Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
Executor judecatoresc Florin Traian Copuzeanu
 
7 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Căile de atac împotriva încheierilor privind aplicarea penalităţilor prevăzute de art. 905 NCPC
04.05.2015 | Andreea DUMITRESCU


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

Materia executării silite a obligaţiilor de a face care nu pot fi îndeplinite prin altă persoană decât debitorul, instituţie reglementată de dispoziţiile art. 580 ind. 3 CPC 1865, respectiv art. 905 NCPC, constituie un subiect ale cărui particularităţi au mai fost abordate de către noi, mai ales prin prisma reglementării procesuale civile anterioare.

Caracterul special al acestei modalităţi de executare silită, care rezultă atât din finalitatea executării silite (îndeplinirea obligaţiei de a face de către debitor), cât şi din mijloacele legale puse la dispoziţie de legislaţie (aplicarea de amenzi debitorului în vechea reglementare sau de penalităţi în conformitate cu normele noului Cod de procedură civilă, măsurile consacrate de executare silită directă, imobiliară sau asupra veniturilor fiind lipsite de raţiune în aceste situaţii) caracterizează această formă de executare silită drept un subiect generator de discuţii şi probabil insuficient reglementat chiar şi în raport de regulile noului Cod de procedură civilă.

Reţinând prevederile art. 905 NCPC, constatăm că, referitor la executarea silită a obligaţiilor de a face sau de a nu face care nu pot fi îndeplinite decât prin persoana debitorului, noua reglementare introduce câteva modificări privind desfăşurarea procedurii în sine, cele mai importante fiind: comunicarea în prealabil către debitor a încheierii de încuviinţare a executării silite (o somaţie în acest sens nemaifiind necesară); transformarea amenzii pe zi de întârziere din vechea reglementare în penalitate pe zi de întârziere în favoarea debitorului, cu o valoare mai mare decât cea regăsită în vechea reglementare şi care poate fi calculată şi ca procent din valoarea obligaţiei, atunci când aceasta este evaluabilă în bani; micşorarea termenului după care debitorul poate solicita stabilirea valorii finale a penalităţilor (amenzii în fosta reglementare) de la 6 luni la 3 luni.

Aceste modificări au fost binevenite, conferind creditorului mijloace suplimentare în sensul executării cât mai eficiente a obligaţiei din titlul executoriu.

Pe de altă parte, raportându-ne la modalitatea de reglementare a procedurii în sine, atât în lumina normelor Codului de Procedură Civilă 1865 cât şi ale noului Cod de Procedură Civilă, reţinem că un subiect care a dat naştere la numeroase contradicţii îl constituie exercitarea căilor de atac împotriva încheierilor care au ca obiect aplicarea de amenzi/penalităţi.

Astfel, cu privire la acest aspect, dispoziţiile art. 580 ind. 3 alin. (1), teza a II-a şi alin. (3) CPC 1865 stabileau:

Instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 20 lei la 50 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.”

Amenda civilă va putea fi anulată, în tot sau în parte, ori redusă, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu sau, după caz, pentru alte motive temeinice, pe cale de contestaţie la executare.”

Analizând prevederile menţionate, constatăm următoarele: în vechea reglementare, încheierile având ca obiect aplicarea de amenzi civile prin care erau admise cererile formulate aveau caracter irevocabil. Aşadar, împotriva acestora, debitorul nu mai putea exercita nicio cale ordinară de atac, singura cale de a anula amenda sau de a micşora cuantumul acesteia reprezentând-o contestaţia la executare.

Aceeaşi abordare este preluată şi în conţinutul noului Cod de Procedură Civilă, art. 905 alin. (2) şi (5) stabilind:

„Când obligaţia nu este evaluabilă în bani, instanţa sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.”

„Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestaţiei la executare, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.”

Astfel, dacă în ceea ce priveşte încheierile prin care s-a dispus aplicarea de amenzi/penalităţi de întârziere, atât vechea, cât şi noua reglementare consfinţesc caracterul irevocabil/definitiv al acestora, probleme a pus situaţia încheierilor prin care s-au respins cererile sus amintite, cu privire la care nici noul şi nici vechiul Cod de Procedură Civilă nu fac nicio menţiune.

Din această perspectivă, modalitatea de formulare a legiuitorului atât în ceea ce priveşte art. 580 ind. 3 CPC 1865, cât şi în ceea ce priveşte art. 905 NCPC poate da naştere la diverse interpretări, printre care şi abordarea greşită că atât încheierile prin care s-au admis cererile de aplicare penalităţi, cât şi cele prin care s-au respins astfel de cereri sunt definitive. O astfel de interpretare nu numai că încalcă orice normă de interpretare juridică, ci, prin lipsirea creditorului căruia i s-a respins cererea de orice mijloc legal prin care să o poată contesta, aceasta îl pune în imposibilitatea de a mai putea obţine executarea titlului executoriu, situaţie inadmisibilă şi care, prin prisma art. 6 NCPC, îngrădeşte însuşi dreptul la un proces echitabil.

În interpretarea logică a prevederilor menţionate şi reţinând şi principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, în lipsa unei prevederi exprese a legiuitorului, este de netăgăduit că încheierile prin care se resping cererile de aplicare penalităţi sunt supuse normelor de drept general, fiind atacabile cu apel în lumina noului Cod de Procedură Civilă sau cu recurs, în cazul celor guvernate de fosta reglementare.

Deşi probabil este vorba de o simplă economie în exprimare a legiuitorului, pentru evitarea interpretărilor eronate cu privire la acest aspect, ar fi fost de dorit ca, în conţinutul art. 905 NCPC, acesta să introducă şi o menţiune expresă referitoare la calea de atac ce poate fi exercitată împotriva încheierilor prin care s-au respins cererile având ca obiect aplicare de penalităţi, cum, de altfel, putem regăsi în reglementarea altor instituţii ale procedurii civile, cum ar fi contestaţia la executare, materia executării silite sau procedurile speciale.

Dintr-o perspectivă diferită, translaţia destul de anevoioasă uneori între normele vechiului Cod de Procedură Civilă şi cele ale noului Cod de Procedură Civilă a generat premisele producerii de erori şi în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor având ca obiect aplicarea de penalităţi, inclusiv asupra menţionării căilor de atac ce se pot exercita împotriva încheierilor respective, considerându-se de către instanţele de fond că acestea sunt atacabile cu recurs, deşi executarea silită fusese iniţiată sub imperiul noului Cod de Procedură Civilă. Este lesne de înţeles că soluţiile date în acest sens eludează prevederile art. 7 şi 8 din Legea nr. 76/2012.

Reţinând cele expuse, în raport de prevederile art. 905 NCPC, dar şi de cele ale Legii nr. 76/2012, conchidem că încheierile prin care se resping cererile având ca obiect aplicare penalităţi sunt atacabile cu apel.

Această soluţie este susţinută indubitabil şi de practica instanţelor de judecată.

Astfel, prin Decizia nr. 2842/18.12.2014, pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 7156/280/2014, recalificând calea de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de aplicare penalităţi din recurs în apel, instanţa de judecată, „apreciind că în speţă calea de atac este exclusiv apelul şi văzând că în mod greşit instanţa de fond a stabilit calea de atac ca fiind recursul, va admite excepţia de inadmisibilitate a căii de atac a recursului cu consecinţa respingerii recursului ca inadmisibil şi prin urmare va dispune comunicarea din oficiu a hotărârii prezente către toate părţile, urmând ca de la data comunicării să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.

Este de prisos să menţionăm că în speţa sus amintită, având ca obiect cerere pentru pronunţarea unei încheieri în vederea aplicării de penalităţi debitorului, soluţia recalificării căii de atac de către instanţa de control din recurs în apel este consfinţită expressis verbis şi de prevederile art. 456 şi art. 457 NCPC, texte legale care confirmă apelul ca şi cale ordinară de atac şi care conferă instanţei de control judiciar atributul de a repune partea interesată în termenul de exercitare a căii de atac prevăzută de lege, atunci când aceasta a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, în considerarea menţiunilor instanţei de fond.

În speranţa că instanţele învestite cu soluţionarea cererilor având ca obiect acordare penalităţi pentru neexecutarea obligaţiei de a face vor realiza o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 905 NCPC, reţinem că doar încheierile prin care s-au admis cererile formulate sunt definitive, cu toate efectele juridice ce decurg din acest aspect, cele prin care sunt respinse acţiunile introduse fiind supuse controlului judiciar, prin exercitarea căii de atac prevăzută de lege.

Andreea DUMITRESCU
avocat, Baroul Argeş

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 7 de comentarii cu privire la articolul “Căile de atac împotriva încheierilor privind aplicarea penalităţilor prevăzute de art. 905 NCPC”

  1. Iosif KINDRIS spune:

    La Judecatoria Satu-Mare, prin judecator Trif Maria, se refuza cererea de acordare a penalitatilor la implinirea unui termen de trei luni (hotarare pronuntata in 26.02.2016, judecator TM).

  2. Amelia FARMATHY spune:

    Şi… promovarea unei căi de atac aţi încercat?
    Mă gândesc că, poate, ar fi mai utilă decât indicarea identităţii judecătorului care v-a respins cererea în primă instanţă?
    Bănuiesc că da sau, mă rog, că urmează să realizaţi acest demers, după data la care a fost pronunţată hotărârea ce v-a nemulţumit.
    Vremea panourilor/chenarelor de observaţii, reclamaţii „publice”, de scoatere în faţa colectivului (ne)muncitor a cam trecut.
    Ce e de rezolvat, se rezolvă prin exercitarea căilor de atac.
    Sau, prin postarea dvs., oţi fi vrut doar să ne daţi „de ştire”?
    Să daţi „de ştire” şi când se va soluţiona calea de atac.
    Mulţumesc anticipat.

  3. Iosif KINDRIS spune:

    După răspunsul pe care l-am primit am vrut să-mi şterg comentariul şi să vă răspund în privat eventual.
    Nu am găsit opţiune pentru ştergerea propriului comentariu şi nici o adresă de email/contact a dvs. astfel că sunt nevoit să vă răspund aici.

    Încă nu a sosit motivarea, dar voi încerca apelul.
    Între timp pentru un al doilea termen de 3 luni s-a refuzat cererea de acordare a penalitatilor printr-o nouă hotărâre dată de un alt magistrat.
    O sa vă dau de ştire, dacă mai doriţi, şi când se va soluţiona calea de atac.

    Oricum apreciez că a-ţi răspuns.

  4. Amelia FARMATHY spune:

    Nu e nevoie să ştergeţi nimic.
    Fiecare poate expune o speţă, o părere ( sunt sigură că asta aţi :)) intenţionat ), chiar şi o …supărare.
    Aveţi tot dreptul la apel, sper să vă şi motiveze hotărârea în termenul prevăzut de lege, pentru a intra în cea de-a doua etapă a procesului.
    Ar fi interesant să updataţi postarea măcar la unul dintre cele două dosare( bănuiesc că veţi declara apel şi în cel de-al doilea), după ce se va fi soluţionat apelul.
    Eu, din perspectiva „terţului” neimplicat, nu vă pot ura decât succes. Cu condiţia de a avea dreptate,adică argumente juridice cu care să câştigaţi în apel, după ce veţi cunoaşte şi motivarea soluţiei judecătorului care v-a necăjit.
    Întotdeauna va exista, să ştiţi, câte unul, nu avem ce face, „vine la pachet” cu profesia.
    Secretul, dacă îl pot numi aşa, e să lăsăm „supărările” în sala de judecată, iar la finalul zilei /şedinţelor să dăm drumul larg ferestrelor, să zboare supărările, ca, a doua zi, proaspeţi, şi unii, şi ceilalţi, să o luăm de la (un) capăt……..sperând să ne „întâlnim” într-o zi.

  5. Dana BUZGĂU spune:

    Buna seara.
    Am un caz interesant si am nevoie de ajutor. Se pronunta incheierea – in decembrie 2012- prin care se stabilesc penalitatile, supusa contestatiei la executare, insa, pana la inregsitrarea contestatiei, creditorul formuleaza cerere pentru fixarea sumei defintive cu titlu de penalitati – in mai 2013 – proces care se suspenda pana la solutionarea contestatiei la executare, fond si apel- ponuntata in februarie 2016 -, proceduri care dureaza cca 3 ani. In calea de atac a apelului din dosarul de contestatie la executare se modifica cuantumul penalitatilor stabilit prin incheierea de stabilire penalitati, de la 500 lei/zi la 300 lei/zi. SE repune pe rol cererea pentru fixarea sumei fixe definitive cu titlu de penalitati. Intrebarea mea – aparator al debitorului – si a instantei este urmatoarea: De cand se calculeaza termenul de 3 luni pentru promovarea cererii de stabilire a sumei fixe, din decembrie 2012 sau din februarie 2016? Cererea de fixare a sumei fixe introdusa – mai 2013 – anterior judecarii definitive a contestatiei la executare – februarie 2016- este prematur introdusa? Care este momentul de la care incepe sa se calculeze suma fixa si care este momentul la care se termina? Suma fixa se calculeaza pe toti cei trei ani in care cererea de stabilire a sumei fixe a fost suspendata pana s-a judecat contestatia la executare, deoarece mie mi se pare aberant!!!

    Apreciez orice opinie care sa-mi vina in ajutor. Multumesc. 🙂

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate