ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
17 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Opinia unui student după doi ani de practică

20.04.2015 | Andreea Cornelia STOICA
Newsletter
Instagram
Facebook

Îmi aduc aminte perfect. Parcă acum eram în liceu şi nu mă puteam hotărî ce vreau să fac mai departe, la ce facultate să merg sau ce vreau să mă fac când voi fi “mare”. Nu pot să spun că m-am decis prea repede. Am participat la admiterea Facultății de Drept a Universității din Bucureşti, însă norocul nu prea a fost de partea mea, aşa că mi-am depus dosarul la Universitatea ”Nicolae Titulescu” din Bucureşti, cu gândul că “o să mă descurc eu”, “va ieşi ceva până la urmă”. Şi da! A început să iasă, după primul an de facultate, când m-am gândit să încerc să fac practică la vreun cabinet de avocatură pentru a vedea dacă profesia de avocat m-ar prinde. Am accesat Internetul şi am început să trimit e-mailuri la diverse case de avocatură şi diverse cabinete individuale, până când mi-a răspuns cineva. A două zi urma să mă întâlnesc cu domnul avocat, pentru a-i spune în concret faptul că eu vreau să încerc să aflu, cu alte cuvinte, care-i menirea mea pe acest pământ.

Din ziua în care l-am cunoscut pe domnul avocat, am tot fost pusă la încercări şi unele chiar crude aş putea spune, întrucât nu am fost pusă niciodată să fac nimic şi dintr-o dată nu mai ştiam ce să fac mai repede, dar începea să-mi placă. Am alergat din stânga-n dreapta, dintr-un capăt în celălalt al Bucureştiului, pe la toate instanţele din capitală, şi în timp am început să văd cum merge treaba. Prin nenumăratele sale cerinţe, am descoperit cât pot fi de ambiţioasă, descurcăreaţă şi că pot face faţă tuturor obstacolelor.

La început mă trimitea singură în instanţă, să stau să ascult, să îmi notez ce mi se pare mie interesant, ce nu înţeleg şi etc. Evident că nu înţelegeam nimic şi nu înţelegeam nici de ce nu-mi dă lucruri mai interesante de făcut. Am înţeles mai târziu, când mi-a dat ceva mai interesant de făcut, o acţiune de divorţ. Ce pot să zic? Am refăcut-o de 5 ori. Şi cum în orice meserie “se fură”, am început şi eu să “fur”. Am devenit mult mai atentă la cum abordează problemele, cum redactează acţiunile şi am început să-mi formez şi eu stilul şi să “mănânc” divorţul “pe pâine “. Era o adevărată aventură când mi se dădea să redactez o acţiune de al cărui obiect nu mă mai lovisem, pentru că de fiecare dată se găsea ceva care să lipsească sau o exprimare nepotrivită.

Am început să învăţ toate registraturile şi arhivele instanţelor. Să ştiu unde mi se cere împuternicire şi mă dă afară din birou dacă nu am (cum mi s-a întâmplat la Judecătoria Sectorului 3) şi unde nu. Taxele de timbru, legalizările şi certificatele de grefă erau la ordinea săptămânii, la fel şi actele la dosar Încet, încet am început să am şi eu încredere în mine şi să am o atitudine demnă de un “adevărat avocat” şi chiar şi domnul avocat a prins încredere în mine şi asta am văzut când m-a trimis pentru prima dată în instanţă să solicit amânarea pronunţării pentru a depune concluzii scrise. Nu pot să descriu stările şi emoţiile pe care le-am avut în acele 10 minute înainte să-mi fac curaj să vorbesc. Dar şi de data asta mi-a ieşit!

După doi ani de practică, aş putea spune că sunt extraordinar de mulţumită de mine, de tot ce am realizat şi am avut şansa să învăţ, că am avut curajul să aleg o cale, neştiind dacă este cea potrivită. Acum nu mai am niciun dubiu!

Mulţumesc pentru încrederea acordată, domnule avocat Eugen Gheorghe Titu!

Andreea Cornelia STOICA

Newsletter
Instagram
Facebook

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 17 de comentarii cu privire la articolul “Opinia unui student după doi ani de practică”

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    După doi ani de practică ați concluzionat că sunteți extraordinar de mulțumită de dumneavoastră? Foarte utilă această informație!

    • Mihai COSTACHE spune:

      Dar dvs. ati vazut vreun judecator care sa verifice vechimea avocatului din dosar in alta sedinta cu exceptia celei in care se depun concluzii? Si nici atunci.

      Cel putin eu am incalcat toate regulile in acest domeniu deoarece am lucrat singur si clientul nu dorea sa isi schimbe avocatul de la o instanta la alta datorita vechimii mele.

      Personal, doar la ICCJ am vazut ca mai verificau indeplinirea vechimii insa in rest – pauza.

      Oricum, din punctul de vedere al clientului acest sistem este un dezavantaj si inutil. Clientul isi alege avocatul si daca el crede ca avocatul ales este competent sa il reprezinte in instantele superioare atunci cine este Baroul sa decida pentru client?

      Cind eram mai tinar si nelinistit am intilnit de nenumarate ori clienti care in mod expres au solicitat sa-i reprezint la instante la care nu aveam acest drept si am riscat acest lucru deoarece nu imi permiteam sa imi pierd clientul si onorariul respectiv.

      Statutul si conducerea UNBR nu plateste facturile cabinetului si ratele la banca iar chestia cu maestrul este anacronica. Cu citeva exceptii, sunt gata sa pun pariu ca in realitate nu exista aceasta latura a profesiei decit pe hirtie. Si sunt gata sa ofer si exemple… 🙂

      • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

        Nu am să înțeleg niciodată declararea publică a faptului că o regulă nu a fost respectată, în loc să se declare public că s-au luat măsuri pentru a invalida regula în cauză – ce este considerată a fi ineficientă sau contrară unor principii cu rang superior.

      • Ana-Maria UDRIȘTE spune:

        Si daca se intampla, si daca nu, acest lucru nu este deloc normal.

        La baza acestei reglementari sta o logica foarte buna – in primii 2 ani fiind, nu ai baza necesara si nici experienta de a pune concluzii la altceva decat la judecatorii. Si asa, nu mai zic ca si la judecatorii sunt dosare „grele si importante”.

        Eu una nu as lasa un stagiar sa intre in instanta decat dupa ce „asista” un an pe la sedinte de judecata, sa vada ce si cum. Dar vorba aceea, cand magistratii de 26 ani au dreptul de a „imparti dreptatea”, de ce sa fim noi mai prejos. 🙂

  2. Ana-Maria UDRIȘTE spune:

    Din perspectiva unui avocat stagiar, am o nedumerire si aici fac referire la decizia interpretativa a UNBR-ului – https://www.juridice.ro/290298/unbr-decizie-interpretativa-ref-sintagma-a-pune-concluzii-de-catre-avocat.html si aici in extenso – https://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2013/11/decizie-interpretativa-art-23-alin-1-lege-art-304-alin-1-statut-a-pune-concluzii-decizia-nr-746-2013pdf-1.pdf

    Prin urmare, daca avocatii stagiari nu au dreptul de a „lua amanari” in fata oricaror alte instante de judecata, cu exceptia judecatoriilor, as putea sti in ce calitate ati luat dvs. asemenea „amanari”? Banuiesc ca de simpla persoana fizica imputernicita de catre parte cu procura notariala, pentru ca altfel nu imi pot explica.

  3. Adrian IONIȚĂ spune:

    Of, draga mea. Te felicit pentru etuziasm. Subscriu, insa, la comentariul colegei de mai sus. Ca sa nu ii creezi probleme domnului avocat Eugen Gheorghe Titu, fa si tu o completare si lamureste-ne in legatura cu tipul mandatului pe care il aveai.

    Mult succes iti doresc! 🙂

  4. Mihai COSTACHE spune:

    Si de ce sa imi pierd timpul in instanta incercind sa invalidez o regula in loc sa imi ocup timpul cu dosarele clientilor obtinind veniturile necesare cabinetului?

    Nu toti stau acasa si se plictisesc incercind procese doar de dragul de a sta prin instanta ore intregi.

    Time is money.

  5. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    @domnul avocat Costache,

    Time is money până ce ești prins și dat afară din avocatură pentru că nu se respectă regulile stabilite. What about that? Apoi clar se va contesta în instanță, nu? Dar poate va fi too late…

    Las la o parte faptul că nu toți juriștii sunt materialiști, deși dumneavoastră presupuneți acest lucru.

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      Mulţi românaşi cred că absolvirea Dreptului este o garanţie a succesului financiar şi nu numai. În 2004, după un an de la absolvirea facultăţii, mi-am ridicat licenţa de la secretariat, iar secretara-şefă, care mă ţinuse minte în urma deselor divergenţe avute cu doamnele secretare în cei 4 ani de studenţie, mi-a zis cu o convingere demnă de o cauză mai bună: „Florine, acuma o să te umpli de bani!”

      Un alt jurist mercantil (cu numele de scenă politică MODERAT), care a iscat duelul DNA-Senat din prezent, ne îndemna să ne orientăm spre dreptul financiar/fiscal, fiindcă „aicea se fac banii adevăraţi”…

      Poate şi autoarea se numără printre cei care îşi filtrează gîndirea, comportamentul şi existenţa prin intermediul banilor, din moment ce se declară, citez: „extraordinar de mulţumită de mine”, deşi tot dînsa mărturiseşte că nu ştia ce vrea de la viaţă pînă la terminarea liceului. Întîmplător (sau nu), avocatul îndrumător al autoarei îşi făcea reclamă mai demult pe acest site că se ocupă de dosarele de la ANRP, adică e posibil să mulgă o vacă umflată cu multe milioane de euro (pt. cei care merită, desigur; MODERAT, MODERAT, MODERAT şi prietenii lor ştiu de ce…).

      • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

        Cand eram la Master la Luxembourg, dupa primul an, eu am fost singura din grupa mea care desi avea o medie ce ii permitea sa ocupe un loc eligibil la masterul de anul II de Banking and Finances (cea mai mare bataie era pe acel program de master – guess why… – aplicau inclusiv cei care faceau master I in UK la UCL sau King’s), am ales sa fac totusi contenciosul UE. Deci succesul financiar nu este cautat doar de romanasii absolventi de Drept.

        • Florin-Iulian HRIB spune:

          Normal, şi străinaşii au mercantilii lor (mult mai numeroşi decît la noi). De fapt, din străinătate am importat, în mare parte, cultura banului, indiferent ce străinaşi ne-au cotropit: romani, unguri, turci, nemţi, ruşi sau, mai nou, americani.

          În altă ordine de idei, dacă tot ai pomenit de specializarea ta, contenciosul UE, m-aş bucura să-mi spui părerea ta în legătură cu două probleme concrete din domeniu:

          1) cine are competenţa să judece o acţiune intentată de o persoană fizică împotriva Comisiei Europene pe motiv că nu a răspuns, în termenul de două luni stipulat de art. 265 TFUE, la o solicitare adresată de respectiva persoană fizică (adică je)? Eu zic că această competenţă revine Tribunalului, conform art. 256 alin. (1) TFUE şi art. 51 din Protocolul nr. 3 (ce prevede limitativ excepţiile judecate de CJUE).

          2) MCV-ul impus României poate fi considerat un tratat protejat de normele dreptului unional, tratat ce trebuie respectat întocmai de părţile semnatare, în speţă Comisia Europeană şi autorităţile române obligate să implementeze recomandările acesteia din rapoartele MCV anuale? Dacă răspunsu-i afirmativ, statul român poate fi chemat de o persoană fizică în faţa CJUE pt. nerespectarea MCV?

        • Florin-Iulian HRIB spune:

          Tare! 🙂 Deh, n-am avut norocul acelui avocat care ţi-a răpit 5 minute din viaţă „dupa ce am fost apelata de un avocat sa-i explic ce nu a mers cu cererea lui la CEDO”… Dacă ţi-a luat doar 5 minute să afli răspunsul într-un domeniu în care nu erai specializată, mă aşteptam ca întrebările mele din domeniul UE să-ţi ia vreo 5 secunde (ceva de genul: 1. da; 2. nu sau 1. nu; 2. da ori ambele da/nu), adică mult mai puţin decît ţi-a luat să-mi scrii recomandarea ta (şi îţi mulţumesc sincer, Mihaela, că ai găsit timp pentru asta). Vezi, totuşi, că ai confirmat aforismul lui Mihai Costache: „time is money” („guess why”), deşi mie-mi place mai mult proverbul neaoş: „Frate, frate, dar brînza-i pe bani” 🙂

    • Mihai COSTACHE spune:

      Dat afara din avocatura? Mai usor cu frigiderul pe scari 🙂

      Credeti ca asa usor poti fi dat afara din avocatura? Mai analizati statutul si legea 51 si o sa va clarificati problema sanctiunilor aplicabile abaterilor disciplinare.

      Nu este ca in filmele americane… 🙂

    • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

      Dar de ce nu ma lamuriti dumnevoastra, domnule avocat? Indicati-mi va rog dumneavoastra sanctiunea specifica, daca tot ma contraziceti. Care este deci sanctiunea pentru faptul ca un avocat reprezinta un client in fata unei instante unde nu aveti voie sa depuneti concluzii?

      Iar o a doua intrebare ar fi: clientul care pierde procesul, reprezentat fiind de un avocat care, conform legii, nu are voie sa-l reprezinte pe rolul acelei instante, are dreptul sa obtina daune?

    • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

      Interpretarea mea in sensul excluderii din avocatura este data prin coroborarea articolului 23 din Legea 51/1995 cu articolul 265 alin. (3) din Statutul UNBR deoarece incalcarea dispozitiilor prevazute de lege reprezinta abatere disciplinara grava, iar pentru abaterea disciplinara grava se poate dispune excluderea din avocatura. Dar astept sa vad dispozitiile legale la care faceti trimitere pentru a-mi spune sa merg mai usor cu frigiderul pe scari. 😀

      Cu stima,

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate