România la CEDO: cauza pendinte Lup. Autoritatea de lucru judecat a unei decizii în contencios administrativ, inadmisibilitatea revizuirii unei hotărâri penale și dreptul la un proces echitabil
27 aprilie 2015 | Mihaela MAZILU-BABEL
SECȚIA A TREIA, CEDO
Cererea nr. 25159/11
Doru LUP împotriva României
introdusă la 4 aprilie 2011 și comunicată la 9 martie 2015
1. Situația de fapt (precum este redată de către reclamant):
Reclamantul, dl Doru Lup, este un cetățean român care s-a născut în 1976 și locuiește în Birtin, comuna Vadu Crișului.
La 19 februarie 2008, reclamantul, aflat la volanul mașinii tatălui său, a fost oprit în trafic pentru un control rutier. Oficialii poliției au constatat expirarea certificatului provizoriu de înmatriculare al vehiculului. Pentru a clarifica situația, poliția îi reține permisul de conducere și sesizează Parchetul pentru a începe investigațiile cu privire la punerea în circulație a unui autovehicul neînmatriculat, infracțiune ce este pedepsită cu maxim 3 ani de închisoare. În locul permisului, poliția îi oferă o dovadă înlocuitoare cu drept de circulație valabilă 15 zile, adică până în 5 martie 2008.
În data de 10 aprilie 2008, Parchetul concluzionează, având în vedere circumstanțele cauzei, lipsa gravității faptelor și dispune netrimiterea în judecată. Acesta îi stabilește însă o amendă administrativă în valoare de 150 RON, adică în jur de 30 de euro.
Reclamantul solicită Poliței returnarea permisului. Solicitarea sa rămâne fără răspuns.
La 24 aprilie 2008, reclamantul, aflat la volanul mașinii sale, a fost implicat într-un accident rutier ce a cauzat o ușoare vătămare a unui terț. Investigațiile demarate au luat sfârșit ca urmare a tranzacției survenite între reclamant și victima accidentului.
La 13 mai 2008, reclamantul, la volanul mașinii sale, a fost oprit pentru un control rutier. În urma controlului, Poliția constată că dovada înlocuitoare cu drept de circulație expirase și îl informează pe reclamant că, în urma controlului din 19 februarie, Poliția a dispus suspendarea permisului de conducere pentru o perioadă de trei luni. În consecință, Poliția sesizează Parchetul pentru deschiderea unei investigații cu privire la conducerea unui autovehicul fără permis, infracțiune pasibilă de o pedeapsă de maxim cinci ani în închisoare.
La 14 mai 2008, Poliția i-a comunicat prin poștă faptul că permisul său a fost suspendat. Această decizie fusese luată în data de 28 aprilie 2008, în baza O.G. nr. 195/2002 privind circulația și acoperea retroactiv perioada între 6 martie și 6 iunie 2008.
Reclamantul a contestat această decizie în fața judecătoriei Aleșd (prima procedură descrisă mai jos).
La 18 iulie 2008, Parchetul îl trimite în judecată pe reclamant cu privire la infracțiunea de a conduce fără permis constatată atât în data de 24 aprilie 2008, cât și în data de 13 mai 2008 (a doua procedură descrisă mai jos).
Solicitărilor repetate adresate Poliției pentru a-i elibera o dovadă înlocuitoare cu drept de circulație au fost respinse pe motiv că reclamantul fusese trimis în judecată pentru conducere fără permis. Acesta a introdus o cerere în acest sens la Tribunalul Bihor care a dispus în data de 6 februarie 2009 acordarea dovezii.
1.1. Procedura de anulare a deciziei administrative de suspendare a permisului de conducere:
Reclamantul a solicitat anularea deciziei poliției adoptată în data de 29 aprilie 2008, susținând că a fost o măsură nerezonabilă și nelegală.
În primul rând, acesta a menținut că aflarea la volanul unui vehicul neînmatriculat nu poate atrage măsura suplimentară a suspendării permisului și că, în plus, această măsură nu se putea dispune retroactiv.
Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Aleșd, care a statuat că pedeapsa aplicată era lipsită de vreun temei legal. Poliția a introdus recurs. Printr-o hotărâre din data de 1 iunie 2009, Tribunalul Bihor a admis recursul și a respins acțiunea reclamantului considerând că pedeapsa suplimentară a fost una legal impusă, atât timp cât Parchetul, în urma urmăririi penale, l-a sancționat pe reclamant impunând o amendă pentru conducerea unui autovehicul neînregistrat.
Reclamantul a depus o contestație în anulare, care a fost admisă de către Tribunalul Bihor, deoarece instanța a considerat că respectiva cauza trebuia să fie judecată în primă instanță de către Tribunalul Bihor. Prin urmare, s-a casat hotărârea din data de 1 iunie 2009 a Tribunalului Bihor și a avut loc o rejudecare pe fond.
Prin hotărârea din 25 martie 2010, Tribunalul Bihor a admis acțiunea și a anulat decizia poliției ca fiind lipsită de temei legal. Instanța a constatat că poliția a încălcare prevederile O. G. nr. 195/2002 și că ar fi impus reclamantului o sancțiune care nu era regăsită în textul referitor la conducerea unui autovehicul neînmatriculat. În plus, invocând jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a constatat că efectul retroactiv și lipsa de comunicare a deciziei arată de asemenea că aceasta era nelegală. În absența introducerii vreunui recurs, hotărârea a devenit definitivă.
1.2. Procedura penală cu privire la conducerea fără permis:
Într-o hotărâre din 24 martie 2009, Judecătoria Aleșd a condamnat pe reclamant la plata unei amenzi penale în cuantum de 3.000 RON (aproximativ 600 EURO) pentru conducerea unui autovehicul în perioada în care permisul i-a fost suspendat.
Apelul reclamantului a fost admis de Tribunalul Bihor care a dispus achitarea. Instanța a constatat că decizia de a suspenda permisul a fost anulată pentru lipsă de bază legală prin hotărârea rămasă definitivă din data de 25 martie 2010. O astfel de anulare șterge toate consecințele sancțiunii, instanța concluzionând că reclamantul nu a condus fără a avea permis în timpul controalelor din 24 aprilie și 13 mai 2008.
Acuzarea a introdus recurs.
Printr-o hotărâre din 23 noiembrie 2010, Curtea de Apel a admis recursul și a confirmat condamnarea din primă instanță. Aceasta a considerat că hotărârea Tribunalului Bihor a fost eronată din moment ce nu a luat în considerare hotărârea din data de 1 iunie 2009 prin care se respinsese acțiunea reclamantului îndreptată împotriva suspendării administrative a permisului de conducere.
Reclamantul a introdus o cerere în revizuire. Acesta a arătat că cea care se afla în eroare era Curtea de Apel Oradea. Acesta a susținut că hotărârea invocată de Curtea de Apel a fost anulată prin hotărârea definitivă din 25 martie 2010, Curtea de Apel ignorând-o în mod vădit pe aceasta din urmă. S-a susținut că prin această hotărâre, Curtea de Apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri, rezultatul fiind o contradicție ireconciliabilă între deciziile din 25 martie și 23 noiembrie 2010.
La 20 iunie 2011, Tribunalul a respins cererea pe motiv că revizuirea este admisibilă doar dacă exista o contradicție între decizii penale. Dar hotărârea din 25 martie 2010 a fost emisă în cadrul procedurilor civile. Unul dintre judecătorii completului și-a exprimat opinia disidentă argumentând în favoarea admisibilității.
Recursul reclamantului a fost respins de Curtea de Apel Oradea.
2. Capăt de cerere:
Invocând articolul 6 din Convenție, reclamantul se plânge de ilegalitatea condamnării sale pentru fapta de a conduce fără permis. El susține că această condamnare a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii din 25 martie 2010 a Tribunalul Bihor.
3. Întrebările adresate părților:
Procesul penal în urma căruia reclamantul a fost condamnat penal pentru conducere fără permis a fost un proces echitabil în sensul articolul 6 alin. (1) din Convenție?
În special, a existat o încălcare de către Curtea de Apel Oradea a hotărârii din data de 25 martie 2010 a Tribunalului Bihor?
Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
