România la CEDO: cauza pendinte Apostolatos. Refuzul de a restabili suspendarea executării pedepsei, legea penală mai favorabilă și intrarea în vigoare a Noului Cod penal. UPDATE: decizia de radiere
9 martie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL
* a se vedea dezbaterea CCR vs. ICCJ. Legea penală mai favorabilă [DEZBATERI.JURIDICE].
08 martie 2016: Guvernul s-a înțeles amiabil cu domnul reclamant, oferind acestuia 16.000 de euro pentru întreg prejudiciul creat.
* * *
20 aprilie 2015: Cererea nr. 43097/14
Silviu APOSTOLATOS
împotriva României
introdusă la 25 iunie 2014 și comunicată la 9 martie 2015 (traducerea de mai jos ne aparține, pentru versiunea originală în limba franceză, a se vedea aici)
1. Circumstanțele cauzei (precum au fost redate de către reclamant)
Reclamantul, Silviu Apostolatos, este un cetățean român care s-a născut în 1987. El este în prezent încarcerat în Brăila.
Printr-o hotărâre definitivă din 28 mai 2007, Tribunalul Brăila l-a condamnat pe reclamant la un an și jumătate de închisoare cu suspendare, pentru calitatea de complice la infracțiunea de furt de identitate.
Printr-o hotărâre definitivă din 18 octombrie 2010, Curtea de Apel Galați l-a condamnat pe reclamant la o lună de închisoare pentru posesie ilegală de arme de foc într-un loc sau în circumstanțe de natură să pună în pericol viața sau integritatea fizică a altor persoane (articolul 11 § 1 din Legea nr. 61/1991). În conformitate cu articolul 83 din Codul penal, Curtea de Apel a revocat beneficiul suspendării executării pedepsei aplicat prin hotărârea din 28 mai 2007. Acesta a dispus executarea a un an și șapte luni de închisoare.
Reclamantul a fost arestat în Olanda, fiind remis autorităților române în data de 28 decembrie 2013, moment de la care a început executarea pedepsei. Având în vedere intrarea în vigoare a Noului Cod penal, la 1 februarie 2014, comisii de evaluare pentru aplicarea legii mai favorabile au fost create în diferite închisori.
La o dată nespecificată, Comisia de Evaluare din Închisoarea Galați a sesizat instanța cu o cerere de aplicare a legii mai favorabile în cazul reclamantului, susținând că Noul Cod penal prevede condiții substanțiale mai stricte în cazul infracțiunii pentru care a fost condamnat prin hotărârea din 18 octombrie 2010, și prin urmare, faptele pentru care a fost condamnat au fost dezincriminate.
Printr-o hotărâre din 1 februarie 2014, Judecătoria Galați a admis cererea Comisiei de evaluare și a găsit, în temeiul articolului 4 din noul Cod Penal, că infracțiunea pentru care reclamantul a fost condamnat prin hotărârea din 18 octombrie 2010 a fost dezincriminată. De asemenea, instanța a scăzut, în temeiul dispozițiilor mai blânde ale noului Cod Penal, pedeapsa pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat în 2007. Cu toate acestea, referindu-se la articolul 15 § 2 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Noului cod penal, instanța a refuzat să reinstituie suspendarea executării pedepsei.
Reclamantul dar și Parchetul au introdus recurs, denunțând refuzul instanței de judecată de reinstituire a suspendării executării pedepsei aplicată prin hotărârea din 28 mai 2007 de Tribunalul Brăila. Aceștia au invocat, printre altele, articolele 3 și 4 din noul Cod Penal și secțiunea 15 din Legea nr. 187/2012 privind normele de aplicare a Noului Cod penal.
Print-o hotărâre definitivă din 4 martie 2014, Tribunalul Galați a respins ambele recursuri. Acesta a precizat următoarele:
„În acest sens, instanța constată că doctrina a subliniat în mod constant că efectele legii de dezincriminare se aplică doar pentru viitor. Dezincriminarea nu are drept efect restabilirea situației anterioare pronunțării condamnării. Astfel, amenda plătită înainte de dezincriminare nu este returnată și nicio compensație nu se acordă pentru perioada anterioară de detenție sau pentru restrângerea dreptului la libera circulație impusă în baza faptei dezincriminate. În mod similar, degradarea militară rămâne efectivă atunci când condamnarea devine definitivă, dezincriminarea neavând ca efect redobândirea gradului militar pierdut ca efect al condamnării. Legea de dezincriminare nu instituie obligația restituirii bunurilor confiscate sau a amenzii plătite și dispozițiile finale ale instanței cu privire la latura civilă a condamnării rămân neschimbate. În același sens, trebuie să se concluzioneze că, în cazul în care infracțiunea care a dus la revocarea suspendării executării sau la revocarea eliberării condiționate este decriminalizată după ce decizia de condamnare a devenit definitivă, legea de dezincriminare nu produce niciun efect în ceea ce privește revocarea suspendării executării pedepsei sau revocarea eliberării condiționate, care sunt menținute.”
2. Dreptul intern pertinent
2.1. Prevederile relevante din articolul 83 din Codul penal (1969) în vigoare până la 1 februarie 2014:
Art. 83: Revocarea în cazul săvârşirii unei infracţiuni (extras)
”(1) Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.”
2.2. Prevederile relevante ale noului Cod penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014:
Art. 3: Activitatea legii penale
„Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.”
Art. 4: Aplicarea legii penale de dezincriminare
„Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.”
2.3. Dispozițiile relevante din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014:
Articolul 15 (extras)
”(2) Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.”
3. Capete de cerere:
Bazându-se pe articolele 3, 5 și 6 din Convenție, reclamantul se plânge de refuzul instanțelor de anulare a revocării suspendării executării pedepsei stabilite prin hotărârea definitivă din 28 mai 2007 a Tribunalului Brăila.
4. Întrebări adresate părților de către Secția a treia, CEDO:
1. Privarea de libertate a reclamantului, începând cu 1 februarie 2014, este compatibilă cu cerințele articolului 5 § 1 din Convenție, în special în ceea ce privește „regularitatea” și „conformitatea cu căile legale” a detenției?
2. Refuzul instanțelor de a restabili suspendarea executării pedepsei aplicate prin hotărârea definitivă din 28 mai 2007 a Tribunalului Brăila reprezintă o încălcare a articolului 7 § 1 din Convenție?
Guvernul este invitat să furnizeze exemple din jurisprudență în ceea ce privește menținerea suspendării executării pedepselor în cazuri similare cu cel al reclamantului, înainte și după intrarea în vigoare a noului Cod penal.
Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
