Oliviu Puie: Aspecte privitoare la instituția arbitrajului reglementată de către NCPC, precum și la modificările aduse procedurii de executare a hotărârilor arbitrale prin Legea nr. 138/2014
6 mai 2015 | Ioana-Bianca TOFAN
Lector. univ. dr. Oliviu Puie a publicat, în revista Pandectele Române nr. 2/2015, articolul intitulat „Aspecte privitoare la instituția arbitrajului reglementată de către NCPC, precum și la modificările și completările aduse procedurii de executare a hotărârilor arbitrale prin Legea nr. 138/2014, precum și modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe”.
Noțiunea și natura juridică a arbitrajului se desprind din conținutul art. 541 C. proc. civ., potrivit căruia arbitrajul este o jurisdicție alternativă având caracter privat.
Noul Cod de procedură civilă, față de Codul anterior, aduce noutăți semnificative în materia arbitrajului, reglementând procedura arbitrajului intern distinct față de arbitrajul internațional.
Potrivit art. 86 din noile Reguli de procedură arbitrală, acestea se completează cu dispozițiile de drept comun din C. proc. civ., în măsura în care acestea sunt compatibile cu arbitrajul și cu natura litigiilor.
Prevederile legale statuează, în privința formei convenției arbitrale, următoarele: „convenția arbitrală se încheie în scris, fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înțelegeri de sine stătătoare, denumită compromis”.
În ceea ce privește hotărârea arbitrală, aceasta a fost definită în literatura de specialitate ca fiind actul prin care, în temeiul puterilor conferite, arbitrarii se pronunță asupra problemelor litigioase supuse lor de către părți spre a fi soluționate.
Din punct de vedere al efectelor hotărârii arbitrale, dispozițiile legale statuează că hotărârea arbitrală comunicată părților este definitivă și obligatorie. Sentința comunicată părților are efectele unei hotărâri judecătorești definitive, ea constituind titlu executoriu și putând fi executată silit, potrivit C. proc. civ. Aceasta se bucură de autoritate de lucru judecat, forță executorie și forță probantă, ea constituind sub aspect probator un înscris autentic.
În ceea ce privește căile de atac împotriva hotărârilor arbitrale, dispozițiile din C. proc. civ. stabilesc drept unică formă de control judiciar al hotărârii arbitrale calea acțiunii în anulare.
Prin dispozițiile noului C. proc. civ., noțiunea de” arbitraj” și, implicit, posibilitatea soluționării litigiilor prin arbitraj sunt extinse și în privita soluționării unor litigii derivate din raporturi juridice de drept public și din contracte administrative.
Din punct de vedere al modificărilor și completărilor aduse procedurii de executare a hotărârilor arbitrale, acestea condiționează efectele hotărârilor arbitrale având ca obiect transferul dreptului de proprietate și/sau de constituire altui drept real asupra unui imobil de pronunțarea unor hotărâri judecătorești sau încheierea unui act notarial. Un alt aspect se referă la faptul că hotărârea arbitrală constituie titlu executoriu și, după învestirea cu formulă executorie, se execută silit întocmai ca o hotărâre judecătorească.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
