Secţiuni » Articole
ArticoleRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Jurisprudență în formă continuată: acțiunea revocatorie lovește din nou
18.04.2015 | Cristina ZAMȘA

“… s-a respins recursul declarat de pârâți și s-au menținut hotărârile recurate, prin care fiind admisă acțiunea pauliană formulată de reclamanți… s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți. În fapt, s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile stabilite prin art. 975 C. civ…(Curtea de Apel Iași, decizia civilă nr. 621/2000)

“Prin sentința civilă nr. 9170/2012, Judecătoria Arad a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, a anulat donația încheiată între pârâți… cu consecința revenirii imobilului cu consecința revenirii imobilului în patrimoniul donatorului-pârât și a dispus ca OCPI să efectueze modificările cuvenite. Prin decizia civilă nr. 66/2013, Tribunalul Arad a respins apelurile declarate de pârâți… Tribunalul a apreciat că Prima instanță a reținut în mod întemeiat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale acțiunii pauliene… Curtea de Apel Timișoara a respins recursul declarat de pârâți… Potrivit art. 975 C. civ. vechi, creditorii pot să atace actele viclene făcute de debitor… În cauza dedusă judecății s-a făcut dovada că actul juridic a cărui anulare se solicită a fost încheiat de debitor în scopul prejudicierii reclamantului creditor.” (Curtea de Apel Timoșoara, sectia a I civilă, decizia nr. 1311/2013).

I. Despre matematică pură și jurisprudență impură

Comentariul de față are o mică istorie. Prima reacție, când am luat la cunoștință de subiect – anularea unui contract prin acțiunea revocatorie, prin intermediul deciziei civile nr. 621/2000 a Curții de Apel Iași – a fost de ignorare și detașare. (Asta ca să nu mi se reproșeze că aș avea pasiunea vânătorii de hotărâri judecătorești.) Am considerat că este o scăpare, o eroare scuzabilă prin prisma polisemantismului juridic al termenului desființare și datorită impreciziei – pentru unii – a termenului revocare. Însușiindu-mi logica instanțelor, am mai observat că într-adevăr, revocare (x) poate avea și înțelesul – unul forțat,  exclusiv pe axa creditor-debitor, dar nerecomandat, mai ales studenților – de desființare(y) și că la desființare(y) se poate ajunge și prin anulare(z). Fiind mai apropiată de matematică (în liceu) decât de vânătoare (niciodată, nici măcar în sensul acela, cu privire la hotărârile judecătorești), am găsit justificabilă soliția instanței prin recurgerea la următoarea formulă de logica matematică:

dacă revocare (x) desființare (y) și

desființare (y) > anulare (z)

atunci x > z.

În logică juridică, la revocare (x) se poate ajunge și prin anulare(z)! Sau la anulare prin revocare?… Jurisprudența prezentată confirmă ambele rezultate.

În logică personală, apetitul pentru matematică a fost mai mare (>) decât dezamăgirea pentru o soluție judiciară. În acest mod am acceptat atunci, cu rezerve, desigur, decizia menționată. Însă rezervele au depășit (>, sic!) acceptarea odată cu descoperirea deciziei civile nr. 1311/2013 a Curții de Apel Timișoara, decizie prin care, în termeni matematici și eufemistici, am aflat din nou despre aplicarea formulei de mai sus. Adică s-a constat – din nou – anularea unui contract, prin admiterea acțiunii pauliene. Eram deja în prezența unei jurisprudențe și prima reacție – mărturisită la începutul comentariului – a fost înlocuită cu cea de-a doua, în desfășurare prin intermediul acestor rânduri.

Întrebându-ne studențește, cât de grav este să anulezi un contract prin acțiunea revocatorie (pauliană)? Să vedem, așadar…

II. Cât de grav este să anulezi un contract prin acțiunea revocatorie

Cel puțin două aspecte sunt vizate – ca să nu zicem, intersectate – de soluțiile jurisprudențiale prezentate:

  • natura juridică a acțiunii revocatorii (pauliene)
  • efectele acțiunii revocatorii (pauliene).

Este evident că atenția instanțelor s-a focusat pe verficarea – judicioasă, de altfel – a condițiilor de admitere a respectivei acțiuni, cu consecința marginalizării aspectelor enumerate.

Cu privire la natura juridică  a acțiunii revocatorii (pauliene), este posibil ca instanțele să fi fost derutate de multitudinea fundamentărilor propuse de doctrină de-a lungul timpului – acțiune cu natură proprie (sui-generis), în inopozabilitate, cu caracter sancționator reparator -, astfel că apropierea față de acțiunea în anulare/nulitate să nu fie decât o simplă adăugire la lista menționată. Era nevoie de o revigorare a materiei prin intervenție jurisprudențială? Actualul Cod civil, prin art. 1562 (Dacă dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor…) pare să infirme această ipoteză.

Problema este că determinarea naturii juridice nu este lipsită de consecințe, instanțele precizând – așa cum era firesc – și care sunt efectele consecutive asupra contractului: “a anulat donația… cu consecința revenirii imobilului în patrimoniul donatorului-pârât și a dispus ca OCPI să efectueze modificările cuvenite.” (din decizia civilă nr. 1311/2013 a Curții de Apel Timișoara). Chiar dacă solicitarea de anulare ar fi fost a creditorului-reclamant, față de temeiul analizat cu minuțiozitate în toate hotărârile corespondente fiecărei etape procesuale – art.975 din vechiul Cod civil, sediul acțiunii revocatorii – soluția anulării este nefirească și cu consecințe grave, pe mai multe planuri.

Doar ceva mai severe au fost instanțele? Într-adevăr, în decizia din 2013, donația a fost încheiată între pârâți posterior începerii urmării penale pentru înșelăciune a donatarului-pârât. Să fie vorba despre o nouă funcție educativă-moralizatoare a acțiunii revocatorii? Trecând peste confuzia dintre sancționarea fraudei contra intreselor creditorului (inopozabilitatea, prin acțiunea revocatorie) și sancționarea încălcării unor norme legale privind interesele individuale cu ocazia încheierii unui contract (anulare/nulitate), urmările juridice ale repunerii părților în situația anterioară sunt greu de manageriat: situația eventualilor moștenitori/creditori ai părților, rectificarea cărții funciare (în baza a ce? a „anulării” anulării, desigur).

În ultimul moment m-am abținut de a nu face o glumă – previzibilă – legată de paternitatea acțiunii pauline: Ce-ar face pretorul Paulus sau jurisconsultul Paul dacă ar afla despre o asemenea sancționare a lui „fraus creditorum” în prezența unei legislații clare? S-ar……

Finalul vă aparține. Să sperăm că este și finalul jurisprudenței analizate.

lector univ. dr. Cristina ZAMȘA
Facultatea de Drept a Universității din București

* ZAMSHE este o altfel de rubrică, de autor, în care ineditul comentariului este dat de ineditul unor hotărâri judecătorești (prin soluție, motivare, părți, noutatea aspectelor de drept ș.a). Obiectul rubricii este ales aleatoriu, obiectiv, fără intenții ascunse. Stilul este asumat și totodată controlat de autor, accentele ironice, satirice neurmărind aruncarea în derizoriu a problemelor de drept tratate. Concluziile vor fi întotdeauna pozitive și constructive. O rubrică numai pentru consumatorii genului!


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.