Ana Ştefănescu: Consideraţii şi propuneri de lege ferenda în legătură cu riscurile angajatorilor care continuă, fără forme legale, raportul de muncă cu salariatul pensionabil
01.06.2015 | Andreea BREBU
Lector univ. dr. Ana Ştefănescu a publicat în Revista Română de Dreptul Muncii nr. 11/2014 articolul intitulat „Consideraţii şi propuneri de lege ferenda în legătură cu riscurile angajatorilor care continuă, fără forme legale, raportul de muncă cu salariatul pensionabil”.
Potrivit formulării art. 56, alin. (1), lit. c) din Codul muncii, una dintre modalităţile de încetare de drept a unui contract individual de muncă este îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de pensionare în cazul pensiei pentru limită de vârstă. Deşi, din formularea actului normativ reiese o încetare de drept a contractului individual de muncă, fără o formalitate legală în acest sens, totuşi, angajatorul nu poate rămâne în pasivitate cu privire la acest aspect, având obligaţia de a constata situaţia de fapt în termen de 5 zile lucrătoare de la data ivirii acesteia, printr-o decizie pe care o va comunica celui în cauză şi care are doar un efect constatator. În cazul acordării celorlalte tipuri de pensii, anticipată, anticipată parţială, pensia de invaliditate sau pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, contractul individual de muncă nu încetează de drept, ci la data comunicării deciziei de pensionare emise de către casa de pensii, care constată de această dată îndeplinirea condiţiilor de pensionare.
Cu privire la aceste aspecte, angajatorul trebuie să cunoască prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi să acorde importanţă şi atenţie sporită acestor aspecte pentru evitarea riscului de continuare a desfăşurării muncii de către fostul salariat fără forme legale. Codul muncii prevede sancţiuni contravenţionale aplicabile angajatorului pentru această din urmă situaţie, neexcluzându-se de asemenea şi sancţiuni pentru neînregistrarea situaţiilor concrete în registrul general de evidenţă a salariaţilor, astfel cum se impune prin Hotărârea Guvernului nr. 500/2011.
Având în vedere toate aceste aspecte regăsite în practică, autoarea face câteva propuneri de lege ferenda în ceea ce priveşte modalitatea de sancţionare a angajatorului aflat într-o astfel de situaţie, invocând buna-credinţă a acestuia, care nu a urmărit încurajarea muncii fără forme legale, ci se regăseşte în această situaţie din pricina neatenţiei sau a unei interpretări eronate a textului legal. În acest sens, în finalul articolului se propune şi instituirea prezumţiei formei scrise a unui nou contract încheiat între angajat şi angajator după încetarea de drept a primului contract individual de muncă, acesta din urmă caracterizându-se prin identitate de conţinut cu primul şi eliminând astfel situaţia de ilegalitate creată.
