ICCJ. Recurs în casaţie. Cazurile prevăzute în art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 din NCPP
20 aprilie 2015 | Paula VÂRBAN
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că fapta persoanei care, în public, prin violenţe comise împotriva bunurilor, precum şi prin ameninţări şi injurii, tulbură ordinea şi liniştea publică este incriminată în dispoziţiile art. 371 C. pen. referitoare la tulburarea ordinii şi liniştii publice, nefiind dezincriminată şi, în consecinţă, recursul în casaţie întemeiat pe cazul reglementat în art. 438 alin. (1) pct. 7 din noul Cod de procedură penală, cu motivarea că fapta menţionată nu este prevăzută de legea penală, este nefondat.
Încadrarea juridică a faptei de violare de domiciliu în dispoziţiile art. 224 alin. (1) C. pen. referitoare la forma de bază a infracţiunii sau în dispoziţiile art. 224 alin. (2) C. pen. referitoare la varianta agravată a acestei infracţiuni nu se include în sfera cazului de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din noul Cod de procedură penală, întrucât, în cadrul acestui caz de recurs în casaţie, instanţa stabileşte dacă fapta este sau nu este incriminată, neputându-se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pe calea recursului în casaţie.
În ceea ce privește verificarea legalităţii limitelor de pedeapsă, în cadrul cazului de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală, aceasta se realizează în funcţie de încadrarea juridică stabilită sau menţinută prin hotărârea atacată, instanţa care judecă recursul în casaţie nefiind abilitată prin dispoziţiile noului Cod de procedură penală să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei. (Decizia nr. 250/RC din 14 octombrie 2014 pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect infracțiunea de violare de domiciliu)
Avocat Paula VÂRBAN
