Cartelurile: o prioritate a Uniunii Europene | Ruxandra Laura Boșilcă
16 aprilie 2015 | Alexandra-Adriana DOBRIȘAN
Masterand în cadrul Departamentului de Relații Internaționale și Integrare Europeană (SNSPA), Ruxandra Laura Boșilcă a publicat în Revista Română de Concurență nr. 1/2013 articolul intitulat „Cartelurile: o prioritate a Uniunii Europene”.
Înțelegerile de tip cartel, între teoria lui Adam Smith, conform căreia acestea ar reprezenta „conspirații împotriva publicului”, și perceperea lor ca niște structuri avantajoase? Ca întotdeauna, adevărul trebuie să se afle undeva la mijloc. Astfel, având în vedere datele problemei, autorul își propune să prezinte cartelurile, așa cum au fost definite acestea la nivel teoretic, insistând asupra diferitelor percepții ale rolului lor în economie, precum și asupra condițiilor în care apar sau care contribuie la stabilitatea acestora. Pe de altă parte, articolul vizează și modul în care Uniunea Europeană, mai exact, departamentul specializat din cadrul Comisiei, sancționează aceste practici antitrust, precum și eficiența politicii de clemență în aceste cazuri.
La întrebarea ce reprezintă un cartel, răspunsul general acceptat este acela conform căruia înțelegerile de acest tip reprezintă, în fapt, o structură a oligopolului cooperant. Prin urmare, în cadrul acestei structuri două sau mai multe întreprinderi încheie un acord, bineînțeles, contrar regulilor de dreptul concurenței, prin care stabilesc modul în care vor conlucra pe viitor, în vederea atingerii unor scopuri comune. În funcție de scopurile propriu-zise avute în vedere de către întreprinderi la momentul încheierii unor astfel de acorduri, acestea pot fi reduse la patru categorii principale, și anume: carteluri care controlează condițiile de vânzare; carteluri care influențează costurile, prețurile și profiturile; carteluri de alocare a teritoriilor sau a consumatorilor; carteluri care fixează cotele membrilor în capacitatea totală de producție a industriei. În cele din urmă, toate aceste scopuri sunt subsumate tendinței întreprinderilor de a reduce riscurile aferente desfășurării oricărei activități economice, prin controlarea, într-o oarecare măsură, a piețelor pe care acționează.
Pe lângă scopurile vizate, teoria economică analizează și factorii care conduc la recurgerea la astfel de practici anticoncurențiale. Aceștia sunt, pe de o parte, factorii structurali (exogeni), care nu pot fi controlați de către întreprinderile implicate, iar, pe de altă parte, reversul medaliei – factorii endogeni. În altă ordine de idei, există factori care contribuie la formarea unor carteluri, precum și factori care influențează evoluția în timp a acestora. Importanța analizei acestor factori constă în posibilitatea autorităților competente să descopere cu o mai mare ușurință existența unor asemenea înțelegeri, precum și mecanismele interne de funcționare a unor astfel de structuri. În aceste condiții, prin tratarea cauzelor se pot preveni efectele nedorite ale apariției pe piețe ale cartelurilor. Aceste comportamente neloiale pot avea repercusiuni în mod direct asupra consumatorilor, deși se poate să fi fost gândite exclusiv ca măsuri de auto-protecție. În contrapartidă, există teorii care subliniază efectele pozitive ale cartelurilor pe piețe. Astfel, acestea contribuie la dezvoltarea activităților de cercetare-dezvoltare, constituind mecanisme de redirecționare a concurenței și nu de restricționare a acesteia.
La nivelul Uniunii Europene, de-a lungul timpului, au fost perfecționate diverse metode de reducere sau chiar de eliminare a înțelegerilor de tip cartel. Printre acestea se numără o inovație recentă în materia aplicării reglementărilor de concurență, și anume politica de clemență. În primul rând, este vorba despre acordarea unei imunități totale pentru întreprinderea care denunță prima, în cazul în care se îndeplinesc, în mod cumulativ, următoarele condiții: să colaboreze total, continuu și prompt cu Comisia de-a lungul procedurilor; să înceteze participarea la activitatea presupus ilegală cel mai târziu la data la care furnizează probele; să nu fi întreprins măsuri pentru a constrânge alți agenți economici să participe la activitatea presupus ilegală. Dacă există mai multe întreprinderi care sunt dispuse să denunțe și nu s-au calificat pentru imunitatea la amendă, pot, totuși, beneficia de reducerea proporțională a amenzii, în cazul în care îndeplinesc cumulativ anumite condiții: furnizează Comisiei informații referitoare la activitatea presupus ilegală, care aduc o contribuție suplimentară semnificativă în raport cu informațiile aflate deja în posesia acesteia; încetează participarea la activitatea ilegală prezumată cel târziu la data stabilirii probelor Comisiei. Din analiza datelor cu privire la sancționarea cartelurilor, în perioada 1990-2012, se constată că acestea se formează cu predilecție în anumite sectoare, că amenzile aplicate de către Comisie au crescut odată cu introducerea politicii de clemență, precum și faptul că CJUE tinde să reducă nesemnificativ valoarea amenzilor aplicate.
În concluzie, înțelegerile de tip cartel, deși din ce în ce mai numeroase odată cu evoluția economiei la nivel global, pot fi descoperite și eradicate în mod eficient, prin intermediul politicii de clemență. În acest context, Comisia se poate orienta către sporirea cuantumului amenzilor aplicate, păstrându-se, însă, proporționalitatea acestora în raport cu gravitatea încălcării.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
