Recursuri in interesul legii admise. Calitate procesuala pasiva OCPI. Competenta materiala incidente de plati
9 octombrie 2008 | JURIDICE.ro, BADEA CLIFFORD CHANCE
In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 685 din 7 octombrie 2008 au fost publicate doua Decizii ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectiile Unite – pronuntate cu privire la solutionarea unor recursuri promovate in interesul legii.
Prima decizie, respectiv Decizia Nr. LXXII (72) din 15 octombrie 2007, a avut ca obiect recursul in interesul legii promovat pentru a pune capat diversitatii de solutii ivite in practica judiciara in ceea ce priveste existenta sau inexistenta calitatii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara in cauzele ce au ca obiect plangerile privind cartea funciara intemeiate pe dispozitiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicata.
Unele instante au considerat ca Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara are calitate procesuala pasiva in plangerile privind cartea funciara, cu motivarea ca activitatea de carte funciara este o procedura necontencioasa, insa solutionarea de catre instanta a plangerii formulate cu privire la aceasta activitate, fiind o procedura jurisdictionala ulterioara activitatii de carte funciara, are caracter contencios. In cadrul acestui punct de vedere, s-a considerat ca actul atacat este administrativ, iar Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara trebuie citat in proces, avand calitate procesuala pasiva, deoarece litigiul urmeaza a fi solutionat dupa o procedura speciala, in cadrul careia judecata trebuie sa se desfasoare in contradictoriu cu emitentul actului.
Alte instante au considerat ca, in cauzele ce au ca obiect plangeri privind cartea funciara, Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara nu are calitate procesuala pasiva, deoarece procedura aplicata nu este contencioasa, cu motivarea ca, din moment in ce cauzele care au ca obiect plangeri formulate impotriva incheierilor de carte funciara instanta nu trebuie sa stabileasca existenta sau inexistenta unui drept al Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara, ci doar legalitatea si temeinicia incheierii date in cauza, acesta nu pote fi citat ca parte in proces, singurele persoane susceptibile sa aiba calitate fiind cele prevazute in dispozitiile art. 50 alin (1) din Legea nr. 7/1996, republicata, respectiv persoanele interesate potrivit mentiunilor din cartea funciara.
Inalta Curte de Casatie si Justitie a dat castig de cauza celei de-a doua orientari de practica judecatoreasca.
A doua decizie, respectiv Decizia Nr. LXXXV (85) din 10 decembrie 2007, a avut ca obiect recursul in interesul legii promovat cu privire la competenta materiala de solutionare a actiunilor formulate impotriva inscrierii incidentului bancar la Centrala de Incidente si Plati din cadrul Bancii Nationale a Romaniei.
Unele instante au considerat ca, din moment ce dispozitiile din Ordonanta Guvernului nr. 11/1993, astfel cum a fost aprobata prin Legea nr. 83/1994, care a modificat prevederile Legii nr. 58/1934 si ale Legii 59/1934, stabilesc competenta de solutionare a actiunilor privind cecul, cambia si biletul la ordin in favoarea judecatoriei, tot judecatoriei trebuie sa ii revina si competenta de solutionare a actiunilor formulate impotriva inscrierii incidentului bancar, cu motivarea ca aceste instrumente de plata au valoare de titlurii executorii, si prin urmare tot ceea ce are legatura cu oprirea folosirii lor, inclusiv verificarea respectarii de catre utilizatori a obligatiilor de executare a unor asemenea instrumente, revine judecatoriei, ca instanta de executare.
Alte instante au considerat ca astfel de actiuni au un caracter comercial, neevaluabil in bani, incat competenta de solutionare a lor in prima instanta revine tribunalului in baza art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de Procedura Civila, cu motivarea ca, deoarece asemenea actiuni sunt distincte, intemeiate pe dispozitiile Regulamentului nr. 1/2001 emis de Banca Nationala a Romaniei, fara sa le fie aplicabile prevederile speciale referitoare la cambie, bilet la ordin sau cec, nici competenta de solutionare nu poate fi stabilita in raport cu aceste norme.
Inalta Curte de Casatie si Justitie a dat castig de cauza celei de-a doua orientari de practica judecatoreasca.
Pentru STIRI.JURIDICE,
