Litigii, achiziţii publice, arbitraj, banking, concurenţă, drept civil, drept penal, dreptul familiei, dreptul muncii, executare silită, fiscalitate, fuziuni & achiziţii, insolvenţă, Internet, procedură civilă, proprietate intelectuală, societăţi
Afaceri transfrontaliere, asigurări, construcţii, contencios administrativ, contravenţii, drept comercial, drept constituţional, dreptul sportului, dreptul UE, energie, health & pharma, infrastructură, jocuri de noroc, media & publicitate, mediere, piaţa de capital, protecţia consumatorilorprotecţia mediului, telecom
 
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

UNBR: Încadrarea profesiei de avocat în şablonul relaţiilor de tip angajat-angajator încalcă flagrant principiul independenței avocatului și are consecințe grave asupra înfăptuirii statului de drept

8 mai 2015 | JURIDICE.ro

Drept civil
Gratuit pentru membri

Uniunea Națională a Barourilor din România a dat publicității vineri, 8 mai 2015, un comunicat, semnat de av. dr. Gheorghe Florea – Președinte, cu privire la perspectiva interpretării şi aplicării incorecte a unor dispoziţii normative în materie fiscală, potrivit cărora, contrar legii în vigoare, s-ar putea reconsidera din punct de vedere fiscal „independența activităţii profesionale a avocatului” în raport de criterii specifice raporturilor dintre angajat şi angajator.

Comisia Permanentă a UNBR îşi exprimă convingerea că avocaţii vor fi solidari în apărarea independenţei profesionale – valoare a profesiei, consacrată legal, indispensabilă statului de drept, iar derapajele în aplicarea şi interpretarea legii pot fi evitate de autorităţile competente.

Corpul de avocați își exprimă sprijinul pentru toate categoriile socio-profesionale vizate de perspectiva aplicării retroactive a dispoziţiilor fiscale privind reconsiderarea „activităţilor independente” drept „activităţi dependente” prin modificarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal adoptate urmare a demersurilor şi acţiunilor de protest iniţiate în iulie 2010, când problematica fiscalizării profesiilor libere şi a beneficiarilor veniturilor din drepturile de autor a constituit obiect al dezbaterilor publice, iar avocaţii au apărat toate categoriile socio-profesionale confruntate cu o astfel de problemă.

Comisia Permanentă a dat publicităţii SCRISOAREA DESCHISĂ adresată Primului-Ministru al României, Victor-Viorel Ponta, Ministrului Finanțelor Publice, Eugen Orlando Teodorovici, deputatului Viorel Ştefan, preşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci a Camerei Deputaţilor, notarului Liviu-Bogdan Ciucă, preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor.

Redăm, în continuare, Scrisoarea deschisă:

”SCRISOAREA DESCHISĂ a Uniunii Naţionale a Barourilor din România (UNBR) cu privire la proiectele de acte normative în domeniul fiscal, care încalcă principul independenței profesiei de avocat

(Proiectul de Lege privind Codul fiscal și Proiectul de Hotărâre pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal)

UNBR îşi manifestă profunda îngrijorare faţă de prevederile Proiectului Legii privind Codul fiscal, trimis spre dezbatere Camerei Deputaților, care tind să încadreze profesia de avocat în şablonul relaţiilor de tip „angajat-angajator”, specifice Codului muncii, cu încălcarea flagrantă a principiului independenței avocatului și cu consecințe grave asupra înfăptuirii statului de drept.

Solicităm imperios armonizarea prevederilor actualului proiect al Codului Fiscal cu legislaţia specială care guvernează profesia de avocat, prin luarea în considerare a particularităţilor organizării şi funcţionării acestei profesii liberale, prevăzute prin lege şi care exclude aplicarea pentru avocaţi a unui regim juridic propriu celui reglementat de Codul Muncii.

În acest sens, se impune ca legiuitorul să procedeze la clarificări conceptuale şi terminologice în legislaţia fiscală, indispensabile unui nou Cod fiscal, care să aibă în vedere specificul formelor de exercitare a profesiei de avocat.

Noul Cod fiscal, care se declară a fi unul menit să asigure progresul şi stabilitatea sistemului fiscal românesc, nu poate ignora specificul activităţii avocatului, consacrat de lege pentru raţiuni ce au drept scop garantarea independenţei sale depline, inclusiv sub aspectul tratamentului fiscal.

Legislaţia europeană privind profesia de avocat pune în centrul atenţiei importanţa pe care statul de drept o conferă avocatului în realizarea actului de justiţie, în vederea asigurării apărării drepturilor şi libertăţilor individuale şi satisfacerii exigenţelor unui proces echitabil. Toate reglementările ţărilor membre ale Uniunii Europene sunt construite pe principiul libertăţii şi independenţei profesiei de avocat – profesie care este organizată şi funcţionează autonom – garantând libertatea şi independenţa avocatului în exercitarea activităţii sale, astfel încât să nu fie subordonat nimănui, ci supus numai legii şi statutului profesiei.

Este de notorietate faptul că activitatea liberală desfăşurată de avocaţi este incompatibilă cu însăşi ideea de dependenţă sau subordonare, sub orice formă, faţă de un angajator. Libertatea de activitate, independenţa şi lipsa îngrădirilor şi presiunilor de orice natură asupra avocatului, în limitele prevăzute de legislaţia profesiei, sunt constante ale profesiei de avocat, consacrate în legislaţia tuturor statelor bazate pe principiul supremaţiei legii.

De la momentul constituirii profesiei prin Legea nr. 1709/1864 pentru Corpul de Advocaţi şi până în prezent, avocaţii s-au constituit în organizaţii autonome şi şi-au desfăşurat activitatea în mod independent şi liber. Aceste caracteristici nu au fost amputate nici măcar în perioada comunistă, cu toate constrângerile pe care statul totalitar a încercat să le aducă exercitării acestei profesii liberale.

Caracterul esenţialmente liberal al profesiei de avocat şi independenţa avocatului nu au fost puse vreodată în discuţie şi nu pot constitui obiect al „aprecierii discreţionare” a agenţilor statului, inclusiv sub aspectul tratamentului fiscal concret, în funcţie de elemente specifice relaţiei angajator-angajat, care este incompatibilă cu reglementarea actuală a profesiei de avocat.

Legea nr. 51/1995 privind organizarea profesiei de avocat (astfel cum a fost modificată de-a lungul timpului) şi Statutul profesiei de avocat reflectă principiile şi regulile importante desprinse din reglementările europene, precum Recomandarea nr. (2000) 21 a Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei către statele membre privind libertatea de a exercita profesia de avocat şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în interpretarea Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Prin proiectul Codului fiscal, aflat în prezent în dezbatere la Camera Deputaţilor, este instituit un nou regim juridic fiscal aplicabil veniturilor din profesiile liberale, cu ignorarea totală a principiilor şi regulilor aplicabile profesiei de avocat.

Aceste prevederi afectează regimul de organizare şi funcţionare a profesiei şi pot genera o stare de incertitudine şi arbitrariu în privinţa regimului fiscal aplicabil acesteia.

Proiectul actului normativ dovedeşte astfel că nu este adaptat realităţilor specifice activităţilor profesiilor liberale, reglementate prin legi speciale (inclusiv Legea privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat). Deşi, prin diferitele titluri ale proiectului privitoare la taxe, impozite şi contribuţii, se urmăreşte o schimbare a însăşi filosofiei impunerii unor întregi categorii profesionale cu existenţă tradiţională (printre care şi aceea a avocaţilor), nu s-a încercat şi o actualizare a conceptelor şi terminologiei fiscale în raport de specificul activităţii acestora.

Proiectul preia mecanic reglementări ale legislaţiei anterioare, care pun în centrul lor relaţia angajat-angajator şi, deci, raporturi de muncă guvernate de Codul muncii. Potrivit legislaţiei speciale privind profesia de avocat, prevederile Codului muncii nu pot fi niciodată aplicabile în profesia de avocat, fiind incompatibile cu aceasta. Cu titlu de exemplu, evocăm faptul că în prezent sunt mii de avocaţi colaboratori, iar potrivit legislaţiei privind profesia de avocat, aceştia, atunci când desfăşoară activităţi pentru societăţile sau cabinetele de avocatură cu care colaborează, au şi dreptul de a avea o clientelă proprie, ca o expresie a dreptului la dezvoltare profesională proprie, care este de esenţa evoluţiei în profesia de avocat. În condițiile în care avocatul colaborator are și clientelă proprie, acesta trebuie să fie în continuare înregistrat fiscal în nume propriu, să emită documente fiscale etc. Este greu de conceput că, în acelaşi timp, pentru activităţile desfăşurate în baza raportului de colaborare profesională, avocatul colaborator ar putea fi supus unui regim fiscal specific activităţilor dependente din punct de vedere fiscal. O atare situaţie ar contraveni flagrant tuturor principiilor şi regulilor specifice profesiei şi ar genera incertitudine şi haos, afectând inclusiv dreptul la existenţă profesională al avocaţilor, cu deosebire al celor recent primiţi în profesie, în condiţiile în care accesul la clientelă proprie este reglat de reguli ce ţin de funcţionarea pieţei serviciilor profesionale asigurate de avocat.

Prezumăm, cu bună-credinţă, că asemenea discrepanţe şi necorelări nu sunt generate de vreo intenţie a statului de a periclita sistemul de organizare şi funcţionare a profesiei de avocat.

Pentru acest motiv ne exprimăm speranţa că această abordare este una accidentală, ce poate fi calificată drept o omisiune a iniţiatorului proiectului de act normativ şi este imperios necesar a fi remediată înainte de intrarea în vigoare a noii legi fiscale.

Pe de altă parte, menţinerea textului legal în forma actuală, neclară şi eliptică, este de natură, pe de-o parte, să genereze confuzie cu privire la întinderea şi aplicabilitatea acestuia atât în rândul practicienilor profesiilor liberale, cât şi în rândul organelor fiscale şi, pe de altă parte, să lase loc arbitrariului autorităţilor fiscale, ceea ce ar fi în contradicţie cu scopul declarat al adoptării Noului Cod fiscal în Expunerea de motive (asigurarea predictibilităţii normelor fiscale într-un cadru fiscal-bugetar stimulativ pentru dezvoltarea mediului economic privat şi public).

Critici similare pot fi aduse şi Proiectului de Hotărâre pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, aflat în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Finanțelor şi prin care se abrogă punctul 1 din acest act normativ, care prevede că ”activităţile desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii, (…) nu pot fi reconsiderate ca activităţi dependente”.

În urma unei atare abrogări, organul de inspecție fiscală ar putea reconsidera veniturile obținute din desfășurarea unei profesii liberale ca fiind exercitate în mod dependent. La fel ca proiectul noului Cod Fiscal, proiectul Hotărârii de Guvern pierde din vedere faptul că principiul independenței profesionale a avocatului, indiferent de forma de organizare a profesiei, este consacrat prin lege și este recunoscut ca garanție a dreptului la apărare și a bunei funcționări a justiției. Aşa cum s-a arătat mai sus, reglementările legale care consacră în mod clar și neechivoc principiul independenței profesiei presupun inclusiv independența tratamentului fiscal și excluderea aplicării regulilor comune specifice societăților comerciale.

Posibilitatea reconsiderării activității profesionale a avocatului ca activitate dependentă are consecințe negative asupra independenței profesionale sub toate valențele acesteia și, implicit, asupra înfăptuirii justiției și a statului de drept şi afectează ireversibil dreptul avocatului la dezvoltare profesională și la asigurarea accesului la clientelă proprie. Aceste drepturi sunt grav distorsionate prin introducerea, în legislaţia fiscală, a unor reguli de dependență profesională, cu consecințe ce pun în pericol independența profesiei de avocat, cu efecte negative asupra mobilităţii profesionale și principiilor specifice concurenței profesionale oneste în profesia de avocat.

Prevederile hotărârii de Guvern, în vigoare în prezent, care nu permit reconsiderarea activităţii independente a avocatului şi a cărei abrogare este urmărită, constituie, în realitate, garanţia legală că aplicarea reglementarilor fiscale în vigoare nu poate fi făcută ”discreţionar”, prin apreciere de la caz la caz, şi reprezintă, totodată, o protecţie faţă de perspectiva insecurităţii tratamentului fiscal al avocatului, aspect de de neconceput într-un stat de drept.

Comisia Permanenta a UNBR ia act de preocupările corpului profesional al avocaţilor pentru clarificarea efectelor noii concepţii în politica fiscală din România şi îşi exprimă convingerea că independenţa activităţii avocaţilor va fi pe deplin înţeleasă şi reflectată în actele normative din domeniul fiscal, astfel încât să fie prevenite derapajele în interpretarea și aplicarea acestora.

Pentru toate aceste considerente, Corpul profesional al avocaţilor protestează energic împotriva oricărei măsuri normative care încalcă principiile fundamentale şi regulile legale privind independenţa profesională a avocatului, valoare a profesiei care nu poate fi distorsionată prin reglementări ambigue, ce urmăresc fiscalizarea cu price preţ a profesiei în ansamblul său, cu neobservarea principiilor de drept european și a reglementării legale speciale care guvernează organizarea şi exercitarea profesiei de avocat în România.

Comisia Permanentă a Uniunii Naționale a Barourilor din România”


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , ,

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “UNBR: Încadrarea profesiei de avocat în şablonul relaţiilor de tip angajat-angajator încalcă flagrant principiul independenței avocatului și are consecințe grave asupra înfăptuirii statului de drept”

  1. Este absolut normala pozitia fiscului de a recalifica relatiile juridice ca fiind relatii de munca, de subordonare pentru un simplu motiv:
    Avocatii, fiind atat de egoisti in a-si apara propriul interes, au uitat ca exista o profesie identica in continut si procedura, numita „consilier juridic”, care este tratata ca fiind subordonata de fisc. Desigur, si consilierii sunt „independenti” conform Statului propriu, dar in scopuri fiscale, sunt dependenti.
    Orice incercare de a ridica profesia de consilier juridic la acelasi rang cu cea de avocat sau fuziunea acestor profesii identice (cum este normal) a fost atacata si criticata agresiv.
    Nu s-a gandit UNBR ca paralelismul pana la identitate intre aceste doua profesii va duce la aceste consecinte fiscale neprevazute dar total justificate.
    Iata ca aceasta discriminare nu a dus la nimic bun.
    Fiscul va spune: Consilierii sunt exact ca avocatii, care e diferenta? Sunt subordonati cu contract de munca, au roba, sunt independenti, se supun doar legii, dar sunt platiti cu salariu.
    Solutia? Unificati cele 2 profesii sub umbrela avocaturii si atunci nu va mai exista nicio segregatie de tratament al acestor doua profesii identice.

Lasă un răspuns

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.