buchi pe hartie si aspira a deveni deputati si ministrii, advocatii, s-au inmultit cu asupra de masura, dau tonul, conduc opinia publica, fericesc natia in fiecare zi, pe hartie.

Astfel, statul roman nu este un produs al geniului rasei romane, cu un text frantuzesc, aplicat asupra unui popor ce nu-l intelege si nu-l va intelege niciodata. Peste tot aceeasi idee; sa dau strainilor ce-mi cer, cat pentru romani, putin imi pasa! Constitutia noastra, punand greutatea pe o clasa de mijloc, parte straina, parte neexistenta, a dat loc la o declasare generala din cele mai dezastruoase. Nu mai exista o alta deosebire intre oameni, decat cea pe care o stabileste banu, oricum ar fi castigat.

Teoria de om si om, o teorie curat filantropica si un rezultat al compatimirii ce omul o are nu numai pentru semenul sau, ci chiar pentru animale, devine o stupiditate erijandu-se in teorie de stat, caci preface tara mostenita, aparata cu varsare de sange si cu privatiuni, intr-o mlastina pentru scurgerea elementelor nesanatoase din alte tari, introducand intr-un stat eminamente national un sistem de institutii cosmopolite. (“Timpul”, 27 mai 1879, Opere, vol. X, p. 259, Ed. 1985)

Urmare aplicarii ei vom “avea de-acum inainte dominanta banului international, o domnie straina, inpusa de straini, libertatea de munca si tranzactiuni, teoria de lupta pe picior in aparenta egal, in realitate inegal. Si in aceasta lupta nu invinge cine-i tare, nobil sau eroic, invinge cel care pentru care orice mijloc de castig e bun, cel fara scrupul de concetatenii sai, cel pentru care orice aparare a juncii e o piedica pe care va tinde a o rasturna, pe cale legiuita sau pe cale piezisa”.

Capitalul si mita

“Urmare ei, capitalul, care ar trebui sa fie si sa ramana ceea ce este prin natura lui, adica un rezultat al muncii si, totodata, un instrument al ei, e, adesea, ca posesiune individuala, rezultatul unor uneltiri vinovate, a exploatarii publicului prin intreprinderi hazardate si fara trainicie, a jocului de bursa, a minciunii. Elemente economice nesanatoase, uzurari si jucatori la bursa, cavaleri de industrie si intreprinzatori sarlatani se urca, cu repejune, in clasele superioare ale societatii omenesti. In locurile care, inainte, erau rezervate nasterii ilustre, averii seculare, inteligentei celei mai dezvoltate, caracterului celui mai drept si mai statornic… Peste tot credintele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mana-n mana cu saracia claselor lucratoare, ameninta toata cladirea mareata a civilizatiei crestine. Shakespeare cedeaza bufoneriilor si dramelor de incest si adulteriu, cancanul alunga pe Beethoven, ideile mari asfintesc, zeii mor… Mita e-n stare sa patrunza orisiunde in tara aceasta, pentru mita capetele cele mai de si ale administratiei vand sangele si avererea unei generatii… Oamenii care au comis crime grave raman somitati, se plimba pe strade, ocupa functiuni inalte, in loc de a-si petrece viata la puscarie”. (“Timpul”, 20 februarie 1879, Opere, vol. X, p. 191-192, Ed. 1985)

5. ”Justitia romana”

“Ne multumim daca actele guvernantilor de azi nu sunt de-a dreptul de inalta tradare, abstractie facand de toate celelalte defecte ale lor, precum marginirea intelectuala, slabiciunea de caracter, lipsa unui adevarat si autentic sentiment patriotic… Tradatorii devin oameni mari si respectati, barfitorii de cafenele, literatori, ignorantii si prostii, administratori ai statului roman”. (“Timpul”, 27 ianuarie 1882, Opere, vol. XIII, p. 43, spre exemplu: “Un om e implicat intr-o mare afacere pe cat se poate de scandaloasa, care se denunta, este data in vileag. Aces om este mentinut in functie, dirijaza el insusi cercetarile facute contra sa; partidul tine mortis a-l reabilita, alegandu-l in Senat. Aici el insusi denunta ca exista aceasta scarboasa afacere, dar maturul corp trece la ordinea zilei, lasand sa recaza coltul valului ce se ridicase”).

6. ”Partidele politice”

”Si, intrucat, se-intelege ca in judecarea diferitelor partide politice trebuie sa deosebim pe cele sincer politice de cele sau pretextate politice, suntem datori sa spunem ca “partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale, care, pastrand numai coaja legilor si goala aparenta, calca fagaduielile facute natiei in ajunul alegerilor, fac tocmai contrariul de ceea ce au promis mandatilor lor si trec, totusi, drept reprezentanti ai vointei legale si sincere a tarii. In cadrul lor, organizarea nu inseamna decat disciplina oarba a unei societati de esploatatie sub comunii sefi de banda. Cauza acestei organizari stricte e interesul banesc, nu comunitatea de idei, organizarea egala cu aceea a partidelor Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscarie.” (“Timpul”, 23 ianuarie 1881, Opere, vol. XII, p.43, Ed. 1985)

7. ”Guvernarea si Administratia Statului”

“Aluatul protoplasmatic care formeaza, la noi, un stat in stat, asezat asupra institutiilor si a poporului avem putine de adaos, el e capabil de-a falsifica totul: si liste electorale si alegeri, si forme parlamentare si idei economice, si stiinta, si literatura. De aceea nu ne miram daca vedem acest proteu al unui universalism incapabil si ambitios imbracand toate formele posibile: ministri, financiari, intreprinzatori de lucrari publice, deputati, administratori, membri la primarie, soldati, actori, totul in fine… Aluatul din care se framanta guvernantii nostrii e acea categorie de fiinte fara stiinta de carte si consistenta de caracter, acei proletari ai condeiului, dintre care multi abia stiu scrie si citi, acei paraziti carora nestabilitatea dezvoltarii noastre interne, defectele instructiei publice si golurile create in ramurile administratiei publice, prin introducerea nesocotita a tuturor formelor civilizatiei straine, le-au dat existenta si teren de inmultire; aluatul e o populatie flotanta a carei patrie intamplatoare e Romania, si care, repetand fraze cosmopolite din gazate straine, sustine cu o caracteristica lipsa de respect pentru tot ce e intr-adevar romanesc ca aceste cliseuri stereotipe egalitare, liberschimbiste, liberale si umanitare, acst bagaj al literatilor lucrativi de mana a treia, aceste sforaitoare nimicuri sunt cultura nationala sau civilizatie adevarata. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, cumularzii, gheseftarii de toata mana, care, in schimbul foloaselor lor individuale, dau conducatorilor lor o supunere mai mult decat oarba. Acei ce conduc nu sunt decat straini, straini prin origine, prin moravuri, prin educatie, interesele strainilor dar, si numai aceste interese, sunt dezideratul “patricoticului guvern”. (“Timpul”, 27 februarie 1879, Opere, vol. X, p. 227, Ed. 1985)

8. ”Impostura in Romania”

“Pretutindeni, in administratie, in finante, in universitati, la Academie, in corpurile de selfgovernment, pe jeturile de ministri, nu intalnim, in mare majoritate, decat, iarasi si iarasi, acele fatale fizionomii nespecializate, aceeasi protoplasma de postulanti, de reputatii uzurpate, care se gramadeste inainte in toate si care trateaza c-o egala suficienta toate ramurile administratiei publice, iar miile de functii administrative si sutele de functii judecatoresti sunt puse in miscare intr-un singur scop, pentru a le stoarce voturile”. (Administratia in mare si in mic nu e decat o unealta pentru falsificarea alegerilor, “Timpul”, 10 iulie 1980, Opere, vol. XI, p. 242).

9. ”Polarizarea sociala”

Exista doua natiuni deosebite in aceasta tara: una stoarsa si saracita, de producatori, alta imbuibata de mijlocitori. Nu contestam ca averile s-au inmultit in Romania, numai ca nu in mainile romanilor, nu contestam ca exista multe palate si zidiri mari in orasele noastre, numai ca nu ale indigenilor. Poporul a pierdut de mult increderea ca lucurile se pot schimba in bine si, cu acel fatalism al raselor nefericite, duce nepasator greul unei vieti fara bucurie si fara tihna. Astfel, rasa romana scade si strainii sporesc. Populatia autohtona scade si saraceste; carti nu se citesc; patura dominanta, superpusa rasei romane, n-are nici sete de cunostinti, nici capacitate de a pricepe adevarul. Statul a devenit, din partea unei societati de esploatare, obiectul unei spoliatiuni continue si acesti oameni nu urca scarile ierahiei sociale prin munca si merit, ci prin abuzul culpabil al puterii politice, castigate prin frustarea statului cu sume inseminate”. (“Timpul”, 3 iulie 1682)

10. ”Relele la romani. Statul viciat”

“Fata c-o asemenea priveliste, in care virtutea se considera, de unii, ca o nerozie, se taxeaza, de altii, ca o crima in care inteligenta si stiinta, private ca lucrari de prisos, sunt expuse invidiei nulitatilor si batjocurii caracterelor usoare, in care cumintie se numeste arta de-a parveni sau de-a trai, fara compensatie, din munca altora, spiritual cel mai onest ajunge la momentul fatal, de cumpana, in care inclina a crede ca, in asemenea vreme si-n asa generatie, insusirile rele ale oamenilor sunt titluri de recomandatie.

Astfel, tradatorul numindu-se geniu, plagiatorul erou, pungasul mare financiar, panglicarul om politic, camatarul negustor, speculantul de idei om cu principii si speculanta de sinesi femeie onesta, judecata poporului nostru s-a falsificat din ce in ce si, la formarea sferelor sale ideale, el a pierdut pretutindenea punctul de plecare sanatos, ca fiecarui drept ii corespunde o datorie si ca “secretul vietii lungi a unui stat este pastrarea ierarhiei meritului”. (“Timpul”, 17 august 1882, Opere, vol. X, p. 227, Ed. 1985)

”Raul esential care ameninta vitalitatea poporului nostru este demagogia, caci demagogii nestiind nimic, neavand nimic, vor sa se ridice deasupra tuturor si sa traisca din obolul nemeritat al saracului.

De cate ori vom deschide istoria, vom vedea ca statele scad si mor prin demagogie sau prin despotism. In teorie, nimic mai frumos decat sufrajul universal, dar, in practica, nu este decat opresiunea multimei, a ignorantei, a pasiunilor magulite si lingusite de demagogi.

Interesul material de a ajunge la putere precumpaneste, o spunem cu parare de rau: lupta egala in tara si in parlament nu mai e decat manipulul unor ambitii personale, al unor apetituri, pe cat de nesatioase, pe atat de vrednice de condamnat.

Sistemul demagogic, care din politica face o specula, din sufragiul claselor amagite o scara de inaintare in economia, nu politica si privata, a membrilor societatii de exploatatie, mananca venitul tarii, mananca pe datorie painea a trei generatiuni viitoare, caci tot luxul ce-l face azi, maine, va fi o mizerie. Deficit langa deficit, imprumut langa imprumut, datorie langa datorie, pana ce finantele Romaniei nu vor fi, curand, decat o gaura mare. Iar poporul, manat la alegeri de baioneta civico-electorala, suporta plebea aceasta, fara a pricepe. Intrucat in paragrafe si articole traduse din frantuzeste, nemaifiind a distinge alb de negru si adevar de minciuna, cu mintea uimita de fraze fara cuprins, de un intreg lexicon de termeni care n-au nicio realitate indaratul lor, e pe punctul de a-si pierde pana si limba si bunul simt, vestit odinioara.

Trebuie ca, cu totii, sa ne dam seama de cauzele ce turbura societatea, de elementele ce impiedica redobandirea echilibrului pierdut, si sa le combatem cu curaj si staruinta.

Dintr-un principiu tutelar, principiul egalitatii inaintea legii, s-a facut o arma de razboi intre clase; toate conditiunile sociale s-au surpat si s-au amestecat intr-un fel de promiscuitate; spiritual public a luat o directiune foarte periculoasa; traditiunile tarii s-au uitat cu totul; o clasa noua, guvernanta, s-a ridicat, fara traditiuni si fara autoritate, temeiul si baza nationalitatii noastre nu-si gaseste constiinta raporturilor politice cu cei ce o guverneaza; drepturile politice au devenit un instrument de ambitiune, de indestulare a interselor particulare; in locul sentimentului public dezinteresat avem pasiuni politice, in loc de opiniuni avem rivalitati de ambitii; toleranta pentru toate interesele cele mai vulgare si cele mai de jos este morala ce distinge astazi lumea politica de la noi.

Elementele straine, imbatranite si sterpe s-au amestecat in poporul nostru si joaca comedia patriotismului si a nationalismului. Neavand traditii, patrie hotarata ori nationalitate hotarata, au pus, totusi, mana pe statul roman. Constiinta ca ele sunt deosebite de neamul romanesc nu le-a disparut inca, ele se privesc ca o oaste biruitoare intr-o tara vrajmase. De aceea nu-i de mirare ca intreaga noastra dezvoltare mai noua n-a avut in vedere conservarea nationalitatii, ci realizarea unei serii de idei liberale si egalitare cosmopolite”. (“Timpul”, 04 ianuarie 1881, Opere, vol. XII, p. 15, Ed. 1985)

11. ”Spiritul romanului”

“A fi bun roman nu e un merit, nu e o calitate ori un monopol special, ci o datorie pentru orice cetatean al acestui stat, ba chiar pentru orice locuitor al acestui pamant, care este mostenirea, in exclusivitate si istorica, a neamului romanesc. Aceasta este un lucru care se intelege de la sine.

Ceea ce voiesc romanii sa aiba e libertatea spiritului si constiintei lor in deplinul inteles al cuvantului.

Nu voim sa traim intr-un stat poliglot, unde asa-numita patrie e deasupra nationalitatii. Amandoua nu sunt decat doua cuvinte pentru aceeasi notiune si iubirea de patrie e una cu iubirea nationalitatii. Singura ratiune de a fi a acestui stat, pentru noi, este nationalitatea lui romaneasca.

Sa se moralizeze mai intai, sa-nvete carte, sa-nvete iubi adevarul pentru el insusi si munca pentru ea insasi, sa devie sinceri, onesti, cum e neamul romanesc, sa piarza tertipurile, viclenia si istericalele fanariote, si atunci vor putea fi romani adevarati. Pan-atunci ne e scarba de ei, ne e rusine c-au uzurpat numele etnic al rasei noastre, a unei rase ineste si iubitoare de adevar, care-a putut fi amagita, un moment, de asemenea panglicari, caci si omul cel mai cuminte poate fi amagit o dat”. (“Timpul”, 1 aprilie 1881)

Mizeria materiala si morala a populatiei, destrabalarea administratiei, risipa banului public, cumulul, coruptia electorala, toate acestea n-au a face la drept vorbind, cu cutari sau cutari principii de guvernamant.

A administra insemna a privi bunastarea populatiunii ca pe un lucru incredintat intelepciunii si vegherii tale.

Legile ar trebui sa fie, daca nu codificarea datinei juridice, cel putin dictate si nascute din necesitati reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse in mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfa noua sau ca un nou spectacol.

Toate dispozitiile cate ating viata juridica si economica a natiei trebuie sa rezulte, inainte de toate, din suprema lege a conservarii nationalitatii, cu orice mijloc si pe orice cale, chiar daca mijlocul si calea n-ar fi conforme cu civilizatia si umanitarismul care azi formeaza masca si pretextul cu care Apusul se lupta cu toate civilizatiile ramase indarat sau eterogene.

Inmultirea claselor consumatoare si scaderea claselor productive, iata raul organic in contra caruia o organizare buna trebuie sa geseasca remedii.” (“Timpul”, 18 decembrie 1877)

12. ”Principiul proportionalitatii in conducerea poporului”

“Pentru a conduce un popor si economia lui, trebuie o judecata sanatoasa, cunoasterea dreptei proportii intre mijloacele intrebuintate si scopul dorit; si, oricare ar fi scopurile urmarite de clasa culta a unui popor, ele sunt rele si de nimic daca nu echivaleaza cu sacrificiile aduse pentru realizarea lor”. (“Timpul”, 05 ianuarie 1877)

13. ”Administratia locala si falsul electoral”

“Iluzia ca cutari posturi ar fi de prisos se naste din imprejurarea ca oamenii insarcinati cu ele nu pricep nimic din ceea ce au sa faca… Oare daca subprefectii ar sti a adminsitra, ar fi ei de prisos? Caci administratia cere cunostinte speciale de economie nationala, finante si statistica, pe langa cunostinta legilor tarii. Dar un subprefect care nu stie importanta unei date statistice: nu stie sa distinga o dare comunala ruinatoare, de una productiva, nici o sosea de utilitate secundara de una de absoluta trebuinta, un subprefect care iroseste in lucruri de prisos puterile vii ale poporului e de-a dreptul stricacios.

La comuna si la judet n-ar trebui sa fie vorba de alegeri cu caracter politic. Din amestecul spiritului politic in aceste alegeri, unde chestiunea nu-i decat de o buna administratie si gospodarire rezulta atatea constiinte problematice.

La judet si la comuna sunt bani, ghesefturi si putere; unde sunt toate acestea trebuie sa fie date pe mana patriotilor, cu al caror concurs se voteaza bugetele generale ale statului si doua-trei proiecte de legi organice intr-o singura noapte sau un mare gheseft, ca rascumpararea Cernavoda-Chiustenge, intr-un ceas. Interesele comunei insa, bine intelese, trebui sa importe pe acela care, nu din prisosul, ci din strictul lor necesar, contribuie la casa comunala. Daca alegatorii nu se vor lasa inecati de fraze patriotico-reversibile si nu vor avea in vedere abstractiuni gazetaresti, atunci tara va merge bine”. (“Timpul”, 21 iunie 1881, Opere, vol. XII)

Concluzii

1. ”Constiinta perenitatii Statului roman”

“Politicienii, la randul lor, sa capete convingerea ca statul-roman, mostenit de la zeci de generatii care au luptat si suferit pentru existenta lui, formeaza mostenirea altor zeci de generatii viitoare si nu e jucaria si proprietatea, in exclusivitate, a generatiei actuale. Aceasta constientizare este imperios necesara, intrucat, prin izolarea noastra intre elemente radical straine, suntem poate singurul popor condamnat a nu face politica momentana, ci pe secole inainte, mai ales in conditile in care toate puterile apusene stiu ca posedam inlauntrul nostru veninul descompunerii sociale, demagogia, iar politica straina impreuna cu strainii care ne guverneaza tind la substituirea elementului roman prin scursuri din toate unghiurile lumii.” (“Timpul”, 05 decembrie 1882)

2. ”Saracia si coruptia”

“Saracia pentru mase e cu mult mai deschisa coruptiunii decat averea. O serioasa turburare socialista ameninta Europa. Cetatenii “liberi, independenti si infratiti” ai republicei universale, care sunt reprezentati prin liberalism, incearca a rasturna toate formatiunile positive de stat. Atentate, scene de ulita, turburari, incep a-si arunca umbrele de pe acum. Cercul de oameni intr-adevar culti e foarte mic. Imprejurul acestui cerc e unul mai mare, al publicului cult, care poate sa priceapa si sa aprecieze cultura invatatilor, fara insa de-a produce ceva pe acest teren. Masa e sau inculta sau pe jumatate culta, lesne crezatoare, vanitoasa si lesne de amagit. Oamenii cu cunostinte jumatatite, semidocti sau inculti cu totul cauta a o asmuti asupra claselor superioare, a caror superioritate consta in nastere, avere sau stiinta”. (“Timpul”, 6 august 1878)

3. ”Istoria romanilor la mana strainatatii”

“In cursul intregii istorii a romanilor putem vedea, la ivirea unor pericole mari, inveninandu-se, si mai mult, urile de partid, netoleranta politica. Sentimentul istoric al naturii intrinseci a statului sau o mana de fier, din nefericire, lipsesc; asa incat, departe de-a vedea existenta statului asigurata prin carma puternica si prevazatoare a tot ce se poate produce natia mai viguros, mai onest si mai inteligent, suntem, din contra, avizati de-a astepta siguranta acestei existente de la mila sortii, de la pomana imprejurarilor externe, care sa postuleze fiinta statului roman ca pe un fel de necesitate internationala. Cum ca acea necesitate internationala n-are nevoie de-a tine seama de sentimentele noastre intime, de existenta rasei latine, ci numai de existenta unui petec de pamant cvasineutru langa Dunare, ne-a dovedit-o cu prisos Congresul. Ce-i pasa Congresului ca se rapeste o parte din patria straveche a neamului romanesc ca atare?” (“Timpul”, 01 mai 1877)

4. ”Sarcina strategica a neamului roman”

“Istoria isi are logica ei proprie: niciun neam nu e condamnat de a suporta, in veci, un regim vitreg, corupt si mincinos. Ne temem ca aproape e ziua in care simtul conservarii fizice, revoltat de maltratarile administrative si fiscale si de exploatarea excesiva din partea strainilor, va preface poporul nostru intr-o unealta lesne de manuit in contra, chiar, a existentei statului.

Prin urmare, atentie! “Gresalele in politica sunt crime; caci in urma lor sufera milioane de oameni nevinovati, se-mpiedica dezvoltarea unei tari intregi si se-impiedica, pentru zeci de ani inainte, viitorul ei”. (“Timpul”, 13 februarie 1882 si 5 decembrie 1882, Opere, vol. XIII, p. 15 si 236).


[1] Acest material include extrase din articolele scrise si publicate de Mihai Eminescu in ziarele vremii sale: “Curierul de Iasi” si “Timpul”, precum si in “Opere”, vol. IX-X-XI si XII, preluate selectiv, in lucrarea “Testamentul politic al lui Mihai Eminescu”, Editura Cartea Universitara, 2005, autor Radu Mihai Crisan.
[2] ”Pentru un ideal comun” (2012), ”Romania 2012” (1998-coautor), “Reprofesionalizarea Romaniei” (2008), “Sansa Romaniei – oamenii” (2009), “Romania post criza” (2010), “Romania, dupa criza. Reprofesionalizarea” (2010).
[3] Mihai Eminescu, ”Se vorbeste ca in Consiliul”, Curierul de Iasi, 17, 19, 21, 26, 28 noiembrie 1876, in Opere, vol. IX, Editie critica intemeiata de Perpessicius, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1980, pag. 253.
[4] Om a carui trasatura distinctiva e adevarul: inteligent fara viclenie, rau – daca e rau – fara fatarnicie, bun fara slabiciune, n-are o cocoasa intelectuala sau fizica ce cauta a o ascunde, nu are apucaturile omului slab; ii lipseste acel iz de slabiciune care precumpaneste in fenomenele vietii noastre publice sub forma linsa a bizantinismului si a espedientelor.


Prof. univ. dr. Marin VOICU
Fost judecator la CEDO
Membru in Colegiul Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa CCIR

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti