Inexistenţa condiţiei privind pregătirea psihopedagogică pentru încadrarea în funcţiile didactice din învăţămânul superior | Mara Ioan, Laurenţiu Dragu
28 aprilie 2015 | Andreea BREBU
Conf. univ. dr. Mara Ioan şi lector univ. dr. Laurenţiu Dragu au publicat în Revista Română de Dreptul Muncii nr. 1/2015 articolul intitulat „Inexistenţa condiţiei privind pregătirea psihopedagogică pentru încadrarea în funcţiile didactice din învăţămânul superior”.
Încadrarea pe piaţa muncii în orice funcţie sau post, alta decât cea de muncitor necalificat, impune pentru „pretendenţi” îndeplinirea unor condiţii de pregătire profesională particulare pentru fiecare post în parte. Profesia didactică impune, în primul rând, o obligaţie de ordin moral pentru viitorii ocupanţi ai acestei profesii, anume pregătirea psihopedagogică pe care orice persoană care ocupă o profesie didactică trebuie să o aibă, dat fiind că, indiferent de studiile finalizate, aptitudinile psihopedagogice nu pot fi dezvoltate decât în cadrul unor cursuri psihopedagogice special concepute în acest sens. Dacă la nivel teoretic acest aspect este mai mult decât firesc, legiuitorul nu a avut o exprimare la fel de clară în momentul reglementării acestor chestiuni, fapt ce determină posibilitatea unor interpretări eronate în ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de încadrare într-o profesie didactică.
Istoricul legislativ al funcţiilor didactice din învăţământul superior este marcat de existenţa condiţiei de parcurgere a unui program de pregătire psihopedagogică adaptat la cerinţele fiecărei perioade în parte. Astfel, Legea învăţământului nr. 84/1995, Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare au prevăzut în mod constant obligativitatea parcugerii unui curs psihopedagogic pentru cei ce urmează a fi încadraţi pe o funcţie didactică. Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale a schimbat însă modul de abordare privind interpretarea condiţiilor pe care o persoană ce doreşte să ocupe o funcţie didactică în învăţământul superior trebuie să le îndeplinească. Legiuitorul nu a mai prevăzut condiţia expresă a absolvirii unui curs de pregătire psihopedagogică, modul de reglementare a noilor dispoziţii având în vedere existenţa sau inexistenţa calităţii de doctor sau cel puţin doctorand în cazul asistenţilor universitari la momentul încadrării într-o astfel de funcţie. Pe de altă parte, deşi Legea nr. 1/2011 nu mai prevede condiţia parcurgerii unui curs de pregătire psihopedagogică, Metodologia de evaluare externă, standardele, standardele de referinţă şi lista indicatorilor de performanţă a Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii Învăţământului Superior menţionează în continuare, la lit. n) din cadrul cerinţelor normative obligatorii, absolvirea unui curs de pregătire psihopedagogică de către persoana care ocupă o funcţie didactică în învăţământul superior.
În urma neconcordanţei create privind prevederile legislative în domeniu, autorii consideră că prevederile în legătură cu absolvirea unui curs de pregătire psihopedagogică din Metodologia-cadru de organizare a programelor de formare psihopedagogică în vederea certificării competenţelor privind profesia didactică aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5745/2012 sunt nelegale, acestea putând fi admise doar prin modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale. Aşadar, condiţia absolvirii unui modul de pregătire psihopedagogică pentru persoanele ce ocupă o funcţie în cadrul învăţământului superior nu este, în conformitate cu actuala legislaţie, o condiţie obligatorie, dar, având în vedere importanţa acestui modul în cadrul desfăşurării activităţilor ce ţin de această profesie, unele universităţi au decis includerea acestei condiţii în standardele de ocupare a posturilor didactice aprobate de către senatul universitar.
