Ministerul Public ref. modul de recalculare a drepturilor la pensie
14.05.2015 | Andrei PAP
Ministerul Public a formulat un punct de vedere cu privire la problema de drept care formează obiectul dosarului nr. 5/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul Competent să judece recursul în interesul legii privind „modul de recalculare a drepturilor la pensie în conformitate cu Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004 cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 ani, potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, respectiv de 30 de ani, potrivit art. 8, persoanelor pensionate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, pornind de la modul de interpretare a dispozitivului şi considerentelor deciziei în interesul legii nr. 40 din 22 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”, cu termen de judecată la data de 25 mai 2015.
Optica jurisprudenţială
Potrivit actului de sesizare, reprezentat de Hotărârea Colegiului de Conducere a Curţii de Apel Ploieşti, în această problemă de drept, există două opinii jurisprudenţiale diferite, după cum urmează:
1. Într-o primă opinie, pornind de la dispozitivul deciziei dată în recurs în interesul legii mai sus menţionată, instanţele au apreciat că, la stabilirea punctajului mediu anual recalculat, trebuia utilizat stagiul de cotizare de 20 de ani pentru persoanele încadrate în grupa I de muncă sau 25 de ani pentru persoanele încadrate în grupa a II-a de muncă, în temeiul art. 14 din Legea nr. 3/1977.
2. Într-o a două opinie, s-a apreciat, pornind de la considerentele Deciziei nr. 40/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, că asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătăţii şi ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, au beneficiat, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, atât de reducerea vârstei de pensionare, cât şi de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuţie, denumită în actuala reglementare „stagiu de cotizare”.
Instanţele care au adoptat această opinie au arătat şi că, în considerentele deciziei în interesul legii, analizându-se soluţiile neunitare care au prilejuit pronunţarea acesteia, s-a arătat că au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale instanţele care au apreciat că „pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului anual va fi reglementat de Legea nr. 3/1977, iar singurele facilităţi oferite persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă şi posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei de pensionare, dispoziţiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificaţia reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei”.
Susţinătorii acestei opţiuni arată şi că nu trebuie confundată vechimea în muncă cu facilităţile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 3/1977, care nu se interpretează în sensul reducerii stagiului complet de cotizare care, în nicio situaţie, în baza acestei legi, nu este mai mic de 30 de ani.
Consecinţa directă este aceea că vechimea în muncă completă este tot cea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 3/1977, iar stagiul complet de cotizare este corespunzător vechimii totale în muncă care, în toate cazurile, este de 30 de ani (pentru bărbaţi) şi 25 de ani (pentru femei).
Procurorul General al României apreciază că prima orientare a jurisprudenţei este în litera si spiritul legii.
:: Punctul de vedere al Ministerului Public
Andrei Pap
