Despre promisiuni și realizări în cursa pentru demnitatea de Decan al Baroului București
14 mai 2015 | Ion PREDONU
Ion Predonu
Ne aflam azi in punctul cel mai important al campaniei privind alegerea noului Decan al Baroului Bucuresti. Acesta este momentul in care candidatii la aceasta functie si-au expus motivatiile, platformele program si promisiunile, pe baza carora ar trebui sa se cristalizeaze optiunile colegilor avocati participanti la vot. Si poate ca multora li se pare firesc sa fie asa, de vreme ce aceasta a fost dintotdeauna cutuma alegerilor, indiferent de ce gen ar fi fost ele.
Marturisesc faptul ca ma pregatisem sa astern pe hartie punctele cheie ale propriei mele platforme program, cand mi-am dat seama ca rezultatul unui astfel de demers ar fi, in contextul actual, de prisos. Si am sa va explic de ce.
Probabil ca unii dintre dumneavoastra ati avut curiozitatea de a arunca macar o privire asupra unora dintre platformele lansate in spatiul public de catre candidati. Se poate, de asemenea, ca unii dintre dumneavoastra sa nu fi fost deloc interesati de acest eveniment si, prin urmare, sa nu fi avut nicio intentie de a afla mai multe despre ceea ce promit unii dintre candidati, caci adevarul este ca pana si in randul unora dintre acestia se observa o apatie deloc normala in circumstantele actuale.
Sintetizand continutul acestora, va voi spune ca in majoritatea dintre aceste programe electorale se regasesc si puncte comune pertinente, facandu-se trimitere la problemele reale cu care ne confruntam noi, avocatii.
Spre exemplu, este adevarat ca profesiei de avocat trebuie sa ii fie redata demnitatea, recunoasterea valorii si importantei sale de catre institutiile statului si chiar de care societatea civila insasi, iar fiecaruia dintre noi trebuie sa ne fie redat dreptul de a fi respectati ca participanti la actul de justitie, cu drepturi si importanta egale. Este adevarat ca trebuie rezolvata problema avocaturii clandestine, care are efecte nu numai asupra volumului de clientela, dar duce si la scaderea prestigiului notiunii de avocat, in sine, mai ales in randul justitiabililor nefamiliarizati cu specificul caracterului de clandestinitate.
Adevarat este si faptul ca este nevoie de demersuri active in sensul modificarii legislatiei in acele puncte nevralgice care lezeaza, intr-un fel sau altul, esenta sau imaginea profesiei de avocat, in ansamblul ei, sau desfasuarea activitatii profesionale a avocatului, in mod individual sau corporatist, incluzand aici toate acele furci caudine rezultate dintr-un sistem fiscal haotic si abrupt sau din aroganta unora dintre institutiile statului care-si imagineaza, unele dintre ele, ca cele cateva trepte de scandura in plus, din sala de judecata, le aduc cumva si un plus de valoare, importanta sau pregatire profesionala, in detrimentul avocatului.
Sunt insa si false probleme, cu false solutii. Spre exemplu, este fortata si inutila incercarea de a crea in interiorul Baroului Bucuresti tot felul de noi aparate administrative, birouri si directii, toate generatoare de costuri suplimentare, impovaratoare, deci, pentru buzunarele avocatilor, atata vreme cat avem deja si structura organizatorica si normele si regulamentele de functionare, dar acestea nu sunt folosite nici la capacitatea si nici in sensul si scopul pentru care au fost create! Asadar, lucrul pe care nu il spune nimeni, niciodata, este ca adevarata provocare si adevaratul deziderat trebuie sa fie acelea de a face ca structurile existente sa fie functionale, nu sa inventam tot felul de ciudatenii organizatorice!
Insa, cel mai important lucru, in fata evidentelor deja expuse anterior, este nu numai ce s-a spus si ce se spune in aceasta campanie, ci mai ales cine spune toate aceste lucruri. Daca toate aceste lucruri, propunerile de schimbare din temelii a Baroului Bucuresti, promisiunile de rezolvare miraculoasa a tuturor betesugurilor sau tarelor de care sufera aceasta profesie, luptele vitejesti cu oricine s-ar intampla sa ne mai stea in cale, devotamentul neobosit si pana la moarte fata de profesie si confratii avocati, sunt facute tocmai de aceia care s-au aflat timp indelungat in pozitia din care ar fi avut si posibilitatea, si mijloacele, si oportunitatile, dar mai ales obligatia, de a le fi indeplinit deja, atunci, stimati colegi, nu avem de a face cu nimic altceva decat cu vorbe goale, lipsite de continut si de valoare. Cu promisiuni desarte!
Ce i-a oprit pe toti acesti colegi-candidati sa isi duca la indeplinire promisiunile anterioare si ce anume ne garanteaza faptul ca vor reusi daca le-am acorda inca o sansa? Nu cumva tocmai aceasta experienta negativa, aceste insuccese repetate dau masura capacitatilor limitate a acestora de a face efectiv ceva pentru profesia pe care au reprezentat-o deja? Evident ca da! Suntem cu totii satui de atatea promisiuni desarte, ne tot confruntam cu ele, inclusiv la nivel national, din 1990 incoace. Trebuie sa schimbam impreuna impresia celor care cred ca, in 2015, avocatii bucuresteni mai pot accepta astfel de comportamente, fara a le sanctiona cu un vot de blam!
Personal, facand abstractie pentru un moment de prezentele alegeri ale noului Decan al Baroului Bucuresti, m-am simtit intotdeauna jignit de atitudinea acelora care, stiind foarte bine ca, atat timp cat au ocupat anumite demnitati, nu au facut nimic semnificativ, au continuat un discurs demagogic si fara substanta, in ideea ca interesul scazut al unora, combinat cu lipsa de atentie a altora, le vor aduce un nou mandat.
Una dintre trasaturile definitorii, care ii este atribuita profesiei de avocat, este aceea a unui comportament si a unei conduite elegante si de respect reciproc fata de orice partener de dialog. Sunt sustinatorul ferm al acestei idei. In acelasi timp, nu pot sa imbratisez aceasta atitudine de vals pe varful degetelor in jurul unor adevaruri si realitati ce trebuie rostite, si nu pot sa fiu de acord cu ascunderea evidentelor in spatele unui paravan de pretinsa „eleganta”.
Noua, romanilor, ne este specifica o fatalitate de care nu parem sa ne putem debarasa si care ne impinge sa ne plangem de soarta, de zeii rai, pentru fiecare neajuns si pentru fiecare dintre cei care ne conduc destinele in directii dintre cele mai cenusii si mai sumbre, uitand intotdeauna ca numai noi suntem responsabili pentru alegerile pe care le facem.
Nu parem niciodata sa dam importanta cuvenita in tot procesul premergator unei alegeri. Alegem conjunctural sau relational, nu privim in profunzime, de parca curajul si responsabilitatea alegerii noastre palesc in fata nevoii de a gasi rapid un tap ispasitor. Si cu toate acestea, desi avem inca de la inceput toate datele, nu trebuie sa facem nimic altceva decat sa ne folosim cu intelepciune liberul-arbitru.
Asadar, cred in continuare ca schimbarile care se impun sunt cele concrete, cele care ii redau avocatului demnitatea si recunoasterea profesionala si sociala, cele care ii usureaza traiul zilnic si chestiunile mai putin ideologice, dar mult mai stringente cum ar fi casa, masa, cele care impiedica tracasarea si umilirea avocatului pledant, cele care ii permit avocatului pensionar sa aiba o batranete decenta. Nu schimbarile de suprafata, nu cosmetizarea superficiala a unor realitati pe care putini au curajul sa le priveasca in fata, nu ignorarea unor semnale de alarma, sunt masurile de care avem cu totii nevoie. Avem imperioasa nevoie de abordarea problemelor cu un radical bun simt si dorinta de schimbare.
Sunt avocat de aproape doua decenii, sunt unul dintre dumneavoastra, si asta este tot ce conteaza. Aici nu este loc pentru cei care doresc sa se impauneze cu un titlu pe care il percep ca fiind onorific sau sa adauge o infloritura CV-ului lor. Aici nu conteaza cine are o notorietate mai mare sau deloc, cine are experienta de conducere sau nu, cine are o viata personala fericita sau nu! Functia de Decan al Baroului Bucuresti este una eminamente administrativa. Prin urmare, aici este nevoie ca cineva sa isi asume responsabilitatea, sa isi suflece manecile si sa treaca la treaba ca un bun manager, sa aduca un suflu nou, sa aeriseasca toate camerele, pana iese de tot aerul asta de „prea statut”, sa unga mecanismele Baroului Bucuresti si sa il faca sa mearga cu perfectiunea unui ceas elvetian, in slujba si in interesul fiecaruia dintre avocatii Baroului Bucuresti si al profesiei de avocat, in sine.
Daca v-ati saturat sa tot aleaga altii in locul dumneavoastra, implicati-va si alegeti responsabil! Demnitatea avocatului Baroului Bucuresti poate fi recastigata dupa aceste alegeri!
Va multumesc!
Avocat Ion Predonu
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
