« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
5 comentarii

Despre biletul la ordin în alb. Modificarea convențională a termenului de completare
07.04.2015 | Constantin SAMFIRA

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

A se vedea și dezbaterea juridică: O scrisoare pierdută: biletul al ordin [DEZBATERI.JURIDICE].

În ceea ce privește cambiile/biletele la ordin în alb, dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin stabilesc un termen de completare de trei ani, calculat de la data emiterii. Cu privire la natura termenului, dispozițiile indicate stabilesc faptul că acesta este unul de decădere.

În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 58/1934, Banca Națională a României a emis Norma-cadru nr. 6/1994 privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cambii şi bilete la ordin. Acest act normativ prevede, la pct. 79, că termenul de decădere stabilit de lege nu poate fi modificat de părți, în sensul prelungirii acestuia.

Această prevedere din Norma-cadru trebuie privită în contextul cadrului legal de până la intrarea în vigoare a Noului Cod Civil.

Până la apariția acestui din urmă act normativ, legislația nu prevedea un regim juridic pentru termenele de decădere de drept material, cu toate că anumite acte normative instituiau asemenea termene (de ex. art. 9 din Legea nr. 18/1991).

Doctrinar și jurisprudențial, aceste termene de decădere de drept material au fost definite ca fiind imperative; similar cu concepția instituită de Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, aceste termene de decădere au fost privite ca nesusceptibile de a fi modificate prin voința părților.

Noul Cod Civil conține o reglementare detaliată a termenelor de decădere, stabilind inclusiv dreptul părților unui raport juridic de a modifica termenele de decădere stabilite de lege.

Astfel, art. 2549 alin. (1) din Noul Cod Civil arată că termenele de decădere pot fi stabilite convențional, iar din interpretarea per a contrario a dispozițiilor alin. 2 al aceluiași articol, termenele de decădere de ordine privată instituite de lege pot fi modificate prin actul de voință al părților.

În atare împrejurări, întrebările care se pun sunt următoarele:
1. Este permisă modificarea de către părți a termenului de decădere stabilit de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 58/1934?
2. Interdicția stabilită de pct. 79 din Norma Cadru nr. 6/1994 este în vigoare în momentul de față?

Pentru a răspunde, trebuie mai întâi discernut dacă norma legală care instituie termenul de decădere ocrotește un interes public ori unul privat, cu alte cuvinte dacă norma este de ordine publică sau de ordine privată.

Pentru distincția ordine publică/ordine privată putem porni de la aprecierea că o normă juridică este de ordine publică “ori de câte ori ordonă sau oprește un act juridic a cărui aplicare este imediat utilă sau vătămătoare întregului corp social. Când actul nu este imediat util sau vătămător decât numai unuia sau câtorva dintre membrii societății, atunci legea […] nu este de ordine publică” (P. Perju, în Noul Cod civil. Comentariu pe articole – Coordonator Fl. A Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei – pp. 12-13).

Analizând în concret persoanele care pot justifica un interes în legătură cu completarea biletului la ordin în alb, apreciez că acestea nu pot fi decât persoanele obligate cambial (evident limitate numeric).

În măsura în care această determinare cantitativă a persoanelor interesate ar putea fi considerată insuficientă, am putea să analizam sancțiunea aplicabilă unei clauze de prelungire a termenului de completare a cambiei/biletului la ordin. Ca regulă, dispozițiile art. 1246 și următoarele din Noul Cod Civil stabilesc nulitatea relativă sau absolută, în funcție de interesul legal ocrotit.

Potrivit dispozițiilor art. 1252 din Noul Cod Civil, dacă natura nulității nu rezultă neîndoielnic din lege, clauza va fi anulabilă. Pe de o parte, Legea nr. 58/1934 nu stabilește natura nulității aplicabile, ceea ce conduce la concluzia nulității relative. Pe de altă parte, dispozițiile art. 63 din Legea nr. 58/1934 arată explicit că excepțiile cambiale (includem aici excepția tardivității completării ori a depășirii termenului de decădere) pot fi invocate doar de părți și doar la primul termen de înfățișare; prin prisma acestei dispoziții, interesul ocrotit nu poate fi unul public, ci doar unul privat.

Pe lângă această analiză a sancțiunilor, mai putem diseca dacă art. 12 alin. (2) din Legea nr. 58/1934 constituie o normă de ordine publică raportat la restul criteriilor avute în vedere de doctrină. Este evident că acesta nu este o normă de ordine publică explicită și nicio normă de ordine publică implicită (interdicție menționată expres, însă fără arătarea sancțiunii).

În ceea ce privește distincția normă de ordine publică de direcție – normă de ordine publică de protecție, este evident că textul analizat nu se încadrează în prima categorie, după cum am arătat mai sus, interesul în ceea ce privește termenul de decădere fiind unul particular, nu general.

Poate însă fi considerat termenul de completare a cambiei o normă juridică de ordine publică de protecție? Aprecierea mea este că nu, de vreme ce specific acestei categorii este menținerea echilibrului unor raporturi comerciale care nu se realizează în mod “spontan”. Un asemenea dezechilibru nu este nici menționat expres și nici nu rezultă implicit din textul Legii nr. 58/1934. Însuși termenul de 3 ani, reglementat de lege pentru completarea cambiei, exclude ideea unei poziții dezechilibrate între emitent și beneficiar. Astfel, dacă un astfel de dezechilibru ar fi fost avut în vedere de către legiuitor, este de presupus că acesta ar fi optat pentru un termen cât mai scurt.

Analizând convențiile internaționale relevante care reglementează cambiile și biletele la ordin, se poate observa că atât Convention Providing a Uniform Law For Bills of Exchange and Promissory Notes (Geneva, 1930) ­­– art. 10, cât și United Nations Convention on International Bills of Exchange and International Promissory Notes (New York, 1989) – art. 12 stabilesc că biletele la ordin în alb pot fi completate de către posesor, în temeiul unei înțelegeri cu emitentul. Niciuna din aceste convenții nu stabilesc vreo limitare temporală a dreptului de completare a biletului la ordin și nici nu conțin prevederi care să fie interpretate în sensul necesității unei asemenea limitări.

În articolul “Biletul la ordin în alb, avalul acestuia și intrarea emitentului în insolvență în perioada de completare a biletului la ordin în alb”, dl. Adrian Vârgolici argumentează că o reducere a termenului de completare a biletului la ordin emis în alb ar fi posibilă, “însă nu ar putea fi prelungit printr-o astfel de convenție, pe motiv că aceasta ar reprezenta o renunțare anticipată din partea emitentului la decădere, ceea ce ar agrava nu numai obligația sa, ci și pe ale celorlalți semnatari eventuali ai titlului”.

Nu sunt de acord cu o astfel de interpretare. În primul rând, modificarea convențională a termenului de decădere nu echivalează cu renunțarea anticipată la termenul de decădere, părțile fiind în continuare ținute de un astfel de termen, așa cum a fost modificat.

În al doilea rând, în măsura în care s-ar admite că termenul de decădere în discuție este de ordine publică, art. 2549 NCC nu ar permite nici extinderea, nici restrângerea termenului.

Dacă, însă, se admite că termenul de decădere este unul de ordine privată, atunci Noul Cod Civil permite (fără limitare) prelungirea lui și (limitat) restrângerea termenului.

Pe de altă parte, această interpretare generalizează situația celorlați semnatari ai titlului, presupunând că (i) există întotdeauna alți semnatari în afară de de emitent și (ii) aceștia nu își dau acordul cu privire la prelungirea termenului de decădere.

În realitate, în forma simplă, biletul la ordin are un singur semnatar, astfel încât ar fi exagerat să nu i se recunoască acestuia dreptul de a dispune de termenul de decădere în discuție. Mai mult, existența unor obligați cambial suplimentari nu exclude ca aceștia să fie de acord, expres sau tacit, cu prelungirea termenului de decădere.

Cu privire la pct. 79 din Norma-cadru nr. 6/1994, apreciem că acesta nu mai este în vigoare, fiind abrogat prin art. 230 din Legea nr. 71/2011.

Prin dispozițiile finale ale Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 230, lit. b), s-a prevăzut că “la data intrării în vigoare a Codului civil se abrogă orice alte dispoziții contrare, chiar dacă acestea sunt cuprinse în legi speciale”.

Condiția ca abrogarea pct. 79 din Norma-cadru nr. 6/1994 să fi intervenit prin intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2011 este aceea ca Norma-cadru să reglementeze contrar prevederilor Noului Cod Civil.

Așa cum am arătat mai sus, regula instituită de Noul Cod Civil este aceea că termenele de decădere de ordine privată pot fi modificate de părți, în sensul extinderii sau restrângerii lor. Norma-cadru nr. 6/1994 (pct. 79) interzice prelungirea termenului de decădere, fără însă a califica expres termenul de decădere ca fiind de ordine publică.

Chiar dacă abrogarea acestei norme legale nu este menționată expres în cuprinsul art. 230 din Legea nr. 71/2011, apreciez că sunt incidente dispozițiile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative care stabilesc ca, ”în cazuri deosebite, în care la elaborarea şi adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma ca acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor implicite.”

Constantin SAMFIRA
Consilier juridic

Cuvinte cheie: , , , , , , , ,
Secţiuni: Drept civil, Drept comercial, Studii | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Au fost scrise până acum 5 de comentarii cu privire la articolul “Despre biletul la ordin în alb. Modificarea convențională a termenului de completare”

  1. dana dumitrescu 2 spune:

    O cambie trebuie să fie completă până la momentele impuse de lege.
    Completarea cambiei în alb se va putea face în orice moment din interiorul termenului de decădere de trei ani, însă anterior prezentării acesteia la plată și dresării protestului de neplată, în cazul refuzului plății (pct. 77 din Norma nr. 6/1994).
    Cambia în alb neprezentată încă la plată trebuie completată cel târziu în trei ani de la data reală a emiterii acesteia, adică de la data punerii sale în circulație.
    După dresarea protestului de neplată, cambia nu mai poate fi completată, iar dacă o astfel de completare se face, ea este ca și cum nu s-ar fi realizat, neputând produce efectele unei completări, titlul cambial rămânând nul absolut pentru lipsa unuia sau mai multor condiții esențiale impuse de lege.
    În același fel se pune problema și în cazul unei completări tardive a cambiei în alb, completarea făcută ulterior expirării termenului de trei ani fiind considerată ca și cum nu s-ar fi realizat, neputând produce efectele unei completări, titlul cambial rămânând nul absolut pentru lipsa unuia sau mai multor condiții esențiale impuse de lege, așa cum rezultă din art. 2 alin. 1 al Legii nr. 58/1934.
    Fiind un aspect legat de forma esențială a cambiei impusă de lege la un anumit moment cerut de aceasta, nulitatea care intervine în cazul nerespectării cerințelor de mai sus este nulitatea absolută a cambiei, deoarece aceasta este incompletă la momentele impuse de legiuitor.
    Pe cale de consecință, termenul de completare de trei ani este unul de ordine publică, neputând fi prelungit, având legătură și reglementând cerințele obligatorii impuse de lege titlului cambial la un anumit moment, cerințe fără de care titlul cambial este nul absolut.
    Prelungirea de către trăgător a termenului de trei ani de completare a cambiei în alb ar agrava în mod vizibil și concret nu numai obligația sa, ci și pe ale celorlalți semnatari ai titlului pentru că data de la care începe să curgă termenul de completare este unică pentru toți semnatarii cambiei, indiferent de momentul la care au semnat.

    • Constantin SAMFIRA spune:

      Va multumesc pentru argument. Insa apreciati ca o norma de aplicare ar putea stabili regimul nulitatii si decide daca un termen instituit de lege e de ordine publica sau privata?

      • dana dumitrescu 2 spune:

        După aprecierea mea da, căci termenul de completare de 3 ani este prevăzut de art. 12 alin. 2 din Legea nr. 58/1934, iar pct. 79 din Norma nr. 6/1994 redă o interpretare care concordă cu motivele apariției, dezvoltării și reglementării legale a raportului cambial prin Legea nr. 58/1934, precum și cu interpretarea făcută înainte vreme de practica judecătorească și de doctrină (destul de stufoasă după știința mea).

  2. Dana DUMITRESCU spune:

    Tot după știința mea, în practica bancară se întâmplă în următorul fel:
    – băncile solicită cu titlu de garanție emiterea de bilete în alb care să nu cuprindă înscrisă nici data reală a emiterii; solicită în plus și ca acestea să fie avalizate pentru emitent de către un terț;
    – ulterior, completează, ca dată a emiterii, o altă dată decât cea a punerii biletului la ordin în alb în circulație (deci o altă dată decât data reală a emiterii);
    – evident, această dată astfel completată este una ulterioară datei reale a emiterii biletului la ordin în alb (datei predării biletului la ordin în alb către bancă și punerii acestuia în circulație);
    – în acest fel, se urmărește ca termenul de completare de trei ani să nu fie calculat de la data reală a emiterii, ci de la data ulterioară înscrisă abuziv de bancă, care nu corespunde datei reale a emiterii titlului în alb;
    – se urmărește de către bancă, prin această practică ilegală, prelungirea, decalarea termenului de completare de trei ani impus de lege, deci ocolirea dispozițiilor legale imperative;
    – de exemplu, dacă banca trece în biletul la ordin în alb, ca dată a emiterii acestuia, o dată ulterioară cu un an datei reale punerii în circulație a acestuia, termenul de completare de trei ani începe să curgă, după intenția băncii, de la respectiva dată completată, ajungându-se la prelungirea artificială și ilegală a termenului de trei ani cu încă un an, deși legea interzice în mod expres prelungirea prin acordul părților, aceasta cu atât mai puțin fiind permisă prin fapta singulară a beneficiarului dreptului de completare;
    – o asemenea prelungire are mare importanță în privința sumelor pe care banca le înscrie, la completare, în biletul la ordin, căci dobânzile și penalitățile sunt, după un calcul matematic simplu, considerabil mai mari dacă se mai are în vedere, pentru socotirea acestora (în exemplul de mai sus), perioada de încă un an;
    – sarcina dovedirii completării abuzive a unei alte date decât data reală a emiterii biletului la ordin în alb revine debitorului cambial urmărit (emitent sau avalistul acestuia) și este mai dificilă datorită specificului și restricțiilor impuse de art. 63 alin. 2 și 3 din Legea nr. 58/1934 probațiunii excepțiilor personale în procesul cambial (toate excepțiile cambiale trebuie propuse la primul termen de înfățișare iar pentru cele personale trebuie întotdeauna probă scrisă de grabnică soluționare, astfel încât nu se poate dispune amânarea pentru producerea respectivei probe);
    – pe deasupra, se mai mizează și pe confuzia ce persistă între juriști (inclusiv judecători) cu privire la excepțiile ce pot fi opuse în procesul cambial, respectiv în privința încadrării unei anumite apărări a debitorului cambial într-una sau alta dintre excepții;
    – de exemplu, se mizează pe susținerea greșită cum că avalistul emitentului nu ar putea invoca completarea abuzivă cu altă dată decât cea reală, cu toate că este vorba de o excepție subiectivă absolută ce poate fi invocată de toți debitorii cambiali anteriori completării cambiei, neajungându-se astfel a se mai analiza dacă această apărare a avalistului este sau nu întemeiată; astfel deși se permite, conform pct. 78 din Norma nr. 6/1998, invocarea decăderii de oricare debitor cambial, permițându-i-se avalistului să invoce tardiva completare, această permisiune nu este decât iluzorie cât timp nu i se admite avalistului a invoca și abuziva completare a biletului la ordin în alb cu altă dată decât cea reală; degeaba invocă tardivitatea completării unui bilet la ordin emis în alb inclusiv cu privire la data emisiunii, dacă nu îi este permis a dovedi data reală (bineînțeles cu mijloacele restrânse permise în procesul cambial);
    – desigur, un asemenea mod de a proceda cu privire la completarea în biletul la ordin în alb cu o altă dată decât cea reală, pentru a prelungi artificial termenul de trei ani de completare este ilegal și de aici și dorința celor interesați de a se obține o interpretare a dispozițiilor legale în sensul posibilității prelungirii termenului de completare prin înțelegerea părților, iar aceasta cu toate că dispozițiile legale speciale aplicabile în materie sunt exprese și clare.

  3. Dana DUMITRESCU spune:

    Ca regulă, în situația în care legiuitorul menționează în mod expres că, într-o ipoteză dată, este incidentă o nulitate absolută ori, după caz, una relativă, nu mai este necesar a se stabili felul nulității prin raportare la interesul ocrotit (general sau particular), iar aceasta chiar și atunci când s-ar ajunge la o soluție contrară față de cea îmbrățișată de legiuitor.
    Această regulă se aplică în mod asemănător atunci când legiuitorul stabilește în mod expres și imperativ faptul că prin convenția părților un termen de decădere nu se poate prelungi (este cazul termenului de 3 ani de completare a cambiei în alb). Într-o astfel de situație, nu mai are importanță distincția referitoare la ocrotirea unui interes general sau a unuia particular. Legiuitorul interzicând în mod expres și imperativ părților să convină într-un sens contrar reglementării legale, acestea nu se pot abate și nu pot nesocoti legea.
    Pct. 79 din Norma nr. 6/1994 stabilește în mod expres și imperativ că termenul de completare a cambiei în alb de 3 ani nu poate fi prelungit prin convenția părților.
    Avem deci o normă legală expresă dată într-o materie specială (mai este de subliniat și că normele aplicabile în materie cambială au reglementat strict și riguros regimul tuturor termenelor aplicabile cambiei, prevăzând în mod expres când părților le este permis a deroga de la dispozițiile legale, ceea ce este normal în raport de funcțiile specifice cambiei).
    Acest pct. 79 este dat în aplicarea art. 12 alin. 2 din Legea nr. 58/1934, care nu prevede în mod expres interdicția de prelungire a termenului de completare de 3 ani prin convenția părților.
    Pct. 79 din Norma nr. 6/1994 a reluat interpretarea făcută de jurisprudența și doctrina de la noi din țară, de-a lungul unei perioade îndelungate de timp, cu privire la art. 12 alin. 2 din Legea nr. 58/1934.
    Pentru a se înlătura de la aplicare regula enunțată mai sus, se încearcă a se argumenta că norma specială de la pct. 79 ar fi fost abrogată implicit prin intrarea în vigoare a NCC care reglementează, cu titlu general, regimul juridic al termenelor de decădere, deși reglementarea generală a termenelor de decădere nu înseamnă că nu poate exista o reglementare specială într-o materie atât de diferită cum este cea cambială, astfel încât să se considere că pct. 79 ar fi abrogat implicit pe motiv că este în contradicție cu regulile din dreptul comun, de la care materia cambială derogă în atât de mare măsură.
    Nu sunt expuse nici argumente care țin de materia cambială pentru care, în prezent, interpretarea art. 12 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 ar trebui să fie făcută în alt sens decât cel reținut de-a lungul vremii de jurisprudență și doctrină și nu văd de ce reglementarea generală a termenelor de decădere realizată de NCC ar influența reglementările instituite într-o materie specială cum este cea cambială.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD