BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Banking
DezbateriCărţiProfesionişti
CMS CMK
 
20 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Legea nr. 70/2015 pentru întărirea disciplinei financiare privind operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar
21.04.2015 | Daniel UDRESCU, Daniel UDRESCU, Ionuț MATEESCU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

* A se vedea pe DEZBATERI JURIDICE: Pe cale de dispariție (chiar și pe persoană fizică): plățile în numerar

Măsurile pentru întărirea disciplinei financiare privind operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar dispuse de Legea nr. 70/2015 reprezintă transformarea averilor în operaţiuni virtuale, care are la bază veşnica încălcare a unor drepturi deja existente. Dreptul de a deţine numerar a fost interzis prin art. 1 alin. (1): ”Operaţiunile de încasări şi plăţi (…) se vor realiza numai prin instrumente de plată fără numerar, definite potrivit legii.

Menţionez că parţial această problemă a banilor virtuali a fost declarată neconstituţională. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 859/2009, a statuat: ”Obligarea personalului din instituţiile publice de a primi drepturile salariale prin intermediul cardului condiţionează folosinţa acestor „bunuri” de existenţa bancomatelor şi automat de voinţa unor persoane juridice private (bănci), care percep pentru eliberarea banilor anumite comisioane. În aceste condiţii, se ajunge la micşorarea drepturilor salariale ale persoanelor din instituţiile publice, fără a se ţine cont de consimţământul acestora. Mai mult, titularii cardurilor nu pot folosi şi dispune de drepturile lor salariale în orice situaţie, fiind ţinuți de limitarea zilnică a retragerilor sumelor de bani al căror plafon este stabilit de bancă. Or, nici chiar legiuitorul nu poate limita un drept, decât doar pentru un interes de utilitate publică și nicidecum pentru un interes privat”. Curtea Constituţională constată neconstituţionale prevederile că plata drepturilor salariale prin card este obligatorie.

Legea nr. 70/2015 merge dincolo de ceea ce spune Curtea Constituţională, creând în spatele evaziunii fiscale un interes de utilitate publică, care de fapt este o încălcare a unui drept constituţional. Camera Deputaţilor a condiţionat folosirea cardurilor şi altor instrumente de transfer de voinţa unor persoane juridice private, care percep pentru transferul banilor comisioane, fără a se ţine cont de consimţământul persoanelor, fiind limitaţi de un plafon.

Limitarea uzului de numerar este o restrângere a dreptului de a dispune asupra numerarului (care este o limitare a unui atribut al dreptului de proprietate asupra acestuia). În Constituţia României, dreptul de proprietate (cu toate atributele sale: posesie, folosinţă şi dispoziţie) este garantat prin art. 44. Evident, exercițiul acestui drept nu se poate face decât în temeiul legii, însă legea care disciplinează exerciţiul dreptului de proprietate trebuie să fie constituţională. Atâta vreme cât prin lege se aduce o limitare a dreptului, limitarea trebuie să respecte cerinţele constituţionale cu privire la limitarea unor drepturi şi libertăţi (în concret, sunt relevante disp. art. 53 şi art. 56).

În dezvoltarea argumentului anterior, apreciez că suscită interes a detalia următoarele:
Articolul 44
”(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.”

Averea ca bun, deţinută în numerar, şi libertatea de circulaţie a acesteia este un drept dobândit licit care se prezumă a fi licit. Averea se transformă dintr-o formă tangibilă într-o formă virtuală printr-o transformare a acesteia din numerar în diverse valute în intrări contabile virtuale. Prin modificările aduse de Legea nr. 70/2015, acest caracter de liber schimb se prezumă a nu mai fi licit. Legea nr. 70/2015 este redactată incoerent. Nu există nicio condiţie extraordinară şi prezumţia de evaziune fiscală încalcă caracterul licit al proprietăţii deţinerii de numerar.

Scopul principal al Legii nr. 70/2015 pare a fi limitarea evaziunii fiscale, pentru că în cazul utilizării transferurilor bancare este mult mai dificil să ascunzi unele tranzacţii sau să ascunzi nivelul tranzacţiilor. Realitatea nu ţine însă de evaziune ca situaţie extraordinară, ci ţine de controlul statului, Comunităţii Europene sau, mai negativist, al Anticristului asupra a orice, respectiv:
– Controlul animalelor domestice folosite în producerea hranei, sau a câinilor şi pisicilor, dar şi controlul asupra animalelor sălbatice, prin introducerea de cipuri.
– Controlul indivizilor prin numere unice alocate pentru identificare. Aici avem motivul religios al temerii de trecere de la plată prin card la plată prin cipuri şi deocamdată nu există cipare obligatorie.
– Crearea unui monopol pentru bănci. Obligativitatea de a plăti un comision pentru circulaţia banilor, care trece dincolo de art. 56 din Constituţie. 120 de miliarde de euro, trecute prin sistemul bancar românesc, generează la 0.2% cifră de afaceri pentru bănci din comisionul de transfer egal cu aproximativ 240.000.000 euro scoasă nelegal de la poporul român.
– Controlul circulaţiei banilor şi al averilor.

Se ignoră persoanele cu drept de a avea card. Ce fac cei care nu au drept de a avea card sau cei sub limită de vârstă? Ce se întâmplă cu donaţiile pe teme religioase aduse unor asociaţii? Sunt un procent ce trebuie limitat prin diverse metode. Copiii de exemplu au motivul cipării pentru a nu fi răpiţi. Bolnavii au motivul cipării pentru a identifica bolile pentru o reacţie rapidă a medicilor. Întotdeauna există um motiv bun în spatele acţiunii de recensământ.

Articolul 44
”(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.”

Numerarul ca bun şi libertatea de circulaţie a acestuia este un drept dobândit licit care se prezumă a fi licit printr-o transformare a acestuia. Prin modificările aduse de Legea nr. 70/2015, acest caracter de liber schimb se prezumă a nu mai fi licit. Legea nr. 70/2015 este redactată incoerent. Dreptul de a deţine numerar a fost întâi interzis prin art. 1 alin. (1): ”Operaţiunile de încasări şi plăţi (…) se vor realiza numai prin instrumente de plată fără numerar, definite potrivit legii”. Nu există nicio condiţie extraordinară şi prezumţia de evaziune fiscală încalcă caracterul licit al proprietăţii deţinerii de numerar.

Scopul principal al Legii nr. 70/2015 pare a fi limitarea evaziunii fiscale, pentru că în cazul utilizării transferurilor bancare este mult mai dificil să ascunzi unele tranzacţii sau să ascunzi nivelul tranzacţiilor. De regulă, în contabilitatea unei firme este dificil de ascuns ceva de ochii profesionistului, iar prin raportul 394 orice neconcordanţe de TVA rezultă într-un raport de diferenţe la îndemâna ANAF. La o privire mai atentă, constatăm că Legea nr. 70/2015 satisface mai mult un interes al statului de a controla excesiv individul, societatea sau activitatea şi mai puţin interesul în limitarea evaziunii fiscale. Se ridică problema unor situații neavute în vedere de ipoteza legii, respectiv:
– Există indivizi care, din motive religioase, nu uzează de card. În cazul acestora, limitarea adusă de Legea nr. 70/2015 pare excesivă. Ce fac cei care nu au drept de a avea card sau cei sub limită de vârstă? Ce se întâmplă cu donaţiile pe teme religioase aduse unor asociaţii?
– În al doilea rând, se creează un avantaj economic nejustificat pentru bănci. Obligativitatea de a plăti un comision pentru circulaţia banilor, care trece dincolo de art. 56 din Constituţie. 120 de miliarde de euro, trecute prin sistemul bancar românesc generează, la 0.2% comision o cifră de afaceri pentru bănci din transfer egal cu aproximativ 240.000.000 euro generate fără consimţământ de la poporul român. Mai trebuie să aducem în discuţie aspectul lipsei unei garanţii a statului pentru averea ţinută la bancă. Nimeni nu garantează sistemul bancar, sumele mari de numerar nefiind protejate decât cu costuri adiţionale de protecţie sau asigurare. Ce se întâmplă dacă o bancă declară faliment? Personal, firma la care lucram a pierdut 60.000 USD la falimentul Băncii Turco-Române, pierduţi şi astăzi.
– Controlul circulaţiei banilor şi al averilor.

Articolul 44
(9) ”Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.”

Prin introducerea art. 12 alin. (1): ”Nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (2) și (3), art. 4 alin. (1), (2) și (4), art. 9 şi art. 10 constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, şi se sancţionează, prin derogare de la prevederile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 (…) cu amendă de 10% din suma încasată/plătită care depăşeşte plafonul stabilit de prezentul capitol pentru fiecare tip de operaţiune, dar nu mai puţin de 100 lei”. Se poate constata că uzul normal al numerarului, peste limita introdusă de Legea nr. 70/2015 a fost transformată într-o activitate nelegală, cu toate că art. 44 alin. 9 din Constituţie nu este încălcat. Această manipulare a drepturilor constituţionale împreună cu aplicarea art. 3 din Legea nr. 70/2015 care îmi îngrădeşte dreptul de a tranzacţiona averea se transformă în venit fiscal prin introducerea unor amenzi fiscale dispuse conform art. 13 de către organele Ministerului Finanţelor Publice, ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi unităţilor sale subordonate şi proprietatea îmi este confiscată. Art. 1 din Legea nr. 70/2015 este de o gravitate fără precedent de la naţionalizarea din 1948, pentru că îmi interzice exercitarea unor drepturi, respectiv tranzacţiile în numerar.

Articolul 53 din Constituție
”(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Acest articol al Constituţiei a fost încălcat de deputaţii din PSD, pentru că nu era necesară o asemenea măsură care aduce atingere existenţei unui drept şi unei libertăţi. Restrângerea unor drepturi şi libertăţi este condiţionată cu titlu de excepţie. Eliminarea unor drepturi trece dincolo de excepţie. Am ataşat lista celor care au votat această lege neconstituţională. Situaţia generală şi condiţiile din România nu impuneau eliminarea unor drepturi şi libertăţi. Prin manipularea legii, interzicerea unor drepturi şi libertăţi şi transformarea unor drepturi în infracţiuni se depăşeşte cadrul de restrângere în cel de interzicere, fără ca să existe cazurile enumerate de Constituţie, deci fără un motiv plauzibil. În plus, măsura nu este proporţională în corelaţie cu art. 44 alin. 8 teza a II-a – ”Caracterul licit al dobândirii se prezumă”. În cazul aplicării modificărilor, totul se prezumă a fi ilicit dacă se depăşeşte un plafon, ceea ce contravine drepturilor şi libertăţilor consacrate într-o societate democratică.

Articolul 56
”(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.”

Din punct de vedere al îndatoririlor fiscale, transformarea unei libertăţi într-o contravenţie devine sursă fiscală la bugetul de stat, încălcându-se sistemul legal de impuneri, sarcina fiscală a amenzii fiind confiscarea proprietăţii private prin încălcarea libertăţii de circulaţie a numerarului. Consider că art. 12 şi art. 13 ale Legii nr. 70/2015 sunt neconstituţionale, pentru că sistemul legal de impuneri prin amenzi, care practic confiscă un bun fără ca să fie comisă o infracţiune, adaugă la lege prestaţiile interzise.

Problemele vor exista, pentru că în Romania se mai vehiculează mulţi bani lichizi. Chiar dacă am card de peste 30 de ani, nu-mi place să-l folosesc, pentru că durează de 2-3 ori mai mult să se proceseze tranzacţia decât la o plată în numerar.

Pentru o societate în care toate tranzacţiile trec prin bancă ar trebui:
– să existe asigurarea întregii averi de către sistemul bancar
– să existe interzicerea naţionalizării băncilor de către stat
– să existe alternative de stocare a averilor, altele decât băncile
– să existe mult mai multe bănci în mediul rural şi în oraşele mici
– să existe o educaţie financiară dezvoltată
– să fim o societate mult mai informatizată
– să existe conexiuni de internet fiabile şi rapide
– să existe un nivel general de educaţie suficient pentru ca toţi oamenii să se descurce pe internet.

Adevărul crunt este că peste jumătate din populaţia României nu a folosit internetul, nu a avut tranzacţii prin card sau nu a retras numerar de la bancomat. Legea nu ia în calcul faptul că populaţia rurală nu are acces la carduri, nu are o infrastructură adecvată. Legea va face condiţiile de afaceri mai dificile IMM-urilor, mai ales în provincie şi la sate unde oamenii folosesc în principal numerarul.

Art. 11 din Legea nr. 70/2015 este penibil:
”(1) Se interzice persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (2) să elibereze persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) şi art. 8 sume în numerar peste plafonul stabilit la art. 3 alin. (1) lit. c), pe fiecare persoană şi tranzacţie, cu excepţia operaţiunilor prevăzute la art. 5.
(2) Este interzisă persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) şi art. 8 fragmentarea solicitărilor de eliberare de numerar care conduce la depăşirea plafonului prevăzut la art. 3 alin. (1) lit. c).”

Adică banca nu are voie să-mi elibereze din contul bancar mai mult de 10.000 lei/zi???

Cred că nu înţeleg bine. În primul rând, banii sunt ai mei şi pot să dispun cum vreau de bunul meu. Se ştie că băncile dau faliment şi plafonul garantat poate fi inferior plafonului meu. Cum îmi protejez averea dacă am interzis la banii mei? Ce măsuri adiţionale şi la ce costuri se ridică protejarea resurselor mele?

:: expunerea de motive
:: avizul Consiliului Economic și Social

Daniel UDRESCU
Av. Ionuț MATEESCU

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 20 de comentarii cu privire la articolul “Legea nr. 70/2015 pentru întărirea disciplinei financiare privind operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar”

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Domeniul personal de aplicare al capitolul I din lege nu acoperă și instituțiile de credit precum băncile. Deci obligațiile cu privire la acele sume de bani (10.000) nu se opun băncilor. Deci banca vă poate elibera oricât de mulți bani doriți.

    Art. 1
    (1)Operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate de persoane juridice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, liber profesionişti, persoane fizice care desfăşoară activităţi în mod independent, asocieri şi alte entităţi cu sau fără personalitate juridică de la/către oricare dintre aceste categorii de persoane se vor realiza numai prin instrumente de plată fără numerar, definite potrivit legii.
    (2)Prevederile prezentului capitol nu se aplică Trezoreriei Statului, instituţiilor de credit, instituţiilor emitente de monedă electronică, instituţiilor care prestează servicii de plată, autorizate de Banca Naţională a României sau autorizate în alt stat membru al Uniunii Europene şi notificate către Banca Naţională a României, potrivit legii, instituţiilor financiare nebancare şi entităţilor care efectuează operaţiuni de schimb valutar, definite potrivit legii, pentru operaţiunile specifice activităţii pentru care acestea au fost autorizate, precum şi operatorilor din domeniul jocurilor de noroc.

    Cu stimă,

  2. Nu ma refeream la persoana fizica. Dupa ce imi platesc darile ca PFA (cheltuielile, impozitul si sanatatea), banii sunt ai mei ca persoana fizica. Asa cum se citeste Art. 11 din Legea 70/2015 apare exceptia:
    (1) Se interzice persoanelor prevazute la art. 1 alin. (2) sa elibereze persoanelor prevazute la art. 1 alin. (1) si art. 8 sume in numerar peste plafonul stabilit la art. 3 alin. (1) lit. c), pe fiecare persoana si tranzactie, cu exceptia operatiunilor prevazute la art. 5.

    • Constantin STANCU spune:

      Banii sunt ai persoanei fizice numai dacă se transferă de la PFA la PF, deci trebuie să aveţi cont şi ca PF, aşa gândesc cei de la fisc. Este o distincţie între averea PFA şi averea PF. Aveţi şi şi date de identificarea separate: CUI şi CNP! Adică, un mumere într-o bază de date, se colectează tot ce se poate colecta!

      • Fiscul spune ca in cazul PFA nu exista un patrimoniu distinct de acela al titularului, ci doar o fractiune de patrimoniu afectata afacerii, si care fractiune se numeste patrimoniu de afectatiune. Raportul dintre patrimoniul personal si patrimoniul de afectatiune al persoanei fizice autorizate este unul de intreg la parte, cel din urma fiind, asa cum prevad dispozitiile art. 2 (j) din OUG nr. 44/2008, o fractiune distincta a patrimoniului personal al persoanei fizice autorizate.

        Astfel, in timp ce patrimoniul de afectatiune este destinat garantarii obligatiilor nascute ca urmare a unei anumite activitati profesionale autorizate, patrimoniul personal reprezinta gajul general al creditorilor persoanei fizice autorizate.

        Deci astazi merg la banca si imi retrag din contul de PFA banii ca persoana fizica, cu CI. Am facut asta de zeci de ori. Banii PFA sunt banii mei. Banca nu mi-a impus niciodata un plafon. Pentru PFA nu exista nici o forma de raportare legala de transfer, cum ar fi dividendele, care sa implice distributie.

  3. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Credeam ca va referiti la dumneavoastra – persoana fizica deoarece folositi expresia ” banca nu are voie să-mi elibereze”. Pentru ca daca era vorba de persoana fizica, si dupa ce banii devin ai dumneavoastra ca persoana fizica, stim ca legea nu se aplica, iesind din domeniul personal de aplicare al acesteia.

    Imi cer scuze pentru eventuala eroare,

  4. PFA este o forma fiscal prin care mi se atribuie un cod foscal pentru activitatea pe care o desfasor (in cazul meu expert contabil, in cazul avocatilor cea de avocat). Dupa ce am desfasurat activitatea si mi-am platit toate obligatiile, „profitul este al meu al persoanei fizice, numai ca in viziunea legii, eu sunt perfoana fizica autorizata si dupa ce s-a terminat activitatea, deci nu am voie sa imi scot banii de la banca, care sunt ai persoanei fizice, pentru ca persoana fizica autorizata se opreste la momentul profitului. In cazul PFA nu exista distribuire de dividend.

    • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

      Legea spune ca ce este al PFA nu poate niciodata deveni al persoanei fizice, separat de PFA? Adica dupa ce persoana fizica autorizata isi termina activitatea, ramane tot persoana fizica autorizata, si nu doar persoana fizica (si deci in afara domeniului personal al legii)?

  5. Ionel ARAMA spune:

    Pe mine ma ingrijoreaza faptul ca nu exista siguranta tranzactiilor prin mijloacle puse la indemana de mediul virtual si printr-o simpla operatiune frauduloasa infractorii ma pot lasa intr-o clipa fara munca de-o viata. Ganditi-va: constat furtul, fac plangere penala, astept ca politia si procurorii sa adune probele, sper ca ei sa nu fie influentati de cuantumul pagubei, intru in camera preliminara in care inculpatul se va juca de-a cererile si exceptiile, trec patru luni, incepe judecata, dureaza vreun an de zile, ies pe fond, trec in apel, obtin hotararea de condamnare si obligarea aluia sa mi inapoieze ce mi-a luat, execut silit, nu are nimic pe nume, marchez paguba. Iar banca nu ma despagubeste decat pana la un anumit plafon. Asta in care procurorul si judecatorul inteleg sa puna banca in postura de parte vatamata, nu pe mine care aveam banii in depozit. Bancile, statul si infractorii sunt singurii care vor castiga ceva concret de pe urma proprietatii mele. Asa ceva nu este acceptabil!

    • Nici nu stiti cata dreptate va dau in aceasta privinta, pe care legea nu o acopera. Am avut cateva experiente de acest gen, una de aprox. 60.000 USD, cand toate conturile de carduri mi-au fost golite. Pentru o protectie sporita a averii mele virtuale sunt nevoit sa cumpar asigurare, care sa-mi asigure confortul necesar. Deci adaugati si firmele de asigurari la lista Dvoastra.

  6. Gabriela POPESCU spune:

    Foarte bun articolul!

  7. Constantin STANCU spune:

    Este şi o discriminare pentru că banca nu-mi acordă o dobândă rezonabilă pentru folosinţa banilor în mod normal. ING Bank avea o politică faină, îţi dădea dobânda pentru sumele folosite. Aveai tendinţa de a calcula mereu modul cum gestionezi averea. În schimb, băncile, în general, iau comision! Nu este corect. Oricum globalizarea se va manifesta şi mai puternic. Sfârşitul lumii cunoscute de generaţia aceasta se apropie, vine vremea naşterii viruale şi a înmormântărilor virtuale, cu aprobarea fiscului! PFA va trebui să se lichideze pentru ca persoana fizică să beneficieze de bani, apoi persoana fizică poate răspunde cu averea pentru daunele PFA. Legea insolventei nu se aplica si la PFA? Parcă, da! Din acest motiv insolvenţei persoanei fizice este o necesitate a lumii de acum. Codul civil nu mai face deosebire între PJ şi PF…

    • Cred ca nu m-am facut inteles. Sa presupunem ca sunteti un avocat celebru, PFA, fara desemnare de patrimoniu de afectatiune si ati facut incasari de la diverse persoane de 51.000 lei, fara sa depasiti plafonul individual. Aveti o urgenta si aveti nevoie de bani. Nu mai mergeti la banca si luati cei 51.000 sa va rezolvati urgenta. Cum nu exista metoda de transfer de la PFA la PF, prin simpla retinere a numerarurului ati incalcat art 10 si 11?

      Legea la art 11, 12 spune ca eliberarea de numerar se pedepseste cu amenda. Dar eu nu efectuez absolut nici o raportare, declarare, eliberare a lui Udrescu Daniel CUI – catre Udrescu Daniel CI. Banii sunt clar ai aceleiasi persoane fizice, care i-a incasat pe CUI si ii foloseste pe CI. Fiscul spune ca in cazul PFA nu exista un patrimoniu distinct de acela al titularului, ci doar o fractiune de patrimoniu afectata afacerii, si care fractiune se numeste patrimoniu de afectatiune. Raportul dintre patrimoniul personal si patrimoniul de afectatiune al persoanei fizice autorizate este unul de intreg la parte, cel din urma fiind, asa cum prevad dispozitiile art. 2 (j) din OUG nr. 44/2008, o fractiune distincta a patrimoniului personal al persoanei fizice autorizate. Toti liber profesionistii cu PFA fac acest lucru si putini si-au declarat un patrimoniu de afectatiune (nu este necesar).

      Nefiind dividend art 4.4 nu este aplicabil pentru distribuire de dividende

      • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

        Daca ridicati dumneavoastra, detinatorul PFA-ului, cu al dumneavoastra CI acei bani, nu vad articolul din lege care sa va interzica. Legea interzice platile in cash. Cand retragi banii in numerar de la banca, nu faci o plata in cash.

        • Discutam de numerar nu banca. Cititi art. 1.1:”Operaţiunile de încasări şi plăţi (…) se vor realiza numai prin instrumente de plată fără numerar, definite potrivit legii.”

          Cititi art 11(3) Persoanele prevazute la art. 1 alin. (1) pot transfera sume din contul lor in contul persoanelor fizice, in baza documentelor justificative legale prezentate de platitori.

          Rezulta ca PFA poate transfera la PF numai prin banca, nu si numerar. Adica PFA CUI Udrescu care a incasat numerar, trebuie sa depuna numerarul la banca, dupa care il poate transfera la CI Udrescu.

  8. Constantin STANCU spune:

    O intrebare: ridicati banii de la banca chiar daca nu ati achitat furnizorii, prestatorii de servicii, etc.? Bun, PFA cumpara marfuri de 100.000 lei, nu le achita, are scadenta la 90 zile, le vinde in piata cu 30.000 lei, pe loc, urgent, ia banii, pleaca si nu achita furnizorii, a emis un BO, ca poate, contul este gol si procurorul constata ca nu sunt intrunite elementele infractiunii de inselaciune, asa este practica. Schimba banii in valuta, se stabileste in strainatate, are euro, etc. PFA poate intra in insolventa, are calitatea de comerciant. Pe cale executarii silite se poate stabili daca mai are patrimoniu, ce se poate executa. Cu alte cuvinte, PFA ar putea sa nu raspunda de nimic in fata creditorilor… Creditorul lucra cu PFA, banii ajung la PF. Exemplul nu este o fantezie, este o realitate, din pacate…

  9. Alina CIUREA spune:

    Referitor la: „Dreptul de a deţine numerar a fost interzis prin art. 1 alin. (1): ”Operaţiunile de încasări şi plăţi (…) se vor realiza numai prin instrumente de plată fără numerar, definite potrivit legii.””

    La Art.3 Alin.(1) este precizat: „Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1) se pot efectua operaţiuni de încasări şi plăţi în numerar, în următoarele condiţii:
    a) încasări de la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1), în limita unui plafon zilnic de 5.000 lei de la o persoană; „

    • Nu inteleg ce vreti sa spuneti. Legea a interzis un drept oferind o exceptie? Pentru mine tot incalcare de drept este. Limitarea uzului de numerar este o restrângere a dreptului de a dispune asupra numerarului (care este o limitare a unui atribut al dreptului de proprietate asupra acestuia). În Constituţia României, dreptul de proprietate (cu toate atributele sale: posesie, folosinţă şi dispoziţie) este garantat prin art. 44. Evident, exercițiul acestui drept nu se poate face decât în temeiul legii, însă legea care disciplinează exerciţiul dreptului de proprietate trebuie să fie constituţională. Atâta vreme cât prin lege se aduce o limitare a dreptului, limitarea trebuie să respecte cerinţele constituţionale cu privire la limitarea unor drepturi şi libertăţi (în concret, sunt relevante disp. art. 53 şi art. 56).

  10. Masura din Romania incalca multe drepturi constitutionale, dar nu este decat un pas spre semnul fiarei din Apocalipsa. Cardul de sanatate, cele bancare, cipurile din animale, din mai toate produsele pe care le cumparam, numerele de carte funciara sunt toate menite a identifica toate resursele si circulatia acestora.

    Strainii au si ei problemele lor la aceasta recomandare „europeana” si o considera o masura fascista. La noi bolsevicii PSD au promovat-o deci treaba cu fascismul cade. Ramane in continuare o masura de recensamant de numarare si identificare:

    http://www.infowars.com/economist-ban-cash-and-force-everyone-to-have-a-government-controlled-bank-account/

  11. Darius MARCU spune:

    Este interesant si articolul „Cui foloseste limitarea platilor in numerar?”
    „Măsura văzută ca ceva ”revoluționar” ceva ”modern” și ceva cu adevărat benefic pentru societatea informatizată în care trăim ascunde în spate câteva pericole la care puțini se gândesc. Pentru a explica aceste pericole ar trebui să avem în vedere beneficiarii principali ai acestei măsuri: băncile și statul.”

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate