ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Interviuri | Interviuri VIDEO
Alina MATEI

Alina MATEI

Senior Editor JURIDICE.ro
Print Friendly, PDF & Email

Oana Ștefănescu, Vlad Macovei: Pentru cei care învață replici din Harvey Specter ca pe poezie, ușor cu pianul pe scări
08.04.2015 | Ioana LIVESCU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Ioana Livescu: M-am uitat peste CV-urile voastre şi sunt impresionante. Bursieri, numeroase participări la concursuri internaţionale, stagii de internship-uri, voluntariate. Dar, înainte de toate, vreau să aflu de la voi de ce aţi ales să studiaţi Dreptul, de unde această curiozitate?

Vlad Macovei: Alegere e impropriu spus în contextul acesta, referitor la cum am ajuns să studiez dreptul. A fost o alegere prin eliminarea celorlalte opțiuni, care nu cred că se poate chema o veritabilă alegere. Înaintea terminării liceului aveam impresia, la prima vedere, că nicio facultate nu mă atrăgea în mod deosebit. Poate mi-aș fi dorit ceva legat de arte, actorie sau altele conexe. Dar cum nu am fost niciodată talentat în acest sens, am ajuns să dau la Drept. Cu o decizie luată târziu, am vrut să merg la Drept la București, imaginându-mi 4 ani de studenție printre teatre, alte evenimente artistice și mai puțin artistice cu oameni noi și interesanți. Rezultatul admiterii a spus nu visurilor și așa am ajuns să rămân la drept la Timișoara.

Oana Ștefănescu: Nu pot da decât un răspuns succint: ținteam să profesez într-un mediu competitiv și aflat în schimbare. Desigur, majoritatea domeniilor pot fi caracterizate astfel, dar pentru mine Dreptul a fost alegerea potrivită.

Ioana Livescu: Ce aţi întâlnit în facultate – materii, profesori, cursuri, atmosferă – s-a pliat pe ce vă aşteptaţi să găsiți?

Vlad Macovei: Partea bună e că nu aveam nicio așteptare. Așa am putut fi plăcut impresionat de anumite lucruri ce se întâmplau în facultate, cât și dezamăgit de altele. În privința cursurilor și a profesorilor care le predau am observat cea mai mare deficiență. Deși majoritatea materiilor studiate în facultate mi-au plăcut din perspectiva conținutului, modul în care au fost predate m-a determinat să nu merg la multe cursuri și seminarii. La început am dat vina pe sistem, pe faptul că citirea unor articole din cod cu una-două explicații bâlbâite ale profesorului este ceea ce se cere, pentru că examenul de barou se bazează, conform teoriei multora – teorie la care nu ader, pe o învățare de tip pe-de-rost a codurilor. Ulterior, având cursuri cu o mână de profesori și seminariști mai deschiși la minte, am realizat că se poate forma pentru mâna de studenți capabili și interesați un mediu și o atmosferă universitară, conformă cu preceptele fondatoare ale universității, care promovează excelența, nu un învățământ de masă.

Oana Ștefănescu: Cu toate că în orice materie este necesar ca studentul la Drept să-și formeze o bază teoretică, mi-aș fi dorit să existe o mai mare flexibilitate în această privință – concretizată în discutarea și soluționarea unor spețe, în activități de research, de exemplu. În acest sens, cred că este mult mai productivă încurajarea studenților să abordeze singuri problemele de drept, decât să le fie doar predate.

Ioana Livescu: Vlad, ești beneficiarul unei burse SCHOENHERR, iar acum eşti la Milano, cu o bursă de studiu ERASMUS. Cum se studiază acolo Dreptul? Ce e diferit/asemănător?

Vlad Macovei: Dat fiind faptul că se studiază tot drept continental, fiind un sistem de civil law prin excelență, nu sunt multe schimbări în bine ale modului de studiu. În fapt, modul de studiu este similar până la identificare, din câte mi-am putut da seama de la cursurile urmate de mine, cât și din experiențele altor colegi italieni, cu același accent pus pe a ști codul și materia cap-coadă, fără a-ți pune prea multe întrebări legate de aplicabilitatea practică a ceea ce studiezi sau de motivul pentru care pentru un examen ai de învățat 400 de pagini.

Pe de altă parte, am avut șansa de a învăța dreptul concurenței la nivelul UE, în engleză, de la un profesor care e și avocat partener la una dintre cele mai mari societăți de avocatură din Milano, care a predat cursul într-un mod divers celui știut de mine. În acest sens, discuțiile de la curs erau purtate pe cazurile jurisprudențiale de la Curtea Europeană de Justiție pe care le aveam de citit între cursuri. În aceste discuții ni se inoculau noțiunile de drept concurențial, având totodată oportunitatea de a ne afirma în discuția ce se purta asupra speței, fiind de fiecare dată un mini-concurs între studenți. Totodată, pentru a-mi reconfirma că acest mod de studiu îl surclasează net pe cel cunoscut din țară, examenul la această disciplină a fost un examen cu toate cărțile și materialele pe masă, în care am avut de rezolvat o speță, într-un timp limitat, imitând, într-o oarecare măsură, munca pe care trebuie s-o depună un avocat în practică. Astfel s-a făcut un alt tip de distincție între studenți, cernându-se viitorii practicieni de top de actualii studenți de top.

Ioana Livescu: Deşi eşti la Milano, iar Oana la Timişoara, de curând ați participat la un concurs internațional, desfășurat în Austria. Acest lucru necesită coordonare şi efort comun. Aţi reuşit de la început să vă înţelegeţi sau aţi învăţat pe parcurs să faceţi o echipă bună?

Vlad Macovei: Faptul că am participat împreună la un concurs înainte, la Manfred Lachs, ne-a ajutat să ne formăm un stil de lucru în comun, care nu implica cu necesitate să ne aflăm în același loc. Pentru faza scrisă – cea a memoriilor – părerea mea este că cele mai bune rezultate se obțin dintr-o muncă individuală asiduă, ideile în general ieșind la suprafață în gândirea pe cont propriu. Totuși, discuțiile pe care le purtam o dată la câteva zile, după ce parcurgeam un număr de materiale propus, ajutau la clarificarea anumitor nelămuriri și la șlefuirea și cristalizarea ideilor deja sădite. Pregătirea pentru faza orală de la Manfred Lachs a fost mai ușoară, dat fiind faptul că ne aflam amândoi în același loc și ne puteam întâlni zilnic pentru repetiții.

Pentru ultimul concurs, Willem Vis, a fost mai dificil să ne pregătim. Pe lângă dificultatea sporită a concursului și modul total nou de susținere a pledoariilor, am avut de confruntat și problema distanței. Totodată, dat fiind faptul că facultatea și cursurile nu se suspendă, a trebuit să încercăm sa ne sincronizăm programul de lucrat pentru concurs cu celelalte activități. În acest sens, a fost foarte dificil să găsim ore comune în care să putem repeta împreună, prin intermediul Skype.

Oana Ștefănescu: Deoarece nu este prima dată când formăm o echipă, nu am întâmpinat probleme în distribuirea sarcinilor legate de cazul concursului. Cu toate acestea, datorită distanței a trebuit să ne adaptăm, iar repetițiile pentru pledoariile din Viena au avut loc via Skype.

Ioana Livescu: S-a întâmplat ca între voi să apară un conflict cu privire la modul de organizare/o problemă de drept? Cum l-ați depășit?

Vlad Macovei: În mod evident, dat fiind faptul că avem personalități diferite, au existat frecușuri între noi. Cred că s-a format o cutumă ca divergențele să fie rezolvate de cel care avea argumente mai bune pentru a-și susține punctul de vedere. Astfel, ajungeam la un consens convingându-l pe celălalt că ideea proprie legată de problemă – indiferent că era de drept sau cu privire la modul de organizare – era cea potrivită și ajungeam să o urmăm.

Oana Ștefănescu: De regulă, nu am avut conflicte legate de materia concursurilor la care am participat întrucât ne stabilim capetele de cerere pe care le soluționăm individual și ne consultăm reciproc în deciziile pe care le luăm. Neînțelegerile de altă natură sunt firești, datorită perfecționismului amândurora și a stilurilor diferite de abordare, însă întotdeauna le-am depășit repede pentru că suntem o echipă.

Ioana Livescu: Dintre materiile pe care le studiem în timpul facultăţii de drept păreţi să vă îndreptaţi mai mult spre Drept internaţional public şi Arbitraj comercial internaţional. Acest lucru se datorează unui anumit profesor sau a fost alegere asumată?

Vlad Macovei: În urma unei preselecții în cadrul facultății, în anul 2, am ajuns să particip la concursul Telders care mi-a deschis apetitul pentru dreptul internațional. Apoi, participarea la Manfred Lachs, concurs cu aceeași tematică, a venit oarecum natural, ca o consecință a dorinței de aprofundare a subiectului.

În schimb, cu arbitrajul comercial internațional a fost o alegere a amândurora de a ne îndrepta către subiecte mai palpabile și mai de actualitate în practica avocațială din țară și străinătate. Așa am ajuns să participăm la Willem C. Vis, cel mai renumit concurs de tip moot court cu tematica în arbitrajul comercial internațional. Pregătindu-mă pentru acest concurs, am simțit că sunt cu adevărat un practician al dreptului, având de-a face cu un „dosar” de 80 de pagini, nenumărate surse jurisprudențiale și doctrinale potențial relevante – pe scurt, un volum foarte mare de muncă într-un timp foarte scurt. Pentru a vă face o idee, la acest concurs echipele universităților participante sunt, de regulă, formate din minim 4 studenți, majoritatea masteranzi în domeniul arbitrajului. Noi eram doi.

Oana Ștefănescu: Înclinația spre aceste materii este tocmai urmarea participării noastre la aceste competiții internaționale de procese simulate. În general, studenții Facultății de Drept din cadrul UVT (Universității de Vest din Timișoara) sunt susținuți în acest sens de către dl. profesor Valentin Constantin și dl. profesor Lucian Bojin.

Ioana Livescu: Vă doriți să lucrați în acest domeniu? Sau aţi prefera altceva?

Vlad Macovei: Cred că mi-ar plăcea foarte mult să lucrez în domeniul arbitrajului internațional, în România. Dat fiind faptul că piața avocaturii din țară nu este foarte dezvoltată momentan pe acest segment – marile companii implicate în arbitraje internaționale recurgând la firme de avocatură internaționale specializate – sunt convins că există o plajă largă de ascensiune a societăților de avocatură românești în acest domeniu. Pe de altă parte, sunt fascinat și de dreptul intern, cel puțin de materiile dreptului civil și administrativ-fiscal studiate în facultate, astfel încât m-aș putea plia la fel de bine și pe o carieră de litigii interne.

Oana Ștefănescu: Desigur, îmi doresc să profesez în acest domeniu, cu atât mai mult în urma participării la Willem C. Vis. Arbitrajul comercial internațional este un mecanism „atipic” în raport cu o curte domestică, sau chiar internațională. De exemplu, un tribunal consituit prin voința părților soluționează o dispută legată de relații comerciale internaționale într-un cadru în care nu există noțiunea de precedent, și, de regulă, nu este încurajată inspecția în sistemele naționale de drept în aplicarea CISG. Cu toate acestea, un asemenea mecanism poate implica cel puțin trei jurisdicții naționale conflictuale. Provocarea este să se găsească un punct de convergență din punct de vedere juridic.

Ioana Livescu: Aţi fost la numeroase concursuri internaţionale: Oana, ai câștigat premiul II la concursul internațional în materia Drepturilor omului organizat de Universitatea din Pretoria, iar tu, Vlad, te-ai aflat în echipa care a participat la concursul “Telders International Moot Court Competition” și “Manfred Lachs Moot Court Competition”, concursuri cu tematică în Dreptul internațional public. Ce aţi învăţat din aceste participări în afară de perfecționarea limbilor străine?

Vlad Macovei: Dacă ar fi să fac o ierarhie a tuturor beneficiilor participării la concursuri internaționale, perfecționarea englezei ar fi pe ultimul loc.

Unul dintre lucrurile învățate a fost punerea în practică a dreptului. Pe lângă asta, mă pot mândri și cu lărgirea cunoștințelor de drept în anumite domenii pe care am avut de făcut research pentru rezolvarea problemei de drept a concursurilor. Totodată, am învățat ce înseamnă să lucrezi sub presiunea timpului. Și deși aici ar putea interveni cineva să-mi spună că și sesiunile de examene sunt tot un mod de a testa capacitatea de lucru sub presiune, nu e același lucru sau aceeași miză. În primul rând că pentru concursuri ai o singură încercare de a face totul perfect, pe când examenele se pot susține în alte sesiuni, în cazul unui eșec, iar mai apoi, pentru că la concursuri reprezinți o instituție la nivel internațional, punându-i în joc prestigiul. În sesiune, munca este individuală și răsplata sau dezamăgirea aidoma.

Dar, precum reiese și din răspunsurile mele la celelalte întrebări, cel mai important atu dobândit de pe urma concursurilor a fost acela de a fi avocat – de a face research pe o anumită temă, de a schița și gândi argumente, de a gândi și dejuca posibile contraargumente ale celeilalte părți și de a încheia toată munca cu o pledoarie unde să se verifice forța argumentelor anterior create și capacitatea personală de a convinge judecătorii.

Oana Ștefănescu: O lecție care, după luni de sacrificii, este mult mai greu de învățat decât orice curs din facultate: Sometimes you win, sometimes you lose – chiar dacă ai muncit mai mult, chiar dacă ești mai pregătit (ca în viața reală, presupun). Participările la aceste concursuri internaționale sunt, pe de o parte, prima tangență cu profesia, însă, pe de altă parte, sunt trăite mult mai intens de către un student: își pregătește memoriile, dosarul, pledoariile, începe să viseze cazul, detestă faptul că una dintre părțile pe care le reprezintă a luat o decizie atât de neinspirată încât trebuie să-și dedice și nopțile rezolvării acesteia, apoi este față în față cu judecătorii/arbitrii unde trebuie să fie pregătit să se plieze cursului pe care „procesul” o ia.

Ioana Livescu: Cum au fost internship-urile desfășurate la firmele de avocatură? Vlad ai fost la o firmă de avocatură afiliată internațional, iar tu, Oana, la o societate de avocați reputată din Arad. Ați aplicat, v-a recomandat cineva, sau cum ați ajuns acolo?

Vlad Macovei: În cazul internship-ului desfășurat de mine în cadrul BONDOC ȘI ASOCIAȚII SCA București, am fost selectat pentru un stagiu de practică de o lună ca urmare a aplicației trimise de mine în sensul obținerii unui post de intern. La baza deciziei de a face practică în cadrul unei mari societăți de avocatură bucureștene încă din anul II de facultate a stat dorința de a deveni un concurent veritabil pe piața avocaturii. Astfel, la finele studiilor voi fi deja capabil de a intra în munca avocațială per se, fără a mai fi nevoie de instruiri inițiale.

Cât despre internship în sine, a fost o experiență benefică din toate punctele de vedere. În acest sens, am fost coordonat în egală măsură de avocații stagiari ai firmei, cât și de asociații cu o mai veche experiență și parteneri. Am fost plăcut surprins de atenția acordată procesului de formare a studentului, mai ales considerând faptul că eram de abia trecut de anul II de facultate. Mi s-au dat sarcini de toate complexitățile, de la a a scrie un memo intern la a scrie o cerere de chemare în judecată. Totodată, un lucru lăudabil pentru avocații din cadrul BONDOC ȘI ASOCIAȚII este că opiniile studenților care făceau practică erau cerute și luate în considerare, fiind apreciate de avocați care le și înglobau în rezolvările problemelor cotidiene cu care se confruntau.

Oana Ștefănescu: Internship-ul la VALENTIN & ASOCIAȚII a fost urmarea unei invitații deschise adresate mai multor studenți de către dna. profesoară Sorina Doroga și dl. profesor Lucian Bojin. O asemenea experiența este utilă pentru că, printre altele, îți oferă ocazia de a observa desfășurarea profesiei unui avocat.

Ioana Livescu: De internship-ul la Societatea de Științe Juridice, de fapt, la JURIDICE.ro, ați auzit? Suntem la a patra generație de interni.

Vlad Macovei: Am avut ocazia să citesc un anunț de recrutări acum câteva luni, ocazie în care am și făcut puțin research asupra internship-urilor oferite de SSJ. Din câte mi-am dat seama, internship-urile SSJ este bazat pe o oarecare muncă de consultanță care nu m-a atras niciodată. Din acest punct de vedere, deși apreciez demersul vostru, mă simt mai atras de partea practică de litigii din cadrul societăților de avocatură, motiv pentru care nici nu am aplicat la acea dată la internship-ul ante-menționat.

Oana Ștefănescu: Da, am auzit. Este o bună oportunitate pentru studenți de a se familiariza cu profesia pe care intenționează să o urmeze.

Ioana Livescu: Dacă ați putea schimba ceva în modul de studiu al Dreptului la noi în țară, care ar fi acela?

Vlad Macovei: Aș schimba modul în care sunt apreciate, sau mai bine spus, neglijate activitățile academice extracurriculare făcute de studenți și orice alte activități de practică. În fapt, aceste activități nu contează în cadrul facultății. Drept consecință, pentru angajatorii care fac prima triere a studenților pe baza mediei anilor de studiu, acei studenți care s-au axat pe practică nu ajung să-și pună în valoare această latură pentru că de multe ori nu trec de testul prima facie al mediei, neavând timpul necesar pentru a fi studenți de 10.

Oana Ștefănescu: Cu riscul de a ma repeta, consider ca studiul Dreptului ar trebui sa fie mai aplicat, decât teoretizat; mai mult dialog, decât monolog (cu toate că acest lucru nu poate fi imputat exclusiv profesorilor). Deși utile pentru examenul de Barou, grilele nu pregătesc studentul pentru întâlnirea cu un judecător.

Ioana Livescu: Avocatură sau magistratură? Încotro? Când v-ați decis și cum?

Vlad Macovei: Din primele contacte cu dreptul am avut tendința de a favoriza avocatura pe care mi-o imaginam însemnând doar pledoarii în fața instanței, cu pompă și emfază. Dezumflat fiind mai apoi descoperind că avocatura înseamnă și alte lucruri care păreau relativ monotone, am luat în considerare și ideea de magistratură. În schimb, ceea ce m-a convins să abandonez definitiv ideea de magistratură a fost, pe de o parte, practica făcută printre avocați, care mi-a plăcut mult și m-a făcut să-mi doresc să practic avocatura în carieră. Pe de altă parte, nevoia de a fi avocat pledant și de a câștiga au fost alți factori importanți care m-au convins să optez pentru avocatură.

Oana Ștefănescu: Avocatură – decizie luată din primul an de facultate. Prefer să am libertatea profesională de a construi un caz, decât să decid asupra lui.

Ioana Livescu: Un mesaj, vă rog, pentru studenţii la Drept.

Vlad Macovei: Pentru cei care învață replici din Harvey Specter ca pe poezie, ușor cu pianul pe scări. Pentru restul, succes!

Oana Ștefănescu: Dreptul nu presupune doar a ști perfect un cod, două, patru, sau un raft plin cu opinii doctrinare. Procesele simulate oferă studentului ocazia de a aplica toate aceste informații și de a jongla cu normele juridice – nu de a fi limitat de ele.

Ioana Livescu: Vă mulţumesc şi spor în toate.

Vlad Macovei: Și eu vă mulțumesc!

Oana Ștefanescu: Și eu va mulțumesc!

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate