TOP LEGAL
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Impactul și evoluția taxei speciale de mediu
29.04.2015 | Andrada POPESCU


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

În contextul abordării unei măsuri de protecție a mediului, statul român a impus proprietarilor de autovehicule provenind dintr-un stat membru taxe succesive ce manifestă un evident caracter ilegal din cel puțin două puncte de vedere: discriminarea contribuabililor plătitori ai taxei astfel impuse și neconformitatea acesteia cu dreptul european în vigoare.

Se dovedește primordială marcarea unei riguroase incursiuni în geneza taxelor evocate, în vederea înțelegerii semnificației și mobilului acestora.

Obligația fiscală impusă proprietarilor de autovehicule, deghizată într-o taxă specială pentru autoturisme și autovehicule datează începând cu momentul aderării României la Uniunea Europeană. Actul normativ adus în discuție este Ordonanța de Urgență nr. 110/2006, care a urmărit efectuarea unor corelații legislative imperios necesare în vederea aplicării Codului Fiscal modificat în decursul anilor 2006-2008.

Textul ordonanței a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, mascat printr-o măsură urgentă de acoperire a accizelor impuse în materie.

Așa numita taxă specială pentru autoturisme și autovehicule reprezintă, în concret, o taxă de poluare, aplicabilă autovehiculelor care se află în procedura unei prime înmatriculări în România.

Această variantă a taxei de poluare a atras dezaprobarea Comisiei Europene, care a declanșat, în luna martie 2007, procedura de infringement împotriva României[1] cu privire la această taxă, solicitând modificarea sistemului de taxare a autovehiculelor, argumentând că reglementările actuale sunt discriminatorii în cazul autoturismelor second- hand importate din alte state decât cele aparținând Uniunii Europene.

Comisia Europeană a luat, în decembrie 2007, decizia de a declanșa o nouă etapă a procedurii de infringement, constând în transmiterea unui aviz motivat cu privire la modificarea taxei.

În continuare, adoptarea acestui text legislativ a marcat incidența unor divergențe asupra problematicii obligației fiscale introdusă la pachetul impus pentru dobândirea calității de stat membru al Uniunii Europene. Pe fondul unei evidente tensiuni instalate cu privire la problematica legalității taxei de poluare și a neconcordanței acesteia cu prevederile dreptului european, care, potrivit Constituției, are caracter prioritar, a fost concepută o taxă similară.

Pe fondul acestei polemici, Guvernul român a pus în discuție, la 31 martie 2008, o nouă variantă a taxei auto, care includea în formula de calcul emisiile poluante. Astfel, începutul anului 2008 a fost marcat de momentul adoptării unei noi Ordonanțe de Urgență[2] de către același Guvern, prin care s-a dorit abrogarea articolelor[3] care au instituit clasica taxă specială de poluare. Noua taxă a purtat denumirea, deloc surprinzătoare, de taxă de poluare pentru autovehicule. Aceasta din urmă se impunea cu ocazia unei prime înmatriculări a unui autovehicul în România, fără nicio distincție cu privire la producerea autovehiculului în țară sau în străinătate sau cu privire la vechimea acestuia.

Conform art. 6 din acest act normativ, determinarea cuantumului taxei se realiza conform unor criterii obiective, precum: tipul motorului, capacitatea cilindrică, clasa de poluare, cu luarea în considerare a deprecierii autovehiculelor conform unor coeficienți prestabiliți, inserați în anexa nr. 4 la Ordonanța avută în discuție. Posibilitatea acordării unor reduceri intervenea în funcție de abaterea de la situația standard.

Potrivit noii variante, cuantumul taxei creștea pentru mașinile noi și scădea pentru cele achiziționate în regim second-hand. Practica a considerat această măsură ca una care urmărește sabotarea programului Rabla. Declarațiile alarmiste introduse pe piața domeniului au dus la regândirea strategiei impuse prin această taxă. S-a decis, pe fondul acestor alarmări, triplarea taxei de poluare auto la achiziționarea vehiculelor second-hand de import, începând cu data de 15 decembrie 2008. Tot de la această dată au fost exceptate de la plata taxei automobilele noi Euro 4 cu motor de sub 2.000 cmc[4].

Decizia de contestare a cuantumului taxei atrăgea, inevitabil, oportunitatea stabilirii unui grad de depreciere prin intermediul unei expertize. În continuare, cel nemulțumit de modul de stabilire a taxei se putea adresa instanței[5].

O inovație introdusă prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 constă în reglementarea expresă a așa numitei taxe reziduale, care instituie posibilitatea, în cazul scoaterii din circulație a autovehiculului, de restituire a valorii reziduale a taxei, reprezentând taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat în momentul scoaterii din parcul auto național.

Un beneficiu binevenit este reprezentat, în continuare, de instituirea, în art. 11 din Ordonanță, a posibilității restituirii sumei reprezentând diferența dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008 și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor noii ordonanțe privind taxa de poluare pentru autovehicule.

Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 a fost revizuită în două etape la finalul anului 2008, dar impactul intervențiilor a fost unul deloc pozitiv față de dispozițiile dreptului european, motiv pentru care în anul 2009 a existat o nouă tentativă de modificare a reglementărilor în materie, manifestată prin două etape, în aceeași măsură ineficace.

Prin intermediul acestor intervenții nu s-a procedat altfel decât prin accentuarea elementelor de discriminare, în sensul că anumite categorii de autovehicule sunt exceptate, în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009, de la plata taxei de poluare, timp în care se măresc taxele de poluare pe criteriul datei înmatriculării. Această măsură s-a luat pe fondul presiunii procedurii de infringement și s-a înlăturat exceptarea de la taxă începând cu data de 1 ianuarie 2010, prevăzută pentru anumite categorii de autovehicule.

În scopul evitării discuțiilor privitoare la inechitatea măsurii adoptate, s-a procedat la acordarea tuturor celor care au achiziționat astfel de autovehicule, până la data de 31 decembrie 2009, a unui termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanței, pentru a înmatricula aceste autovehicule în condiții de scutire de taxă.

Textul lacunar al Ordonanței nr. 50/2008 a ridicat multiple critici cu privire la aplicarea sa, întrucât nu realizează o diferență notabilă între vehiculele fabricate în România ca stat membru al Uniuni Europene și cele fabricate în alte state membre. Mai mult, după cum și Curtea de Justiție de la Luxembourg a constatat într-o hotărâre pronunțată ca urmare a introducerii unei întrebări preliminare de către Tribunalul Sibiu, regimul de impozitare impus de acest act normativ nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor[6].

Curtea de Justiție a Uniunii Europene statua, printr-o hotărâre[7], că, deși algoritmul de calcul este corect, taxa auto de primă înmatriculare este în multe cazuri prea mare și vine să descurajeze importul în România a unor vehicule aduse din alte state ale Uniunii Europene. Se impunea astfel o nouă modificare a taxei avută în discuție.

Grație unei noi modificări a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008, odată cu 1 ianuarie 2011, se impun noi dispoziții în materie. În cursul acestui an a fost promovat de către ministerul Mediului un proiect de Lege vizând instituirea unei noi taxe de poluare. Acest din urmă proiect a fost adoptat de către Senat la data de 31 octombrie 2011, iar la data de 15 decembrie 2011 a primit și votul final din partea membrilor Camerei Deputaților.

Prin intermediul acestei modificări se impunea o reducere a taxei de poluare cu până la 25%, dând posibilitatea ca, în cazul în care taxa de poluare plătită de la 1 iulie 2008 este mai mare decât cea rezultată din aplicarea acestei legi, contribuabilii să poată solicita restituirea sumei reprezentând diferența de taxă plătită.

În continuare, s-a stabilit că taxa va fi plătită o singură dată, atât pentru autovehiculele noi sau second-hand care sunt înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent dacă autovehiculul este produs în străinătate sau în România, cât și pentru autovehiculele înmatriculate înainte de 2007 pentru care nu a fost plătită o astfel de taxă.

Prin urmare, proiectul în discuție abrogă reglementarea originară, introducând o nouă grilă de calcul a taxei, care va purta denumirea de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Noua taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 10 ianuarie 2012 și urma să intre în vigoare în termen de trei zile de la data publicării.

O atitudine deloc neașteptată din partea Guvernului a venit, la data de 30 ianuarie 2012, să anunțe suspendarea celei din urmă prevederi. Consecința acestei decizii oferea posibilitatea celor care au înmatriculat autovehicule înainte de 1 ianuarie 2007 de a le vinde până la sfârșitul anului 2012, scutind cumpărătorul unor astfel de autovehicule de plata taxei de poluare auto.

Începând cu data de 15 martie 2013, taxa de poluare a fost înlocuită cu așa numitul timbru de mediu, reglementat de Ordonanța de Urgență nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule. Conform prevederilor acestui act normativ, timbrul de mediu este plătit o singură dată, în următoarele situații: la înmatricularea pentru prima dată a unui autovehicul în România; când un autoturism este scos din parcul auto, în cazul în care proprietarului i s-a restituit valoarea reziduală a timbrului; cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate, în cazul mașinilor rulate pentru care nu a fost achitată nicio taxă de poluare/înmatriculare sau în cazul celor pentru care s-a dispus de către instanță restituirea sau înmatricularea fără plata unei taxe de poluare/înmatriculare. În luna aprilie a anului 2013, OUG nr. 9/2013 a fost aprobată prin lege[8] de către Parlamentul României, cu timide modificări. Astfel, prevederile sale generale continuă a fi în vigoare.

Practic, putem afirma că timbrul de mediu este înlocuitorul taxei auto 2012 și își propune să elimine criteriile discriminatorii ale formulelor anterioare. Acest din urmă timbru se aplică atât vehiculelor înmatriculate în România, cât și vehiculelor importate din alte state care vor fi înmatriculate în România.

Ca și cum instituirea timbrului de mediu nu ar fi fost suficientă, se impune și o procedură preliminară achitării acestei taxe, ce presupune obținerea unei decizii de plată a timbrului de mediu, emisă de ANAF, și pentru care este necesară prezentarea unei cărți de identitate și a unui set complet de acte ale vehiculului.

Preocuparea excesivă a autorităților statale în ceea ce privește modificare acestei taxe nelegale s-a tradus recent și prin implementarea intempestivă a unor reglementări ce impun eșalonarea la plată. Textul de lege adus în discuție este O.G. nr. 8/ 2013 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare.

Acesta prevede la articolul XV că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei de poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.

Aceste dispoziții au fost instituite în mod abuziv, întrucât aceste taxe au fost achitate în mod integral, într-o singură tranșă, de către plătitori de bună-credință, în scopul înmatriculării autoturismelor personale. Prin impunerea acestor prevederi s-ar crea un regim profund injust, contrar drepturilor și intereselor cetățenilor unui stat democratic, întrucât se dispune obligarea la acceptarea plății eșalonate a unor sume achitate cu titlu nedatorat.

În continuare, art. 21 alin. 3 din Constituția României recunoaște oricărui cetățean dreptul la un proces echitabil, drept reglementat și recunoscut și prin intermediul art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care presupune, implicit, soluționarea procedurilor judiciare și a celor postjudiciare conform dispozițiilor legale în vigoare. Or, odată cu impunerea acestei modalități de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxă de poluare, contribuabilii s-ar afla într-o situație injustă de imposibilitate de a-și recupera sumele cuvenite într-o singură tranșă, ci vor fi obligați să aștepte o perioadă de peste 5 ani în scopul obținerii acestora.

Un aspect profund discutabil în această chestiune derivă și din încălcarea vădită a dispozițiilor legale cu privire la dreptul de proprietate, prevăzut în mod expres în art. 44 din Constituția României, care statuează că dreptul de proprietate privată, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. Astfel, creanțele asupra statului sunt considerate bunuri în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO și intră sub protecția dispozițiilor constituționale cu relevanță în materia dreptului de proprietate.

Raportat la prevederile art. XV din OUG nr. 8/2014, se poate reține și nerespectarea termenului rezonabil instituit atât la nivel național, cât și la nivelul Curții de Justiție a Uniunii Europene. Problema care se impune a fi discutată este cu privire la termenul pe parcursul căruia se răsfrânge eșalonarea prevăzută de dispozițiile acestei din urmă ordonanțe. Astfel, instituirea unui termen de 5 ani în cadrul cărora se dorește restituirea sumelor achitate cu titlu nedatorat are menirea de a prelungi așteptarea plătitorului, care va reuși să intre în posesia sumelor cuvenite abia în decursul a 6-7 ani, calculați de la data intentării cererii de restituire a taxei de poluare.

Cu alte cuvinte, încercarea Guvernului de a eșalona la plată sumele aferente taxei de poluare este ilegală, atât pentru motivul unei tentative de a evita aplicarea unor prevederi constituționale recunoscute la nivelul statului de drept român, cât și pentru neconformarea la decizia pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în luna februarie[9], cu privire la incompatibilitatea taxei de poluare cu dispozițiile europene în vigoare.

Această ordonanță este subiectul unor excepții de neconstituționalitate, ridicate încă de la data intrării sale în vigoare. Soluționarea acestora în mod favorabil nu reprezintă decât o speranță legitimă a contribuabililor de a-și vedea recunoscute drepturile fundamentale.

În concret, la data de 10 februarie 2014, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că taxa de poluare instituită în 2012 încalcă legislația europeană.

Problema care s-a dorit a fi discutată la nivelul instanței europene a fost cu privire la caracterul discriminatoriu al reglementărilor în materie. Întrucât nu sunt îndeplinite condițiile pentru strategia unei discriminări directe, s-a considerat că un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.

Pentru a concluziona, instanța europeană a abordat chestiunea neutralității taxei. În această privință, Curtea de la Luxembourg a constatat că reglementarea română este în conformitate cu dreptul Uniunii, întrucât ia în calcul, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală în valoarea vehiculelor de ocazie similare, care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.

În continuare, Curtea constată că reglementarea românească are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.

În mod evident, Curtea apreciază că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională[10].

În pofida acestei aprecieri, Curtea interpretează, în baza principiilor protecției mediului și ale dreptului european, că articolul 110 TFUE[11] obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare[12].

Motivarea hotărârilor preliminare de către Curtea europeană susține, fără echivoc, opinia cu privire la predominantul caracter ilegal al taxei de poluare, privit prin prisma caracterului discriminatoriu pe care îl relevă impunerea obligației fiscale numai asupra autovehiculelor second-hand achiziționate de pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, ce trebuie înmatriculate pentru prima dată în România. Elementul discriminatoriu este constatat, în mod indubitabil, prin intermediul măsurilor luate cu privire la achiziționarea autovehiculelor second-hand de pe piața internă.

Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și-a îndreptat atenția și asupra posibilității de a recupera dobânda aferentă sumelor plătite de către contribuabili cu titlul generic de taxă de poluare. Astfel, Curtea a statuat în cauza C-565/11[13] că dobânzile aferente unor taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii Europene trebuie restituite contribuabilului, întrucât doar așa se poate considera că a fost reparat în mod integral prejudiciul cauzat acestuia prin perceperea unei taxe cu încălcarea dreptului european prioritar. Mai mult, instanța europeană a stabilit în cuprinsul hotărârii pronunțate și modalitatea în care se calculează dobânda astfel datorată, care se cuvine contribuabilului de la data perceperii taxei respective de către autoritățile statele şi până la restituirea efectivă a acesteia.

Această interpretare a fost reprodusă într-o hotărâre națională, pronunțată recent de către Tribunalul Mehedinți[14], prin care se admit pretențiile contribuabilului de a beneficia de restituirea integrală a taxei plătite în temeiul unei legislații care încalcă ordinea juridică primară a Uniunii Europene. Integralitatea sumei de restituit se traduce atât prin includerea în cuantumul său a taxei plătită cu titlu nedatorat, cât și a dobânzilor aferente acesteia din urmă.

În continuare, jurisprudența Curții europene se dovedește constantă în recunoașterea dreptului contribuabilului îndreptățit la restituire de a beneficia de repararea prejudiciului care i-a fost cauzat, în mod integral. Astfel, prin hotărârea pronunţată în afacerea Francovich[15] Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că statele membre sunt obligate să repare prejudiciile cauzate particularilor prin încălcări ale dreptului Uniunii Europene, în concret a art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.

Ba mai mult, prin hotărârea pronunţată în cauza Bracherie du pêcheur SA[16], Curtea de la Luxemburg a hotărât că repararea prejudiciilor trebuie să fie adaptată prejudiciului suferit şi să asigure o protecţie efectivă a dreptului încălcat.

În egală măsură, prin hotărârea pronunţată în cauza Metallgesellschaft[17], referindu-se la taxele percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului unional, Curtea a prevăzut că statul este obligat să restituie această taxă şi că dreptul la rambursare reprezintă consecinţa şi completarea drepturilor conferite particularilor de dreptul Uniunii Europene.

Indubitabil, odată cu declararea de către instanța europeană a taxei de mediu ca fiind prelevată în mod ilegal de către stat, s-a consolidat și viziunea asupra recuperării acesteia, în temeiul dispozițiilor juridice cu privire la plata lucrului nedatorat (întrucât statul a preluat suma de bani reprezentând contravaloarea taxei de mediu în ciuda cunoașterii situației ilegalității impunerii) și a îmbogățirii fără justă cauză (se mărește un patrimoniu prin dobândirea unei valori apreciabile în bani și se micșorează patrimoniul contribuabilului, ca o consecință a măririi celui a instituției publice).

Contrar raționamentului expus anterior, în prezent, aprecierea Curții de Justiție este diferită, din moment ce într-o hotărâre[18] având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Curtea de Apel Braşov, Curtea europeană statuează că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul: că nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă.

În continuare, Curtea apreciază că același articol 110 TFUE se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.

Într-un mod diform și cu titlu de noutate, Curtea înțelege să aducă în discuție repercusiunile economice (considerate grave având în vedere dificultățile economice ale României[19]) care pot decurge dintr‑o incompatibilitate cu articolul 110 TFUE a acestui regim de taxare. Or, potrivit estimărilor Guvernului român, restituirea cu dobândă a sumelor percepute în temeiul legislației naționale[20] s‑ar ridica la suma de 181.349.488,05 RON.

Recenta considerație a Curții de Justiție vine să deprime ambiția contribuabililor supuși acestei reglementări, motiv pentru care apreciem că numeroasele intervenții și modificări intervenite cu privire la taxa auto nu fac altceva decât să participe la decredibilizarea legislației în materie, dar și a pieței auto interne[21].


[1] Ioana Popa, Istoria taxei auto.
[2] Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 din data de 21 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 327 din 25 aprilie 2008.
[3] Art. 2141-2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
[4] Ioana Popa, Istoria taxei auto.
[5] Ion Pacuretu Canache, Considerații teoretice și practice în legătură cu admisibilitatea acțiunilor pentru restituirea taxei pe poluare.
[6] Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 7 iulie 2011 în Cauza C-263/10 Nisipean, pct. 17 lit. 2.
[7] Hotărârea publicată la data de 17 aprilie 2011.
[8] Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
[9] Decizia CJUE dată în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13, ce au avut ca obiect cereri de decizie preliminară formulate de Tribunalul Sibiu și de Curtea de Apel București.
[10] Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 08 aprilie 2011 în Cauza C-29/11 Sfichi, pct. 27.
[11] Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.
[12] Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 07 aprilie 2011 în Cauza C-402/09 Tatu, pct. 56.
[13] Cauza Mariana Irimie împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Fondului pentru Mediu, pronunțată la data de 18 aprilie 2013.
[14] Sentința nr. 2994/2014, pronunțată în ședință publică la data de 5 noiembrie 2014.
[15] Cauzele reunite C-6/90 și C-9/90, Andrea Francovich, Danila Bonifaci și alții contra Italiei.
[16] Cauza C-46/93, Bracherie du pêcheur SA și Bundersrepublik Deutschland.
[17] Cauza C-397/98, Metallgesellschaft Ltd and Others.
[18] Cauza C‑76/14, Mihai Manea împotriva Instituției Prefectului – Județul Brașov – Serviciul public comunitar regim de permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, din data de 14 aprilie 2015.
[19] Pct. 56 din Hotărârea pronunțată în cauza Manea, mai sus amintită.
[20] Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
[21] Cu privire la acest aspect, s-a afirmat că: “O piață auto stabilă cu o creștere sănătoasă poate fi creată la intersecția a trei factori: încurajarea tranzacțiilor și nu taxarea excesivă, mediu legal favorabil și, nu în ultimul rând, crearea cadrului potrivit pentru o concurență loială”, a declarat Mihai Cune, Business Manager Autovit.ro.


Avocat Andrada POPESCU
SCA PIPEREA ȘI ASOCIAȚII

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Impactul și evoluția taxei speciale de mediu”

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Raportat la

    „În continuare, art. 21 alin. 3 din Constituția României recunoaște oricărui cetățean dreptul la un proces echitabil, drept reglementat și recunoscut și prin intermediul art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care presupune, implicit, soluționarea procedurilor judiciare și a celor postjudiciare conform dispozițiilor legale în vigoare”,

    mă întreb de ce nu a trimis doamna avocat-autor – având în vedere că ne aflăm cu siguranță în domeniul de aplicare al dreptului UE – la Carta DFUE și al ei articol 47, și care trebuie să fie aplicat în mod direct de către toate instanțele naționale și a priori, chiar de către autoritățile administrative? De altfel, când suntem în domeniul dreptului UE, raportarea trebuie musai să se realizeze la Carta DFUE și nu la Constituție sau la CEDO, pentru că se poate întâmpla ca nivelul de protecție garantat de Constituție sau CEDO, prin intermediul expres al dispozițiilor, să fie unul diferit de cel impus de Carta DFUE – iar diferența să fie în detrimentul justițiabilului.

    Cu stimă,

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate