Valerian Cioclei: Un cuvânt și o „căciuliță” pot să schimbe destine
12 mai 2015 | Alina MATEI
Alina Matei: Vă mulțumesc, domnule Profesor, pentru că ați acceptat să acordați un interviu pentru utilizatorii JURIDICE.ro. După terminarea Facultății, ați fost o vreme procuror. A fost palpitant?
Valerian Cioclei: Eu vă mulțumesc pentru invitație! Revenind la întrebare, răspunsul este da, a fost și palpitant uneori. Am avut și cauze care necesitau o reacție rapidă, o concentrare puternică și găsirea unor soluții corecte, într-un interval de timp relativ scurt. Din această perspectivă, ceea ce îmi revine în memorie este perioada petrecută la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, când lucram la ceea ce denumeam pe atunci „omoruri”. Eram opt procurori care trebuia să acoperim toate infracțiunile contra vieții comise în București și în sectorul agricol Ilfov (județul Ilfov de azi). Era enorm de mult de muncă, dar o făceam cu pasiune și, de aceea, nimic nu părea prea greu. Am multe amintiri din vremea aceea; aș putea scrie o carte pe acest subiect… În orice caz a fost o experiență extrem de interesantă, care m-a ajutat mult, inclusiv când am ajuns în mediul universitar.
Alina Matei: Făcând o comparație între activitatea procurorului de atunci și cel din zilele noastre, ce ne puteți povesti? E mai zelos cel de astăzi, mai cu frică cel de dinainte de 1989? Sau invers?
Valerian Cioclei: Multe lucruri s-au schimbat, dar multe au rămas la fel. Sunt procurori care își fac meseria cu pasiune și devotament, în spiritul legii. Sunt procurori care au senzația că sunt mai presus de lege și pot acționa abuziv. Comportamentul omului, iar procurorul este și el un om, nu depinde de epocă, ci de caracter. Eu pot să spun că, deși am fost procuror și înainte de 1989, nu am nimic să îmi reproșez, deși am traversat vremuri grele. Nu a venit nimeni să îmi ceară să trimit în judecată pe cineva nevinovat, după cum nu a venit nimeni să îmi ceară să dau o soluție de netrimitere în judecată pentru o persoană vinovată. Poate erau alții care făceau astfel de lucruri, nu știu; poate că și azi sunt unii care fac astfel de lucruri, nu știu… Pentru a fi magistrat, procuror sau judecător, trebuie să ai corectitudinea în genă; dacă nu, ești un pericol pentru tine și pentru alții. Dincolo de corectitudinea organică, trebuie să ai un simț al echilibrului, un bun simț juridic. Dacă nu îl ai, iarăși ești un pericol…
Alina Matei: Având în vedere că foarte mulți studenți ai facultăților de drept visează, în perioada studenției, să ajungă să lucreze în diplomație, o să vă rog să ne împărtășiți câteva amintiri rapide despre activitatea dumneavoastră de la Ministerul Afacerilor Externe, respectiv Direcția Juridică a Tratatelor. Pentru studenți este o temă foarte importantă, de substanță, întrucât este vorba de viitorul lor. De ce este atât de electrizant Ministerul Afacerilor Externe?
Valerian Cioclei: Și acest subiect poate fi un roman, deși, perioada în care am lucrat la Externe a fost destul de scurtă. Am ajuns la Ministerul de Externe după o bursă de un an în Franța, într-o perioadă în care era nevoie acută de juriști. Deși experiența mea în diplomație era redusă, activitatea anterioară ca procuror, precum și specializarea din Franța mi-au permis ca, în primul an de Externe, să reprezint România în fața Comitetului Internațional împotriva torturii. A fost și acolo o experiență de neuitat, greu de povestit în puține cuvinte… Imaginați-vă doar „Doisprezece oameni furioși” (Comitetul) care, timp de o săptămână, te bombardează cu întrebări despre diferite cazuri de tortură sau presupusă tortură petrecute pe teritoriul țării, iar de răspunsul tău depinde Raportul de țară. Da, poate fi electrizant ca să reiau expresia pe care ați folosit-o.
Alina Matei: Aveți două doctorate în drept, unul obținut la Facultatea de Drept a Universității din Montepellier I și, ulterior, la Facultatea de Drept a Universității din București. Succesul este mai dorit decât munca, studiul, nu doar printre studenți. Dumneavoastră ați modelat generații de studenți. Cum îi determinați pe studenți să capete deprinderea cititului, studiului, să nu strâmbe limba română? Să nu pară că sunt semi-studenți…
Valerian Cioclei: Deși, sigur, o să sune ca un clișeu, îmi asum acest risc: nimic din ce am realizat în viața profesională nu a venit ușor, fără trudă, fără zbucium. La doctoratul din Franța am fost de mai multe ori pe cale să renunț; nu credeam că voi reuși, mai ales că eram prins între pregătirea doctorală de acolo și îndatoririle profesionale și familiale din țară. Am reușit până la urmă să obțin titlul de doctor cu mențiunea maximă din sistemul francez, dar nu a fost ușor. Când am scris și publicat prima mea carte a fost la fel: inițial am crezut că nu voi reuși în veci; am strâns din dinți, am luptat cu mine și cu alții și a ieșit. Viața profesională a fost și este o luptă continuă. Iar dacă cineva își imaginează că acum eu mă pot baza doar pe acumulările din trecut se înșeală. Sunt și trebuie să fiu tot timpul „în priză”. Citesc atât cât pot de mult, drept și nu numai… Studenților mei încerc să le sugerez (mai ales în anul II, la Criminologie) că fără o bază solidă de cultură generală și fără o cultură juridică temeinică nu poți fi un jurist complet. Nu încerc să-i determin, cum ați spus, dar încerc să-i „împrietenesc” cu ideea de a merge la bibliotecă, de a simți parfumul unei cărți vechi, sau cu ideea că a citi o carte bună nu poate face rău… Cei care cred că Marquez înseamnă „dau gol” sau că Murakami joacă la Real Madrid ar fi mai bine să nu vină la Drept…
Alina Matei: Codurile penal si de procedură penală au contribuit la reformarea dreptului penal și de procedură penală. Dar cum? În bine? Mai bine? Rău? Aiurea? Nerezonabil?
Valerian Cioclei: Ați atins o zonă sensibilă. Am făcut parte din Comisia proiectului noului Cod penal și despre acesta pot să îmi permit să vorbesc. Eu cred că noul Cod penal era necesar și am argumentat pe larg acest lucru, în diferite articole sau la unele conferințe la care am participat. Proiectul pe care l-am propus Parlamentului a avut o logică solidă și o construcție tehnică gândită cu multă atenție. Din păcate, în Comisia parlamentară au fost aduse unele modificări ce au produs unele „fracturi” logice și tehnice nedorite. Am scris și pe această temă (a se vedea, spre exemplu, problema concursului de infracțiuni punctată în Pedeapsa Girafă, sau problema raportului între infracțiunea de tăinuire și cea de spălare a banilor tratată în Opinii juridice în cauze penale controversate). Nu pretind că Proiectul a fost perfect. Au fost și acolo unele erori pe care, chiar noi cei care am lucrat la Proiect, le-am semnalat atunci când le-am observat (a se vedea, spre exemplu, problemele legate de infracțiunea de vătămare a fătului). Un Cod nu poate fi o construcție perfectă, dar trebuie să fie una perfectibilă. O construcție perfectibilă este cea care nu conține erori majore, de fond, logice sau structurale și prin aceasta permite ajustări, reglaje, adaptări. Cred că actualul Cod penal este o construcție perfectibilă. De altfel, doctrina și jurisprudența au început deja procesul de ajustare. Curtea Constituțională și ÎCCJ (aceasta din urmă în special, prin hotărârile pronunțate în chestiuni de drept) contribuie din plin la acest proces. Și ca să răspund direct la întrebare: Da, cred că noul Cod penal, în timp, poate contribui, la reforma dreptului penal. Numai că trebuie să îi lăsăm acest timp…
Alina Matei: Cei care aplică dreptul au și ei nevoie de reformă structurală?
Valerian Cioclei: Alt subiect sensibil. Cred că modul de accedere în profesiile juridice ar trebui reformat. Dar aici este o poveste atât de lungă și întortocheată încât ar trebui tratată separat, poate cu ocazia unei alte discuții…
Alina Matei: Ati fost solicitat de reputate case de avocatură și nu numai să prezentați opinii juridice pe spețe din dosare, dintre care unele cu inculpați – persoane fizice celebre, publicate o parte pe JURIDICE.ro și reunite apoi într-un volum. Cum credeți că au fost ele văzute de judecători?
Valerian Cioclei: Cred că ar trebui să îi întrebați direct pe judecători. Pe mine mă interesează mai mult să le fi văzut (adică citit) și nu neapărat cum le-au văzut. Și mă interesează acest lucru, deoarece am convingerea, așa cum am scris și în prefața la carte, că opiniile respective pot fi un instrument util pentru practicienii dreptului penal, fie ei judecători, procurori, avocați etc.
Alina Matei: Le scapă uneori judecătorilor esențialul? Mă refer la motivările hotărârilor.
Valerian Cioclei: Am văzut motivări impecabile și motivări indescifrabile (ca să mă exprim cât se poate de „blând”). În „profesia” de judecător, ca în orice profesie, sunt oameni, unii mai bine pregătiți, alții mai puțin bine pregătiți. Fac parte și aceștia, metaforic vorbind, din Tabloul lui Mendeleev. Trebuie să conviețuim cu toate elementele din Tablou…
Alina Matei: Vă place cum se scrie despre teoria și practica dreptului penal? Mie uneori mi se pare că nici chiar unii autori nu înțeleg prea bine sau poate nu înțeleg eu…
Valerian Cioclei: Au spus-o și alții, am mai spus-o și eu: din nefericire, în ziua de azi, în Drept, la modul general, nu numai în penal, mulți scriu, dar puțini mai citesc…
Alina Matei: Ce instituție din noile Coduri ar putea fi transfigurată? Ce ați schimba?
Valerian Cioclei: Urgent aș modifica dispozițiile de la concursul de infracțiuni. Aș lăsa aplicarea sporului la aprecierea judecătorului. În textul de lege (art. 39 C. pen.) ar trebui introdus un cuvânt și mutată o „căciuliță”: în loc de „se adaugă un spor” ar trebui să scrie „se poate adăuga un spor”. Poate nu vă vine să credeți, dar un cuvânt și o „căciuliță” pot să schimbe destine.
Alina Matei: Scopul pedepsei privative de libertate este atins azi în România?
Valerian Cioclei: Nu cred. Dar și aici ar fi o poveste prea lungă…
Alina Matei: Când v-ați oprit ultima oară din iureșul zilnic și nocturn și v-ați bucurat de contemplare?
Valerian Cioclei: Ieri seară, târziu, am finalizat o opinie juridică pe care am trimis-o (deși era duminică) avocaților care mi-au solicitat-o. Am ieșit apoi în grădină și m-am uitat în verde „ca curca-n lemne”, cum zicea bunicul. Așa era zicerea lui, cu cacofonie cu tot…
Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru utilizatorii JURIDICE.ro.
Valerian Cioclei: Stați pe JURIDICE.ro, că stați bine.
Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine.
Valerian Cioclei: Mulțumesc pentru că m-ați ascultat și le mulțumesc și cititorilor care au rezistat până la această ultimă replică…
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
