Secţiuni » Arii de practică » Business » Drept comercial
Drept comercial
ConferinţeCărţiProfesionişti
5 comentarii

Despre biletul la ordin în alb. Modificarea convențională a termenului de completare


07.04.2015 | Constantin SAMFIRA
Secţiuni: Drept civil, Drept comercial, Studii
JURIDICE - In Law We Trust

A se vedea și dezbaterea juridică: O scrisoare pierdută: biletul al ordin [DEZBATERI.JURIDICE].

În ceea ce privește cambiile/biletele la ordin în alb, dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin stabilesc un termen de completare de trei ani, calculat de la data emiterii. Cu privire la natura termenului, dispozițiile indicate stabilesc faptul că acesta este unul de decădere.

În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 58/1934, Banca Națională a României a emis Norma-cadru nr. 6/1994 privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cambii şi bilete la ordin. Acest act normativ prevede, la pct. 79, că termenul de decădere stabilit de lege nu poate fi modificat de părți, în sensul prelungirii acestuia.

Această prevedere din Norma-cadru trebuie privită în contextul cadrului legal de până la intrarea în vigoare a Noului Cod Civil.

Până la apariția acestui din urmă act normativ, legislația nu prevedea un regim juridic pentru termenele de decădere de drept material, cu toate că anumite acte normative instituiau asemenea termene (de ex. art. 9 din Legea nr. 18/1991).

Doctrinar și jurisprudențial, aceste termene de decădere de drept material au fost definite ca fiind imperative; similar cu concepția instituită de Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, aceste termene de decădere au fost privite ca nesusceptibile de a fi modificate prin voința părților.

Noul Cod Civil conține o reglementare detaliată a termenelor de decădere, stabilind inclusiv dreptul părților unui raport juridic de a modifica termenele de decădere stabilite de lege.

Astfel, art. 2549 alin. (1) din Noul Cod Civil arată că termenele de decădere pot fi stabilite convențional, iar din interpretarea per a contrario a dispozițiilor alin. 2 al aceluiași articol, termenele de decădere de ordine privată instituite de lege pot fi modificate prin actul de voință al părților.

În atare împrejurări, întrebările care se pun sunt următoarele:
1. Este permisă modificarea de către părți a termenului de decădere stabilit de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 58/1934?
2. Interdicția stabilită de pct. 79 din Norma Cadru nr. 6/1994 este în vigoare în momentul de față?

Pentru a răspunde, trebuie mai întâi discernut dacă norma legală care instituie termenul de decădere ocrotește un interes public ori unul privat, cu alte cuvinte dacă norma este de ordine publică sau de ordine privată.

Pentru distincția ordine publică/ordine privată putem porni de la aprecierea că o normă juridică este de ordine publică “ori de câte ori ordonă sau oprește un act juridic a cărui aplicare este imediat utilă sau vătămătoare întregului corp social. Când actul nu este imediat util sau vătămător decât numai unuia sau câtorva dintre membrii societății, atunci legea […] nu este de ordine publică” (P. Perju, în Noul Cod civil. Comentariu pe articole – Coordonator Fl. A Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei – pp. 12-13).

Analizând în concret persoanele care pot justifica un interes în legătură cu completarea biletului la ordin în alb, apreciez că acestea nu pot fi decât persoanele obligate cambial (evident limitate numeric).

În măsura în care această determinare cantitativă a persoanelor interesate ar putea fi considerată insuficientă, am putea să analizam sancțiunea aplicabilă unei clauze de prelungire a termenului de completare a cambiei/biletului la ordin. Ca regulă, dispozițiile art. 1246 și următoarele din Noul Cod Civil stabilesc nulitatea relativă sau absolută, în funcție de interesul legal ocrotit.

Potrivit dispozițiilor art. 1252 din Noul Cod Civil, dacă natura nulității nu rezultă neîndoielnic din lege, clauza va fi anulabilă. Pe de o parte, Legea nr. 58/1934 nu stabilește natura nulității aplicabile, ceea ce conduce la concluzia nulității relative. Pe de altă parte, dispozițiile art. 63 din Legea nr. 58/1934 arată explicit că excepțiile cambiale (includem aici excepția tardivității completării ori a depășirii termenului de decădere) pot fi invocate doar de părți și doar la primul termen de înfățișare; prin prisma acestei dispoziții, interesul ocrotit nu poate fi unul public, ci doar unul privat.

Pe lângă această analiză a sancțiunilor, mai putem diseca dacă art. 12 alin. (2) din Legea nr. 58/1934 constituie o normă de ordine publică raportat la restul criteriilor avute în vedere de doctrină. Este evident că acesta nu este o normă de ordine publică explicită și nicio normă de ordine publică implicită (interdicție menționată expres, însă fără arătarea sancțiunii).

În ceea ce privește distincția normă de ordine publică de direcție – normă de ordine publică de protecție, este evident că textul analizat nu se încadrează în prima categorie, după cum am arătat mai sus, interesul în ceea ce privește termenul de decădere fiind unul particular, nu general.

Poate însă fi considerat termenul de completare a cambiei o normă juridică de ordine publică de protecție? Aprecierea mea este că nu, de vreme ce specific acestei categorii este menținerea echilibrului unor raporturi comerciale care nu se realizează în mod “spontan”. Un asemenea dezechilibru nu este nici menționat expres și nici nu rezultă implicit din textul Legii nr. 58/1934. Însuși termenul de 3 ani, reglementat de lege pentru completarea cambiei, exclude ideea unei poziții dezechilibrate între emitent și beneficiar. Astfel, dacă un astfel de dezechilibru ar fi fost avut în vedere de către legiuitor, este de presupus că acesta ar fi optat pentru un termen cât mai scurt.

Analizând convențiile internaționale relevante care reglementează cambiile și biletele la ordin, se poate observa că atât Convention Providing a Uniform Law For Bills of Exchange and Promissory Notes (Geneva, 1930) ­­– art. 10, cât și United Nations Convention on International Bills of Exchange and International Promissory Notes (New York, 1989) – art. 12 stabilesc că biletele la ordin în alb pot fi completate de către posesor, în temeiul unei înțelegeri cu emitentul. Niciuna din aceste convenții nu stabilesc vreo limitare temporală a dreptului de completare a biletului la ordin și nici nu conțin prevederi care să fie interpretate în sensul necesității unei asemenea limitări.

În articolul “Biletul la ordin în alb, avalul acestuia și intrarea emitentului în insolvență în perioada de completare a biletului la ordin în alb”, dl. Adrian Vârgolici argumentează că o reducere a termenului de completare a biletului la ordin emis în alb ar fi posibilă, “însă nu ar putea fi prelungit printr-o astfel de convenție, pe motiv că aceasta ar reprezenta o renunțare anticipată din partea emitentului la decădere, ceea ce ar agrava nu numai obligația sa, ci și pe ale celorlalți semnatari eventuali ai titlului”.

Nu sunt de acord cu o astfel de interpretare. În primul rând, modificarea convențională a termenului de decădere nu echivalează cu renunțarea anticipată la termenul de decădere, părțile fiind în continuare ținute de un astfel de termen, așa cum a fost modificat.

În al doilea rând, în măsura în care s-ar admite că termenul de decădere în discuție este de ordine publică, art. 2549 NCC nu ar permite nici extinderea, nici restrângerea termenului.

Dacă, însă, se admite că termenul de decădere este unul de ordine privată, atunci Noul Cod Civil permite (fără limitare) prelungirea lui și (limitat) restrângerea termenului.

Pe de altă parte, această interpretare generalizează situația celorlați semnatari ai titlului, presupunând că (i) există întotdeauna alți semnatari în afară de de emitent și (ii) aceștia nu își dau acordul cu privire la prelungirea termenului de decădere.

În realitate, în forma simplă, biletul la ordin are un singur semnatar, astfel încât ar fi exagerat să nu i se recunoască acestuia dreptul de a dispune de termenul de decădere în discuție. Mai mult, existența unor obligați cambial suplimentari nu exclude ca aceștia să fie de acord, expres sau tacit, cu prelungirea termenului de decădere.

Cu privire la pct. 79 din Norma-cadru nr. 6/1994, apreciem că acesta nu mai este în vigoare, fiind abrogat prin art. 230 din Legea nr. 71/2011.

Prin dispozițiile finale ale Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 230, lit. b), s-a prevăzut că “la data intrării în vigoare a Codului civil se abrogă orice alte dispoziții contrare, chiar dacă acestea sunt cuprinse în legi speciale”.

Condiția ca abrogarea pct. 79 din Norma-cadru nr. 6/1994 să fi intervenit prin intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2011 este aceea ca Norma-cadru să reglementeze contrar prevederilor Noului Cod Civil.

Așa cum am arătat mai sus, regula instituită de Noul Cod Civil este aceea că termenele de decădere de ordine privată pot fi modificate de părți, în sensul extinderii sau restrângerii lor. Norma-cadru nr. 6/1994 (pct. 79) interzice prelungirea termenului de decădere, fără însă a califica expres termenul de decădere ca fiind de ordine publică.

Chiar dacă abrogarea acestei norme legale nu este menționată expres în cuprinsul art. 230 din Legea nr. 71/2011, apreciez că sunt incidente dispozițiile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative care stabilesc ca, ”în cazuri deosebite, în care la elaborarea şi adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma ca acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor implicite.”

Constantin SAMFIRA
Consilier juridic

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑
Secţiuni          Noutăţi     Interviuri     Comunicate profesionişti        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie         Arii de practică          Note de studiu     Studii
 
© 2003-2023 J JURIDICE.ro