BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
4 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

România la CEDO: cauza pendinte Dâcă. Accident de mașină, durata procesului penal, cuantumul daunelor, compensarea cheltuielilor de judecată și dreptul de proprietate

11.05.2015 | Mihaela MAZILU-BABEL
Newsletter
Instagram
Facebook

Cererea nr. 41220/09
Ioan DÂCĂ împotriva României
depusă la 24 iulie 2009 și comunicată la 15 aprilie 2015

1. Declarația de fapte:

Reclamantul, dl Ioan Dâcă, este un cetățean român născut în 1967 și care locuiește în Sighișoara.
Faptele cauzei, astfel cum susține reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează:

La 6 septembrie 2001, dl Dâcă a fost victima unui accident de mașină. Un camion a intrat în coliziune cu mașina pe care o conducea pe un drum ce era ud din cauza vremii ploioase. El a suferit un traumatism cranian, fața i-a fost ușor desfigurată, iar funcțiile corpului au scăzut cu 30%. Handicapul este unul permanent.

În aceeași zi, doi ofițeri de poliție au examinat locul accidentului. Potrivit dlui Dâcă, aceștia nu au reușit să colecteze toate dovezile și nici să raporteze cu claritate scena accidentului. Șoferul camionului nu a fost testat pentru consumul de alcool. Examinarea tehnică de specialitate a mașinilor implicate în accident nu a fost comandată. Șapte martori au fost audiați de poliție: trei persoane care locuiesc în apropierea locului accidentului, un șofer care a asistat la accident, asistenta care a dat primul ajutor și un echipaj de la o televiziune locală.

Cinci expertize tehnice de evaluare a dinamicii accidentului au fost efectuate în cursul anchetei penale. Unii experți au menționat existența deficiențelor în datele colectate de poliție. Aceste date nu au permis experților să stabilească faptele cu acuratețe. Un raport a concluzionat că ambii șoferi au fost responsabili pentru accident (raportul din 15 mai 2002), altul a constatat că dl Dâcă ar fi fost exclusiv responsabil (raport din 30 octombrie 2002), două rapoarte au exclus orice vină a dlui Dâcă (rapoartele din 1 septembrie 2003 și 10 octombrie 2004, acesta din urmă cu o opinie separată) și un raport nu a putut determina deloc cauzele accidentului.

La 24 octombrie 2005, șoferul camionului a fost trimis în judecată, pentru că a cauzat neintenționat vătămare corporală gravă. Procurorul a stabilit că vehiculul a virat pe partea de drum pe care conducea dl Dâcă.

La 20 februarie 2006, reclamantul a depus o cerere de despăgubire în cadrul procesului penal, constituindu-se astfel parte civilă. El a solicitat 100.000 lei (RON) cu titlu de daune morale, 30.000 de lei pentru handicapul suferit, 30.000 de lei pentru prejudiciul estetic și plăți lunare reprezentând 20% din salariul mediu din România – pentru efortul suplimentar pe care trebuie să îl realizeze pentru a putea lucra în continuare, după accident.

Un alt raport tehnic a fost depus la dosar. Experții nu au putut determina dinamica accidentului. Ei au considerat că viteza reclamantului ar fi putut fi mare, dar nu excesivă, și că reclamantul ar fi încercat să taie curba drumului.

Judecătoria Sighișoara a judecat cauza. S-au ținut cincisprezece ședințe, lunar, cu excepția perioadelor de vacanță. Cauza a fost amânată de patru ori pentru erori procedurale (citare greșită sau aspecte preliminare ridicate de procuror), un timp a fost amânată din cauza grevei grefierilor, la patru termene instanța a audiat părțile și martorii, încă de patru ori cauza a fost amânată pentru lipsa rapoartelor de expertiză dispuse (evaluarea prejudiciului suferit la mașina reclamantului și o nouă evaluare a dinamicii accidentului) și o dată pentru a permite părților să se familiarizeze cu aceste rapoarte.
Ultima ședință a constat în ascultarea concluziilor părților.
Reclamantul a fost prezent la toate ședințele, cu excepția a două termene, iar avocatul său nu a fost niciodată absent.
Instanța a pronunțat hotărârea în data de 22 octombrie 2007. Aceasta a cântărit probele din dosar și a încercat să potrivească opiniile contradictorii din rapoartele de expertiză. Șoferul camionului a fost achitat, iar cererile de despăgubire au fost respinse.

Atât reclamantul, cât și parchetul au introdus apel. Reclamantul a contestat modul în care instanța a interpretat diversele constatări din rapoartele de expertiză și a căutat să prezinte probe suplimentare. Cererea de probatoriu a fost respinsă pe motiv că probele existente la dosar erau suficiente. Tribunalul Mureș a pus pe rol cauza de patru ori, iar, în data de 21 mai 2008, decizia a fost pronunțată. Apelurile au fost respinse, confirmându-se astfel sentința pronunțată de Judecătoria Sighișoara.

Reclamantul și procurorul au introdus recurs. Șase ședințe au fost organizate de către Curtea de Apel Târgu Mureș, iar decizia finală a fost pronunțată la data de 10 martie 2009. Curtea de Apel a admis parțial recursurile. Aceasta a constatat că atât șoferul de camion, cât și reclamantul au fost responsabili pentru accidentul rutier petrecut în 2001. Aceasta a condamnat șoferul camionului la un an închisoare cu suspendare. Reclamantulului i-au fost acordate 5.000 lei cu titlu de prejudiciu material și 2.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral. Curtea de Apel Târgu Mureș a considerat, de asemenea, că cheltuielile suportate de reclamant și de șoferul camionului au trebuit să fie compensate, și prin urmate nu a acordat nicio sumă cu acest titlu [de cheltuieli de judecată].

La 23 martie 2009, șoferul de camion a introdus o contestație în anulare pe motiv că recursurile au fost admise în mod eronat, dar și pentru faptul că fapta penală s-a prescris.

Curtea de Apel Târgu Mureș a admis acțiunea și, printr-o decizie definitivă din 19 mai 2009, a anulat în parte decizia anterioară, arătând că intervenise prescripția. Curtea a menținut acordarea de daune pe care le-a considerat a fi suficiente pentru a compensa daunele suferite și a constatat că nu există motive întemeiate pentru acordarea de sume suplimentare.

Reclamantul a depus o plângere penală împotriva celor doi agenți de poliție care au investigat locul accidentului, dar procurorul a decis neînceperea urmăririi penale.

2. Capete de cerere:

Reclamantul se plânge în temeiul articolului 2 al Convenției de faptul că statul nu și-a îndeplinit obligația pozitivă de a efectua o anchetă eficientă și rapidă capabilă să identifice cauzele accidentului și să aducă persoanele responsabile în fața justiției. În special, acesta s-a plâns de modul în care agenții de poliție au condus investigația de la locul accidentului și de cele câteva pretinse omisiuni realizate în timpul anchetei și care, în opinia sa, au compromis procedurilor judiciare ce au urmat.

În conformitate cu articolul 6 din Convenție, dl Dâcă se plânge de durata procedurilor la care a participat în calitate de parte civilă și modul în care instanțele au examinat și interpretat probele din dosar. În temeiul aceluiași articol, acesta se plânge de faptul că Tribunalul Mureș a refuzat să accepte noi probe, încălcând astfel principiul egalității armelor. El se plânge, de asemenea, că instanțele interne nu au motivat maniera prin care au stabilit daunele oferite.

În cele din urmă, dl Dâcă se plânge, potrivit articolului 1 din Protocolul 1 la Convenție, de valoarea daunelor acordate, pe care le găsește insuficiente, și de faptul că instanțele nu au acordat nicio sumă pentru a acoperi costurile suportate în timpul procedurilor, i.e. cheltuielile de judecată.

3. Întrebări adresate părților de Secția a treia, CEDO:

1. Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea paragr. 104 din Salman v. Turkey [GC], nr. 21986/93, CEDO 2000-VII), a fost încălcat articolul 2 din Convenție având în vedere modul în care ancheta a fost condusă de către autoritățile naționale?

2. A beneficiat reclamantul de un proces echitabil în stabilirea drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, în conformitate cu articolul 6 § 1 din Convenție?

3. Durata procedurilor reprezintă o încălcare a cerinței „termenului rezonabil” conținută în articolul 6 § 1 al Convenției?

4. A existat o ingerință în bucuria pașnică a posesiei proprietății, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, ca urmare a modului în care instanțele au acordat daune și din cauza faptului că reclamantul nu a primit nicio compensație pentru costurile suportate cu procedura? Dacă răspunsul este în afirmativ, a fost o astfel de ingerință necesară?

Mihaela Mazilu-Babel
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova

Newsletter
Instagram
Facebook

Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 4 de comentarii cu privire la articolul “România la CEDO: cauza pendinte Dâcă. Accident de mașină, durata procesului penal, cuantumul daunelor, compensarea cheltuielilor de judecată și dreptul de proprietate”

  1. Florin Grad spune:

    Intrebarile sunt foarte generale. Ce anume din ancheta s-ar putea sa nu fie OK? Ce anume din procesul echitabil nu s-a respectat in speta? Intrebarea 4 este ceva absolut inedit.

    • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

      Doar astfel de critici aduceți după ce citiți situația de fapt? Mă așteptam ca indignarea să apară cu privire la alte aspecte.

      • Florin Grad spune:

        Ingrijorarea apare cu privire la aspectele principale. Statul trebuie sa se poata apara, chiar in conditiile precare date de personalul nepotrivit, si nu se poate apara in conditiile acestor generalitati. Unde anume in starea de fapt trebuie sa ne indignam? Personal favorizez ipoteza reclamantului care a taiat curba. Acesta nu e nevinovat. Asa le-a aparut si judecatorilor (multi) care au avut in fata dosarul cauzei.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate