Lege şi Justiţie. Nici să boscorodim?
24 aprilie 2015 | Gheorghe MOROȘANU
Aud pe destui pe la TV spunînd: Este o hotărîre judecătorească, nu am voie să o comentez!
Oare?
O hotărîre judecătorească, sînt nevoit/forţat să o respect. Dacă îmi este favorabilă, o respect cu plăcere, dacă nu, o suport de nevoie, adică nu am voie să o încalc.
Căci nu mă puteţi obliga să o respect (în sensul de apreciere pozitivă), dacă ea nu îmi impune respect. Respectul-respect se cîştigă, nu se impune.
Dar să o comentez, fie-mi iertat, o comentez cît încape.
De exemplu:
Multe persoane/familii şi-au cumpărat de la stat casele în care locuiau, iar peste un timp au fost scoşi în drum de proprietarii care au cîştigat acele case în justiţie. Prin hotărîre judecătorească. Toată lumea are dreptate, inclusiv judecătorul care a pronunţat soluţia. Dar bieţii oameni evacuaţi, cum să respecte asemenea hotărîri?
Sute şi mii de veterani şi urmaşi care aveau dreptul pînă la 5 ha pădure au primit acest teren, pe cînd camarazi din acelaşi tranşeu au primit hotărîre negativă. Hotărîre judecătorească. Argumente juridice există şi pentru pro şi pentru contra. Dar bietul om, victimă a confuziei legislative, cum să respecte o asemenea hotărîre?
Apropos de tema de mai sus, tocmai a apărut în presă o hotărîre dată într-o cale de atac, în care doi judecători resping cererea, cu argumente juridice, iar al treilea, făcînd opinie separată, aduce argumente juridice la fel de puternice, invers. Va să zică, judecătorii înşişi, în căile de atac, analizează şi comentează hotărîrile colegilor, iar concluziile nu sînt întotdeauna cele mai convingătoare nici chiar în interiorul sistemului.
Altfel, nici nu cred că judecătorii sînt nişte personalităţi atît de fragile încît să cedeze psihic la orice vorbă critică. Iar CSM şi Inspecţia Judiciară ar trebui să se ocupe de problemele majore ale justiţiei, nu să facă poliţia presei şi a publicităţii.
Dacă gura lumii slobodă nu o poţi închide nicicum, boscorodeala motivată nici atîta.
Gheorghe MOROŞANU
Judecător pensionar
