Mihnea Stoica: Decanul trebuie să fie, incontestabil, în fruntea avocaților; nu ascuns în mijlocul lor
14 mai 2015 | Alina MATEI
Mihnea Stoica
* JURIDICE.ro s-a adresat candidaților la demnitatea de Decan al Baroului București adresându-le câteva întrebări, pentru ca avocații să-i cunoască mai bine. Publicăm răspunsurile în ordinea în care le primim.
Alina Matei: Mulţumim că aţi acceptat să acordaţi un interviu pentru utilizatorii JURIDICE.ro. De ce aţi decis să candidaţi pentru demnitatea de Decan, cea mai înaltă funcție din cadrul Baroului București?
Mihnea Stoica: Cu plăcere. La rândul meu, vă mulțumesc atât dumneavoastră, cât și cititorilor.
Ca să vă răspund, am decis să candidez, fiindcă aplicarea săptămânală a legii și statutului în calitate de consilier mi-a indus convingerea că acestea au devenit anacronice și sufocă efectiv profesia. Mai mult, maniera în care acestea au fost aplicate de organele de conducere impune examinarea alternativelor. Instituțiiile de drept desuete care ne guvernează au ajuns să țină captivi peste 9.000 de avocați numai în București. Și atunci, vă cer mandatul să le schimb.
Mai simplu spus, sunt profund nemulțumit de direcția în care ne îndreptăm „în derivă”. Accentuez derivă, fiindcă nicio inițiativă nu a mai fost vizibilă (cu toate că admit că au existat câteva inițiative, lăudabile, dar efemere și fragile). După 20 de ani, „evoluția” profesiei seamănă extraordinar de mult cu cea a naționalei de fotbal. Nici măcar nu ne mai apărăm eficient și sperăm în zadar la punctul adus de meciul nul.
Eu, unul m-am săturat. Dumneavoastră?
NU MAI VREAU UN BAROU SUPUS, LĂSAT ÎN DERIVĂ. Vreau un barou care să își folosească eficient cea mai importantă resursă: INTELIGENȚA CELOR 9.000 DE CONFRAȚI. Vreau un barou care să impună adoptarea unei legi moderne, apte să ocrotească și să dezvolte potențialul nostru.
Alina Matei: Avocaţii bucureşteni trebuie să aleagă dintre 16 candidaţi. Este bine că şi-au depus candidatura aşa mulţi colegi avocaţi?
Mihnea Stoica: Napoleon spunea că „fiecare soldat poartă în raniță bastonul de mareșal”. Să mai amintim că în limba franceză decanul se traduce prin „bâtonnier”?
Orice avocat are dreptul să candideze, iar 16 candidați din circa 9.000 de avocați nu reprezintă chiar așa de mult. Mai mult, cred că exercitarea unui drept nu este susceptibilă de calificarea în „bine” sau „rău”. Dar… și nu îmi place că există și un „dar”:
Să facem comparația cu numărul candidaților pentru Președinția României. Reprezentativitatea care induce legitimitate rezultatului electoral este determinată de cel de-al doilea tur de scrutin – inexistent în privința alegerilor din profesie. Or, potrivit regulamentului nostru electoral, dacă prin absurd ar fi candidat 8.999 de avocați din 9.000, decanul ar fi fost ales cu două voturi.
Prin urmare, cred că segmentarea opțiunilor electorale va știrbi mult din legitimitatea candidatului ales, care va fi afectată de o reprezentativitate redusă. Acesta este și motivul pentru care am enunțat că voi candida pentru un singur mandat. Obiectivul meu va fi cultivarea unor lideri veritabili din generația 2K și asigurarea unei reprezentări a corpului profesional obținută pe calea unui proces electoral adecvat, pe care intenționez să îl arbitrez, în condițiile în care nu voi mai candida. Nu exclud ca peste încă unul sau mai multe mandate să-mi mai încerc șansele, însă promit că nu voi candida vreodată din funcția de decan (cu atât mai puțin de mai multe ori).
Alina Matei: Credeţi că printre candidaţi se numără şi candidaţi în susţinerea adevăratului candidat?
Mihnea Stoica: Nu. Categoric nu. Cunosc cea mai mare parte a candidaților și caracterul lor lipsește de substanță orice speculație în sensul că vreun candidat și-ar asuma rolul de „iepure electoral”. Este o conjunctură care nu ne avantajează pe niciunul dintre candidați, dar care, pe de altă parte, nici nu permite formularea unor astfel de afirmații.
Alina Matei: Dintre cei 16 candidaţi, doar o colegă avocat şi-a depus candidatura. Preferă avocaţii să fie conduşi de un bărbat avocat sau nu a venit vremea femeilor avocat?
Mihnea Stoica: Nici vorbă. Mediul juridic este compus în proporție considerabilă din femei. Multe barouri au ales colege ca decan și multe dintre doamnele decan și-au exercitat în mod admirabil atribuțiile. Bunăoară, o felicit pe doamna avocat Luminița Ioana și sunt convins că Baroul Argeș se va bucura de un decanat memorabil. Mai mult, vă asigur că la toamnă va fi senzația de la Rentrée solennelle de Barreau de Versailles (cu care Baroul Argeș este înfrățit) și își va asuma grațios această dulce povară.
Personal, înțeleg să promovez colegele și mi-am ales drept coechipieri două colege de nădejde – Ramona-Mădălina Bercea și Carmen-Mariana Agache. Mai mult, îmi pare rău că Dana Neagoe nu mai poate candida din nou, fiindcă sunt convins că și ea ar fi demontat asemenea prejudecăți. Câtă vreme avem colege ca Alice Drăghici, care sunt ultimele care pleacă din sălile de judecată sau colege ca Adelina Sibiceanu (f. Moroianu), care rup din timpul lor ca să respecte deadline-uri imposibile, nu văd de ce colegele nu ar candida cu succes pentru decanat. Eu chiar aș sponsoriza o asemenea candidatură.
Alina Matei: Spuneţi-ne, vă rugăm, câteva din ideile proiectului pe care l-aţi gândit pentru funcţia de Decan. Ce intenții aveți? Care sunt scopurile, obiectivele? Ce doriți să faceți?
Mihnea Stoica: În câți giga ar trebui să mă încadrez? Oricum, vor fi câteva pagini. Vreme de opt ani am acumulat informații și am avut inspirația să le sistematizez. Totuși, proiectele mele au un volum atât de mare încât nu pot fi condensate în limitele unui interviu lizibil. Din acest motiv, voi enunța în concret scopul și obiectivele pe care le propun, lăsând în seama celorlalți candidați să repete idealurile la care și eu ader în mod necondiționat.
În principiu, scopul îl constituie asigurarea unui cadru adecvat exercitării profesiei din 2015 înainte. „Cadrul adecvat” presupune independență, stabilitate financiară, garanții adecvate, conducere participativă și transparență, precum și reprezentare corespunzătoare.
În compunerea scopului intră mai multe obiective din care unele pot fi atinse în termen scurt, iar altele compun strategia pe termen mediu și lung surprinsă în proiectul “iDecan”.
Ca obiectiv general, îmi propun asigurarea unui mecanism transparent și predictibil de alternanță la conducere. Preparator, voi implica tineri atât în forme participative de decizie, cât ți în conducerea efectivă a unor compartimente ale baroului.
Obiectivele pe termen scurt sunt:
1. DESCENTRALIZAREA INFORMALĂ A BAROULUI – proiectul „sectoriștilor” a fost persiflat de alți candidați. Cred însă că avocaţii care au primit soluții anapoda înţeleg perfect importanţa acestui mecanism practic. Experimental, îmi rog confraţii păţiţi sa dea „like”-uri. Mă tem că vor fi de ordinul sutelor. Și programul electoral al distinsului Ion Dragne impune programul de audienţe în considerarea aceluiași impediment practic. Pe scurt, consilierii de sector se vor ocupa de gestionarea raporturilor cu avocații, răspunzând nevoilor acestora. Compartimentele baroului vor fi conduse de decan sau de prodecani acolo unde legea o impune, în rest de tinerii avocați pe care vreau să îi formez pentru a prelua responsabilitatea conducerii viitoare;
2. ORGANIZAREA UNEI PLATFORME DE EXPORT DE SERVICII PROFESIONALE. Mulți colegi aleg să profeseze transfrontalier, bucurându-se de libertatea de circulație a serviciilor. Baroul nu va obstrucționa un astfel de demers, ci îl va facilita. Voi pune la dispoziția colegilor interesaţi condiţiile cerute pentru recunoașterea calității în toate statele europene, traduse. Mai mult, îmi voi ajuta colegii și cu informații colectate instituțional prin Direcția consulară a MAE. În măsura posibilului, baroul va colecta și confirma documentaţia necesară, comunicând-o baroului de destinație;
3. NEGOCIEREA SINDICALIZATĂ A UNOR SERVICII FINANCIARE (și nu numai) CROITE SPECIAL PENTRU AVOCAȚI. Cred că aceasta constituie singura soluție viabilă în ceea ce privește tragedia care a început deja să ne lovească. Plafonul de casă și interdicția de fragmentare a onorariilor instituite prin intrarea în vigoare a Legii nr. 70/2015 vor schimba ireversibil dinamica raporturilor financiare cu clienții. Baroul a fost în cel mai bun caz surprins. Mai clar, se va generaliza plata bancară într-o primă etapă, iar practica încasării anticipate a onorariilor va impune perceperea plăților prin card bancar (câtă vreme amenda pentru fragmentarea plăților este de la 3.000 la 4.500 lei). Așa că este cu adevărat o tragedie pe care o trăim cu toții în condițiile în care percepem onorarii anticipat, tocmai în considerarea bonității universal recunoscute a românului. S-au născut astfel dificultăți generale pentru întregul corp profesional, plus dificultăți speciale în privința unor anumite categorii de avocați (de exemplu, plafonul de casă împiedică plata în numerar a oficiilor sau a beneficiarilor indemnizațiilor și/sau pensiilor din partea Casei de Asigurări). Fiindcă dispoziția legală mă lovește în egală măsură, am conceput soluția pe care o propun. Voi coordona personal negocierea sindicalizată a serviciilor financiare personalizate profesiei, speculând avantajul numărului impresionant al membrilor săi. Exemplul îl constituie pachetele de servicii financiare oferite medicilor (disponibile pe net). Ma întreb de ce nu avem și noi așa ceva, câtă vreme intrarea în vigoare a legii era lesne previzibilă. Vă rog să verificați avantajele asigurate de cluster-ul oferit bunăoară de BT – extraordinar de util din perspectiva scăderii costurilor cu comisioanele bancare ale formelor aflate în raporturi de conlucrare. Odată contractat și popularizat un asemenea pachet de servicii, băncile se vor concura în oferte, croite pe specificul profesiei. Probabil ca inițial se va oferi plata necomisionată a onorariilor din oficiu sau a indemnizațiilor de substituire a venitului. Sunt sigur că se va oferi și scutirea de comision a plăților în interiorul clusterului. După imprimarea unui asemenea trend, sunt convins că ofertele bancare se vor diversifica și vor fi îndulcite prin instalarea și întreținerea gratuită a POS-urilor, prin ameliorarea condițiilor de credit destinate avocaților sau alte stimulente asemănătoare, care ne vor permite libertate absolută în alegerea băncii cu care vom lucra fiecare dintre noi.
Pe termen mediu, îmi propun modificarea statutului, cu prioritate în ceea ce privește onorariul de opțiune, retainer-ul, nerambursabil în considerarea nașterii viitoarelor conflicte de interese. Argumentez prin aceea că economia curentă a instituției onorariului impune restituirea onorariilor aferente activităților care nu au fost încă prestate în ipoteza denunțării pur potestative a contractului de către client. Astfel, avocatului îi incumbă o obligație de rezervă, determinată de nașterea conflictului de interese în schimbul căreia se va pricopsi cu onorariul aferent consultației.
Obiectivul pe termen lung este înlocuirea legii cu una nouă, adecvată profesiei. Instituție după instituție, legea este fie incompletă, fie imperfectă. Activitățile noastre sunt zgârcit și inconsecvent enumerate, iar enumerarea are un caracter exemplificativ imperfect, subordonat dreptului la apărare (nu și informării clientului). Incompatibilitățile sunt excesive, iar nedemnitatea este discutabil stipulată în ipoteza celui care a săvârșit abuzuri (eviscerând funcția de garant a baroului). Regimul definitivării inconsecvent și lipsit de eficiență practică. Suspendarea este și suprapusă și omisivă în privința suspendării aparente (situația mămicii sau a colaboratorului între contracte). Dreptul la onorariu revine avocatului, nu formei. Organizarea profesiei este inconsecventă și impune incapacitatea de a reacționa instituțional în timp real. Asistență judiciară lato sensu surprinde o succesiune în timp de norme care o fac ineficientă și inopozabilă atât organului judiciar, cât și autorității administrative. Răspunderea disciplinară nu cunoaște instituția reabilitării.
Alina Matei: Care apreciaţi că sunt principalele probleme cu care se confruntă avocaţii din Baroul Bucureşti? Care sunt soluțiile? În puterea cui sunt soluțiile?
Mihnea Stoica: Pauperizarea și indiferența. Soluțiile sunt în mâinile noastre, ale tuturor și ale fiecăruia dintre noi. Nu cred că vreo soluție miraculoasă se va pogorî din ceruri, din zări sau de peste mări și țări. Cred că putem reuși printr-un efort colectiv, „prin noi înșine”.
Cauza pauperizării o constituie reflectarea în profesie a democrației originale propovăduite de președintele cu patru mandate, Happyface Iliescu. Lăsând la o parte „succesurile” naționale, nici corpul nostru profesional, idependent și autonom nu a adoptat o rețetă viabilă și verificată, eșuând într-un experiment aproape deliberat falimentar. La epoca respectivă, eram puțini și era loc sub soare pentru toți. Într-o piață suprasaturată de cerere, orice inepție ar fi funcționat. Ce-i drept, s-au atins și niște obiective principiale extraordinare, cum ar fi consacrarea organizării independente a profesiei. Dar mecanismul instituțional conceput atunci s-a dovedit a fi lipsit de fundament practic pe termen lung.
În toată lumea civilizată, economia profesiei se sprijină în proporție de 45-65% pe resursa bugetară implicată în toate formele ajutorului judiciar. Nu politicienii au clădit Europa unită și nici nu au conceput drepturile de ultimă generație, însă au avut inspirația să finanțeze corespunzător un sistem judiciar independent, care a cenzurat eficient energia executivului. Așa că avocații au proiectat democrația și drepturile și libertățile pe care le considerăm azi firești, beneficiind însă de suportul financiar bugetar. Luați exemplul Londrei, unde bugetul alocat ajutorului judiciar în cursul anului 2013 este de șase MILIARDE de lire sterline. În România, ajutorului public judiciar îi sunt alocate mai puțin de două milioane de euro. În restul Europei, ce-i drept, resursele sunt sub plafonul britanic, însă ele se încadrează în același ordin de mărime, întrucât cvasiunanimitatea persoanelor fizice beneficiază la cerere de o formă de ajutor judiciar.
Și atunci ne mai întrebăm de unde vine pauperizarea? Din concepția originală, aproape deliberat falimentară, care a pornit de la o liberalizare epidemică a profesiei. Aici a intervenit și indiferența, manifestată sub forma nefiscalizării concertate specifice anilor ʹ90, care a produs efecte în cascadă, viciind cuantumul venitului mediu în profesie și, implicit pe cel stabilit ca venit minim garantat. La rândul lor, datele viciate colectate chiar de exponenții profesiei au fost preluate ca un etalon de ordonatorul de credite. Parcă oficiile ar fi fost deliberat sabotate. Justiția și-a scăzut astfel din costuri, restrângând sfera titularilor de asistență judiciară (în condițiile în care costurile medii ale acesteia păreau derizorii, implicit în puterea de consum a justițiabilului), precum și cuantumul onorariului acordat (care devenea generos prin raportare la datele publicate de noi înșine). Prevederea bugetară s-a diminuat la un nivel retrograd chiar și pentru africani.
Organizarea originală a profesiei a eșuat după 10 ani și s-a compromis definitv după 20 de ani. Concepția ideală, dar ruptă de realitate, a generat un deficit considerabil, în condițiile în care ne-am apărat cu înverșunare împotriva absorbției resursei bugetare.
Răspunderea astfel s-a diluat, până la a ajunge colectivă. Cine ar trebui să își asume consecințele? Defuncții confrați, lideri sau nu? De regulă, eșecul unui proiect atrage demisia coordonatorilor lui. Însă cine constată eșecul? Pentru că, potrivit raportului de activitate, „totul e minunat, minunat!”, ca să citez formația Timpuri Noi.
Alina Matei: Cum ar trebui să fie Decanul celui mai mare barou din ţară? Un profil scurt, vă rog.
Mihnea Stoica: Mă ispitiți să dau un răspuns care seamană cu un anunț matrimonial: șaten, cu ochii verzi, 1,80 m, cca 85 kg (în zilele bune), 42 de ani, fumător, fără vicii majore.
În realitate, decanul trebuie să fie modern, vizibil, comunicativ și vizionar. Și, incontestabil, în fruntea avocaților; nu ascuns în mijlocul lor. Decanul constituie chiar instituțional pavăza avocaților, nu invers.
Trăim într-o lume în care saltul tehnologic a devenit cotidian, astfel încât impune un decan adaptat, „android”, apt să reacționeze în noul timp real. Totuși, nu aș vota niciun cyborg, niciun nerd. Aș vota un individ hotărât, stăpân pe replică.
Lumea nouă pare destul de ostilă avocaților. Profesiile noi smulg de unde pot. În drumul clientului spre avocat s-au insinuat felurite capcane și tentații, clandestine și/sau stimulate de sistem. Fără un decan vizibil, care să lumineze drumul, acesta se va închide, treptat-treptat.
În lumea nouă, informația tinde să ia locul monedei. Fără o comunicare permeabilă tur–retur, decanul va asigura o reprezentare seacă, lipsită de finalitate.
Pe de altă parte, în mod tradițional, decanul ordonanțează cheltuielile baroului. Mandatul decanului va fi steril dacă nu va echilibra corespunzător cheltuielile curente cu cheltuielile antrenate de strategia pe termen lung. Nu ne permitem un decan lipsit de viziune. Iar viziunea va căpata legitimitate doar atunci când va fi popularizată în campanii informate și însușită de corpul avocaților.
Se pare că ne îndreptăm spre decanul profesionist. Oare INPPA pregătește vreun program de formare a liderilor? Că nu prea l-au popularizat. O fi ca școala de spioni – secret.
Alina Matei: Vă cunoașteți contracandidații? Dacă nu aţi candida, pe cine aţi vota?
Mihnea Stoica: Sigur. De Daniel Fenechiu mă leagă o prietenie veche de mai bine de 20 de ani și în ultimul timp m-am erijat frecvent în apărătorul candidaturii sale. L-am apreciat în urmă cu patru ani, când am candidat ca și coechipieri și îl apreciez în egală măsură și azi. Decanatul însă presupune un efort susținut zilnic, imposibil de împărțit cu viața politică. Așa încât cred că din poziția sa curentă poate aduce mai multe beneficii profesiei, constituind veritabilul sprijin parlamentar al profesiei. Nu mai spun că ar fi un consilier nemaipomenit. De asemenea, și Florin Știolică mi se pare un candidat viabil, întrucât este un idealist și manifestă o colegialitate fără cusur. Ca să nu mai zic de prietenul meu Mihail Ciobanu, cu care am împărțit același birou în ultimii patru ani și în care îmi pun toată încrederea.
Dar l-aș vota pe Ion Dragne, în considerarea apropierii dintre obiectivele pe care ni le-am asumat. Diferențiatorii îi constituie numai “sectoriștii” și colaboratorii propuși de noi.
Alina Matei: Care dintre decanii de până acum ai Baroului București consideraţi că şi-a făcut cel mai bine treaba?
Mihnea Stoica: Aș vota candidatul care poate enumera toți decanii (fără să consulte wikipedia). Este greu de spus. De exemplu, cred că cel mai chibzuit cu resursele financiare a fost actualul decan. În această privință, mi-a inspirat atâta încredere, încât intenționez să îl rog să mă asiste în ordonanțarea cheltuielilor baroului. Totuși, cel mai mult m-a inspirat fostul decan craiovean, maestrul Ion Turculeanu. A imprimat un model de conducere transparentă și legitimă prin obiective.
Alina Matei: Cum credeţi că se va desfăşura campania pentru alegerea decanului?
Mihnea Stoica: Teoretic, campania a început încă din 4 aprilie. Din păcate, până acum am vazut și înmormântari mai animate decât campania noastra. Sper într-un final galopant, „la un gât de cal” sau la fotografie.
Nu pot ghici cum se va desfășura în continuare. Dacă aș putea vedea în viitor aș juca numerele câștigatoare la loto și aș împărți premiile cu baroul, în proporții rezonabile.
Pot să vă spun cum mi-aș fi dorit să se desfășoare: în versiunea regulamentului electoral pe care am propus-o consiliului, dezbaterile erau obligatorii, ar fi fost difuzate pe site-ul baroului, precum și pe toate site-urile cu profil juridic partenere, iar candidații la decan erau ținuți să își enunțe punctul de vedere asupra a cinci din zece chestiuni esențiale pentru viitorul profesiei, la alegerea fiecăruia.
Mi-aș dori să dezbat cu fiecare dintre candidați proiecția bugetară, însă tratarea serioasă a acestui subiect ar presupune asumarea condiției de kamikaze electoral câtă vreme înregistrăm un considerabil deficit bugetar.
Dar m-am săturat să aud de austeritate și de nevoia de a ne adapta acestor condiții. Cred că și dacă ar umbla câini cu covrigi în coadă pe holurile baroului iar filiala Casei ar fi inundată cu lapte și miere, noi ne-am pregăti pentru ce este mai rău, reducând costurile. Or, ieșirea din deficit nu se face prin mila bunului Dumnezeu, ci pe calea unor investiții eficiente în vitorul profesiei.
Alina Matei: Dacă veți fi ales, o să faceți parte și din Consiliul UNBR. Ce intenții aveți la nivelul UNBR?
Mihnea Stoica: Voi revendica statutul istoric al Baroului București, acela de lider. Subliniez că, împreună cu decanul în exercițiu, am încercat să obținem o reprezentare legală și statutară a Baroului București în Congres, raportată la numărul total de confrați. Inițiativa a fost respinsă, fiindcă în compunerea curentă a Consiliului bucureștean intră prea mulți consilieri UNBR, ale căror interese (legitime, nu zic altfel) sunt contrare.
Pe de altă parte, voi imprima transparență și procesului decizional la nivel național.
Lipsa transparenței a determinat ratarea startului unui proiect de anvergură – implicarea în construcția districtului de justiție. De ce? Fiindcă investiția considerabilă a fost descrisă sec, drept „investiție”, fără a fi popularizat un proiect complet, cu imagini 3D, cu schițe ale arhitecților, cu devize, cu prezentarea avantajelor pentru profesie.
Nu, confraților! S-a recurs la strigarea clasică din concertele contemporane: „ridicați mânuțele în aer!” – poate merge.
Păi ce votăm, așa, informat? Investim pe bursa din Londra sau pe cea din New York? Investim în cărți sau în valoarea aurului? Pe termen lung sau pe termen scurt? Cât ne costă? De unde luăm banii? Tot de la noi? Transparență curată.
Și atunci, tot eu sunt inamicul, când propun să ținem ședințele în parc, să participe toată lumea, să știm cu toții ce hotărâm și să ne asumăm și consecințele.
Alina Matei: Cum vedeți formarea profesională a avocaților? Ați schimba ceva?
Mihnea Stoica: Da. Dacă nu ar fi păgubos (în considerarea finanțărilor pe care le-a absorbit și autorizărilor pe care le-a obținut), aș desființa INPPA. Rămâne însă în siguranță, pentru că, oricum o asemenea decizie excede competenței decanului. În plus, admit că a câștigat ceva în ceea ce privește credibilitatea. Așa că mi-aș mai estompa avântul și aș conlucra cu ei în vederea ameliorării relației cu stagiarii și cu candidații la admiterea în profesie, reformând semnificativ sistemul.
În primul rând, aș schimba o bună parte a corpului de lectori, impunând practicieni în locul teoreticienilor. Acum, să spun drept, se pare că noua orientare a formării inițiale s-a îndreptat în acest sens, însă orice evaluare este prematură.
Însă, eficiența formării profesionale din trecut cam lasă de dorit. Astfel, în ceea ce privește organizarea și exercitarea profesiei de avocat, absolventul de INPPA cunoștea în amănunt procedura disciplinară, însă nu știa să conceapă și să evidențieze corespunzător un contract de asistență juridică. Negocierea contractului ar fi trebuit să fie disciplină obligatorie, iar Adriana Almășan ar fi fost lectorul ideal. Și în alte materii, absolvenții INPPA puteau da explicații teoretice luxuriante, însă orice formare asupra elementelor tactice ale concepției apărării lipsea cu desăvârșire. Cu alte cuvinte, ar fi putut câștiga Olimpiada de drept, dacă ar fi știut să ajungă la locul de desfășurare.
Dumnezeu să îl odihnească în pace pe profesorul Beleiu, care ne explica faptul că nu se face de râs avocatul care nu știe dreptul material, ci acela care nu știe procedura. Stagiarul a fost deja examinat teoretic înainte de a ajunge la INPPA și a căpătat și un an de experiență înainte de a fi înscris. Atunci de ce insistăm în teorie în loc să aprofundăm tehnicile profesionale?
Alina Matei: Ce părere aveți despre mediere și relația/confuziunea avocat-mediator?
Mihnea Stoica: Avocatul este mediator de drept.
Mediatorul nelicențiat în drept ar trebui să fie în mod obligatoriu asistat de un avocat, măcar în ceea ce privește întocmirea acordului de mediere, sub sancțiunea nulității absolute. Amintesc faptul că atunci când am propus înlocuirea legii m-am referit și la aceasta chestiune – un art. 3 lit. f) upgradat.
Alina Matei: Vă simțiți mai apropiat de avocații care lucrează individual sau de avocații corporatiști?
Mihnea Stoica: Am debutat înaintea erei noastre ca și corporatist, am profesat ulterior individual și acum sunt asociat într-o societate. Tot timpul mi-a plăcut ce făceam așa că îmi este peste putință să ma pronunț. Cred că sunt în egală măsură apropiat de ambele categorii.
Alina Matei: Vă simțiți mai apropiat de avocații de litigii sau de avocații de consultanță?
Mihnea Stoica: Petrec mai mult timp în instanță decât acasă. Aș fi ipocrit să pretind că aș fi mai apropiat de consultanți. Dar, împrejurarea că o consultanță de calitate previne litigiile nu mă determină să nu îi simpatizez și pe consultanți. Cu atât mai mult cu cât în cursul ultimilor ani am strâns relaţiile de conlucrare cu consultanţii. Ambele laturi ale profesiei sunt în egală măsură provocatoare. Iar măsura aprecierii o dă împrejurarea că îi voi vota și pe Octavian Popescu, Cătălin Băiculescu și Ion Dragne.
Alina Matei: Credeți că tinerii avocați ar trebui să primească o atenție specială, sau sunt la fel ca oricare avocat?
Mihnea Stoica: Păi, lăsându-i pe ei la o parte, restul nu am fost tineri? Normal că trebuie să beneficieze de atenţie specială. Când vom fi pensionari nu le vom pretinde şi noi „atenţie specială”?
Investiţiile în viitor presupun stimularea tineretului şi cooptarea în conducerea profesiei. Înainte de şedinţa de consiliu mă voi consulta cu un grup de tineri pe care vreau să îi cooptez în conducerea compartimentelor baroului. Astfel, voi asigura formarea la vedere a unei noi generaţii de lideri și care vor gestiona compartimentele baroului. Evident că pretind consecvenţă din partea lor.
Parte din preocuparea faţă de tinerii confraţi ar fi programul „Primul birou” unde, prin mijlocirea baroului sau a consilierului de sector (în 2015), vor beneficia de oarecare facilităţi: scutiri de taxa pentru înfiinţarea formelor, consultanţă gratuită din partea consilierilor de sector, bunuri casate de formele conscarate la valoarea de inventar. Enunţul teoretic nu sună grozav, dar un Mac Air la o valoare de inventar de cca 300 lei după amortizare îndulceşte pilula, nu?
Alina Matei: Ce vă diferenţiază faţă de ceilalţi candidaţi?
Mihnea Stoica: Sufletul, imaginaţia, mulţi ani de promisiuni respectate şi defectul de a spune adevărul, chiar şi atunci când doare.
Am pus suflet în ceea ce am facut şi, când îmi venea să îmi iau câmpii (cu toate că nu prea îmi stă în fire să mă dau bătut), îmi aminteam de colegii pe care îi reprezentam. Atunci am strâns din dinţi şi am continuat. Şi amplasarea lui Mihail Ciobanu lângă mine a ajutat considerabil în această privinţă.
Imaginaţia cred că este trăsătura mea definitorie. Totuşi nu prea mă ajută să mint. Mai degrabă serveşte unor proiecte pe care scepticii le transformă în utopii.
Ei bine, cred că am fost consecvent şi serios. În urmă cu opt ani, am candidat sub sloganul „avocaţii conduc baroul, nu baroul conduce avocații”. După opt ani, îmi păstrez aceeaşi convingere şi mă opun instinctului de autoconservare al baroului, manifestat destructiv, în contra membrilor săi. În răstimp, am fost chiar serios. Cu excepţia domnului Stănculescu, sunt consilierul cu cea mai frecventă participare la şedinţele consiliului. Fluturaşii şi fişele fiscale pe care le-am postat periodic, cum am promis, îmi probează afirmaţiile. Culmea, am stat întotdeauna şi până la sfârşitul şedinţelor.
Totuşi, întrebarea este foarte dificilă şi răspunsul nu trebuie absolutizat. Mai sunt şi alţi candidaţi serioşi şi de bună-credinţă.
Alina Matei: Ce mesaj doriţi să adresaţi colegilor pentru a vă vota?
Mihnea Stoica: Candidez pentru un singur mandat tocmai fiindcă îmi propun să organizez alegerile care vor constitui în viitor un punct de referință, un veritabil precedent. Vreau alegeri informate, în care candidații vor participa obligatoriu la cel puțin trei dezbateri și își vor enunța public punctele de vedere pe care și le asumă. Vreau alegeri în care candidații pot uza de căi eficiente de contestare, în care un organism electoral urmărește campania și împiedică abuzul de drept. Vreau alegeri în care conducerea Adunării Generale își asumă prin semnatură împlinirea (îndeplinirea) condițiilor de legalitate a procesului electoral. Vreau alegeri în care numai semnătura observatorilor dă eficiență înscrisurilor întocmite de numărători. Vreau alegeri în timpul săptămânii, bunăoară miercurea, să vină toată lumea. În provincie s-a realizat deja.
Vreau ca alegerile să valideze un proiect și un caracter (chiar și ale altuia!). Nu vreau ca rezultatul electoral să fie determinat de numărători sau de absenteism.
Nu vreau să interpretați că procesul electoral în desfășurare ar constitui vreun soi de război civil sau un conflict între generații amplificat exponențial. Nici pe departe. Procesul electoral constituie mijlocul legal, statutar și, nu în ultimul rând, civilizat, prin care ansamblul corpului profesional – constituit în Adunare Generală – decide fie schimbarea, fie conservarea direcției de dezvoltare a baroului pe termen mediu și lung, mandatându-și în acest sens aleșii. Poate că bat eu câmpii și sfatul bătrânilor are dreptate. Sau poate că alții au dreptate. Parafrazând un avocat stângist, Adunarea Generală „are întotdeauna dreptate”. Fiind civilizați, educați și profesioniști, confrații care compun „electoratul” constituie în mod natural cel mai bun arbitru. În considerarea importanței alegerilor informate propusesem, așa cum am arătat, atât obligativitatea dezbaterilor și a difuzării lor în heavy rotation pe site-ul baroului, cât și obligația candidaților de a-și enunța punctul de vedere asupra unor elemente esențiale, la alegere, ale viitorului profesiei. Cu ajutorul dumneavoastră și al site-ului pe care îl urmărim și acum, totul este posibil.
Alina Matei: Vă mulţumesc pentru că aţi răspuns interesului utilizatorilor JURIDICE.ro și pentru că ați stat de vorbă cu mine. Mult succes!
Mihnea Stoica: Eu vă mulțumesc pentru această oportunitate.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
