Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 
2 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Bătălia pentru TVA la imobiliare a fost câştigată de contribuabili
27.04.2015 | Daniel UDRESCU


MottoDin suferinţă s-au ridicat suflete puternice; cele mai masive caractere sunt arse de cicatrici.

Recent, doi luptători în apărarea drepturilor contribuabililor în contenciosul fiscal au publicat articole despre sentinţe remarcabile.

Dl. Costaş arăta, în Tax Magazine nr. 3 din 3 martie 2015, meritele dlui. av. Florin Stănică care a obţinut faimoasa decizie nr. 8398 în recurs în dosarul nr. 1658/93/2013 a CA Bucureşti care invoca aceleaşi argumente pe care le-am meţionat în articolul: ICCJ pune cruce TVA pentru tranzactiile imobiliare. Vreau să-mi arăt aprecierea personală pentru tăria de caracter şi pregătirea profesională temeinică a judecătorilor Claudia Marcela Canacheu, Gheorghe Grecu şi Oana Daniela Pogoran de a da o asemenea decizie.

Instanţa a analizat argumentul fals că până la HG nr. 1620/2009 şi OUG nr. 109/2009 art. 127 alin. (2) reprezenta transpunerea în legislaţia naţională a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) a doua propoziţie din Directiva 112/2006 CE privind TVA. Sensul Codului fiscal, art. 127 alin. (1): „Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi,” are un înţeles diferit faţă de Directiva Europeană 112/2006, articolul 9 alin. (1): „Persoană impozabilă înseamnă orice persoană care, în mod independent, desfăşoară în orice loc orice activitate economică, indiferent de scopul sau rezultatele activităţii respective.” Exprimarea se interpretează confuz la art. 127, rezultând numai activităţile de la aliniatul 2, care nu includ construcţiile şi vânzările de imobile, şi nu clar ca la art. 9, unde „orice activităţi” este fără drept de interpretare. Astfel, toate modificările aduse Codului fiscal trebuie judecate prin prisma principiului tempus regit actum, pentru fiecare modificare în parte.

Sentinţa este fără echivoc, în sensul că „anterior modificărilor intervenite în anul 2009 (HG nr. 1620/2009 şi OUG nr. 109/2009), nu exista un context juridic care să asigure într-un mod suficient de clar şi de precis aplicarea normei comunitare în discuţie, respectiv art. 12 alin. (1) din Directivă”. Cu alte cuvinte LEGEA ERA NECLARĂ ÎNAINTE de 1 ianuarie 2010.

Dl. Dobrinescu a adus în discuţie sentinţa nr. 866/2014 a Curţii de Apel Bucureşti în dosar nr. 5314/2/2011, dată de judecătorii Horaţiu Pătraşcu şi Elena Suzana Mutu (pe care îi apreciez la fel de mult pentru curajul lor), dar şi multe alte elemente de conivenţă care ar putea sta la baza unor plângeri penale împotriva dlor. Boc şi Blejnar pentru subminarea economiei naţionale. Dl. Dobrinescu spune: „Celebra Decizie a Comisiei fiscale centrale nr. 2/2011, aprobată prin OMFP nr. 1873/12.04.2011, [GREŞITĂ (pentru care dl. Dumitru ar fi trebuit să-şi dea demisia, pentru că nu a fost în stare să citească norma metodologică 23 şi să aplice corect Codul fiscal)] care, după o îndelungată așteptare și apoi, pentru prea multă vreme, a girat interpretativ acest armaggedon, a fost atacată în instanță încă din iunie 2011 în dosarul nr. 5314/2/2011, iar Curtea de Apel București a anulat-o abia pe baza pronunțării CJUE prin decizia din 866/14.03.2014, a cărei motivare – destul de suspect – se lasă încă așteptată.

Între timp, în Monitorul Oficial nr. 20/12.01.2015, a apărut însă Ordinul nr. 1820/2014 al ministrului finanțelor publice privind aprobarea Deciziei Comisiei fiscale centrale nr. 6/2014 care, în sfârșit, preia în legislația secundară din România soluția de principiu a CJUE. Pentru majoritatea inspecțiilor deja consumate în acest interval, decizia Comisiei centrale fiscale 6/2014 a venit însă prea târziu.

O altă sentinţă, nr. 537/2015, în dosarul nr. 6587/63/2014 al CA Craiova, tot în recurs, mi-a atras atenţia pentru că o consider excepţională, ea depăşind jurisprudenţa CJUE. Un alt argument interesant este cel cu privire la TVA inclus în preţ, devenit clasic, dar piesa de rezistenţă este dreptul de deducere al TVA corelat cu achiziţiile. Ceea ce am argumentat de nenumărate ori, această instanţă solicită experţilor şi indirect ANAF să fie neutri fiscali şi să estimeze baza de impunere luând în calcul art, 67 din Codul de procedură fiscală, adică Stabilirea prin estimare a bazei de impunere, care este necesară dacă se reîncadrează în baza art. 11 Cod fiscal. Din punct de vedere contabil, debit egal cu credit, dar sentinţele date ar echivala cu a analiza numai debitele unei societăţi comerciale, fără a lua în considerare şi creditele, pentru a finaliza ecuaţia contabilă. În domeniul fiscal, ANAF are obligaţia legală impusă de teza II a art. 64 din Codul de procedură fiscală să ia în considerare toate actele doveditoare, iar dacă nu există aceste acte sau contribuabilul nu depune declaraţii fiscale, avem art. 65 alin. 1 lit. a) şi c) şi alin. 2, prin care organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii, folosind procedurile art. 109^1 alin. 6 lit. a), unde obligaţia stabilirii bazei impozabile ajustate prin metoda sursei şi cheltuirii fondului este obligatorie.

Un alt aspect foarte interesant este tratamentul neutru al TVA pe care instaţa îl argumentează extrem de pertinent, solicitând „totalitatea acelor elemente în vederea calculului unui impozit (impozit pe venit) sau taxă (TVA)”. Adaug următoarele: Aplicând corect procedurile Codului, inspectorul fiscal are obligaţia calculării şi debitului şi creditului în controlul efectuat, acesta fiind neutru cu privire la situaţia fiscală a contribuabilului. Stabilind deci că în legea românească avem prevăzute mecanismele de control pentru o decizie echilibrată de neutralitate a actului de control, rezultă deci obligaţia inspectorului de a calcula prin orice mijloace situaţia CORECT FISCALĂ, şi nu numai a obligaţiilor pe care contribuabilul le are către ANAF. De ce ANAF nu respectă legea în inspecţia fiscală şi de ce nu menţine neutralitatea controlului, luând în calcul TVA deductibil, după ce a constatat încadrarea ca plătitor de TVA? Ştiu că nu se referă la decizie, dar astăzi, în discuţiile cu fiscul, inspectorii nu ştiu că încalcă drepturi şi libertăţi atunci când nu calculează şi TVA deductibil pentru totalitatea stări de fapt fiscale.

În continuare aduc în atenţia pasionaţilor două dosare:
DOSAR nr. 1328/2/2011* la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal instrumentat de av. Lixandru Iulian
Dosar nr. 699/42/2014 la Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a II-A Contencios Administrativ şi Fiscal instrumentat de av. Mateescu Ionuţ.

Aceste două instanţe au solicitat, în obiectivele la expertize, calculul TVA deductibil în baza unei valori măsurabile – expertiza Camerei Notarilor, ducând argumentul CA Craiova la un adevăr cât mai apropiat de realitatea art. 67 – Stabilirea prin estimare a bazei de impunere din Codul de procedură fiscală. Mai mult, CA Ploieşti a solicitat şi calculul TVA pentru terenurile neconstruibile aşa cum rezultă din POT şi Certificatul de urbanism, o metodă corectă fiscal. Atenţia la detaliu a acestor instanţe sau complete de judecători tineri arată grija lor faţă de un tratament corect al contribuabilului şi condamnă măsurile unor politicieni ca dl. Boc sau Blejnar, al căror loc este în spatele gratiilor pentru genocid economic împotriva intereselor României.

Poate în curând vom vedea instanţele luând măsuri şi împotriva inspectorilor care nu respectă Codul deontologic al inspectorilor fiscali, care abuzează contribuabilul şi care comit abuz în serviciu, cu veşnica placă – aşa a zis şeful. Dacă şeful a comis o eroare, inspectorii să se comporte cu demnitate şi profesionalism, fără să distrugă capital, vieţi, averi, proprietăţi. Rolul lor este neutru, să vegheze la legalitate, nu să condamne oameni nevinovaţi pentru o lege neclară.

Felicitări acestor decizii îndrăzneţe, care aduc creştere economică în ţară.

Daniel UDRESCU

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Bătălia pentru TVA la imobiliare a fost câştigată de contribuabili”

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Felicitări!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate