Ion Traian Ştefănescu: Observaţii critice cu privire la soluţii divergente date în cauze similare de complete diferite ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti
20 mai 2015 | Andreea BREBU
Prof. univ. emerit dr. Ion Traian Ştefănescu a publicat în Revista Română de Dreptul Muncii nr. 1/2015 articolul intitulat „Observaţii critice cu privire la soluţii divergente date în cauze similare de complete diferite ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti”.
Problema practicii unitare a instanţelor este de importanţă în asigurarea încrederii în actul de justiţie. Autorul articolului îşi îndreaptă atenţia în acest sens către două decizii ale unei curţi de apel cu privire la aplicarea art. 52, alin. (1), lit. c) Codul muncii. Din formularea legii se înţelege posibilitatea angajatorului atât de a suspenda contractul individual de muncă din iniţiativa sa pentru motive economice, tehnologice, structurale ori similare acestora, cât şi de a reduce temporar activitatea. Din economia exprimării legiuitorului, însă, se deschide calea unei practici neunitare şi a unor dispute în doctrina juridică.
Pe de o parte, prin analizarea soluţiilor divergente date de către o curte de apel, autorul constată existenţa unor opinii diferite în ceea ce priveşte modul de aplicare al instituţiei suspendării contractelor individuale de muncă şi a reducerii activităţii salariaţilor, pe de altă parte, există neconcordanţe în ceea ce priveşte aplicarea literei legii, în sensul că într-una din soluţiile analizate se face referire la lipa dovezii criteriului luat în considerare de angajator în suspendarea contractului individual de muncă, în timp ce instanţa de recurs face referire tocmai la inexistenţa unor astfel de condiţii în materia suspendării, fapt pentru care nu poate fi invocată nulitatea deciziei de suspendare.
Pe aceste neconcordanţe în modul de interpretare al textului legal, s-au dat în final două soluţii radical diferite de către aceeaşi curte de apel, în speţe similare, una de respingere a recursului formulat de angajator faţă de soluţia dată în fond de anulare a deciziei de suspendare a contractului de muncă ca fiind temeinică, iar cea de-a doua de admitere a recursului angajatorului şi de modificare a soluţiei instanţei de fond.
Nu în ultimul rând, într-un comentariu se face referire la rolul instanţelor judecătoreşti doar de a analiza legalitatea hotărârii în sensul existenţei cauzei suspendării, fără a putea analiza măsura luată de angajator, opinie pe care autorul nu o îmbrăţişează.
Astfel de situaţii regăsite de mai multe ori în dreptul muncii au drept justificare şi inexistenţa unor norme procedurale de punere în aplicare a dispoziţiilor Codului muncii, fapt ce impune angajatorilor mai multă rigoare în stabilirea modalităţii de aplicare a anumitor soluţii în diverse cauze în legătură cu proprii salariaţi prin acte interne, specifice fiecărui angajator.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
