Evelina Oprina, Vasile Bozeșan: (Im)posibilitatea instanței de a invoca, din oficiu, impedimentul existenței coproprietății sau codevălmășiei asupra imobilului supus urmăririi în procedura încuviințării executării silite
12 mai 2015 | Ioana-Bianca TOFAN
Prof. univ. dr. judecător Evelina Oprina și judecător Vasile Bozeșan au publicat, în Revista Română de Executare Silită nr. 2/2014, articolul intitulat ”(Im)posibilitatea instanței de a invoca, din oficiu, impedimentul existenței coproprietății sau codevălmășiei asupra imobilului supus urmăririi în procedura încuviințării executării silite”.
Dispozițiile Codului de procedură civilă consacră principiul potrivit căruia veniturile și bunurile debitorului, fie ele mobile sau imobile, sunt supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile și numai în măsură necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor.
Existența proprietății comune asupra bunurilor supuse urmăririi silite nu ridică probleme în cazul în care toți coproprietarii sau codevălmașii bunurilor au calitatea de debitori urmăriți în cadrul procedurii execuționale. Discuții apar însă în cazul în care creditorii personali ai unui codebitor sau codevălmaș urmăresc un bun deținut în coproprietate sau codevălmășie. Astfel, existența proprietății comune asupra bunurilor urmăribile reprezintă un incident procedural de natură a mâna temporar derularea fazei execuționale.
În conformitate cu prevederile legale, executarea silită a bunurilor aflate în coproprietate nu se poate realiza decât după ce a avut loc partajul acestora, în vederea determinării în concret a părții din bun ce aparține debitorului și asupra căruia poate continua executarea silită.
Privitor la situația în care creditorul personal al debitorului tinde să urmărească silit a un bun imobil aflat în proprietatea comună a acestuia din urmă cu alte persoane trebuie avute în vedere mai multe ipoteze. O primă ipoteză arată situația în care creditorul formulează o cerere de partaj fără ca ulterior să solicite încuviințarea urmăririi silite imobiliară și presupune că prescripția dreptului de a cere urmărirea silită imobiliară se suspendă până la soluționarea definitivă a partajului. O altă ipoteză vizează situația în care creditorul formulează o cerere de partaj, iar ulterior sau chiar concomitent solicită încuviințarea urmăririi silite imobiliare asupra bunului aflat în proprietate comună a debitorului cu alte persoane. În acest caz, se poate încuviința urmărirea silită imobiliară asupra bunului aflat în proprietatea comună a debitorului cu alte persoane. O a treia ipoteză are în vedere faptul că nu se formulează mai întâi cerere de partaj de către creditor, ci acesta solicită direct încuviințarea urmării imobiliare, ipoteza în care se apreciază că se poate încuviința urmărirea silită imobiliară asupra bunului aflat în proprietate comună a debitorului cu alte persoane.
Prin urmare, obligația creditorului de a cere partajul imobilului urmărit nu poate constitui un impediment în demersul acestuia de a solicita și obține încuviințarea executării silite asupra acestui imobil al debitorului, afectată de coproprietate sau devălmășie și supus urmăririi silite.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
