ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Accesul liber la justiţie şi onorariile avocaţiale în sistemul de drept german
20.05.2015 | Vasile ROMAN


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

În cadrul Uniunii Europene, dreptul la asistenţă juridică este un drept fundamental recunoscut de toate legislaţiile naţionale, iar asistenţa juridică, aşa cum este ea înţeleasă de legislaţie, garantează accesul cetăţeanului la justiţie, atât celor care au resurse financiare, cât şi celor care nu au suficiente resurse financiare prin care să facă față costurilor unui proces sau să fie reprezentați de un avocat.

În acest sens, art. 6 alin. 3 lit. c din CEDO garantează dreptul acuzatului de a fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, atunci când interesele justiției o cer, cât şi art. 47 din Carta Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene care prevede că se acordă asistență juridică gratuită celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a asigura accesul efectiv la justiție.

În aceeaşi ordine de idei‚ dacă ar fi să facem o analiză comparativă a sistemelor de drept din ţările europene, ajungem la concluzia generală că, în afară de organizare şi gestionarea de către legiuitor a formelor şi mijloacelor de asistenţă juridică, cât şi a formelor de organizare a profesiei de avocat, obiectivul general este de a asigura atât servicii juridice, cât şi accesul cetăţeanului la justiţie, în sensul de a putea beneficia în mod efectiv de apărare.

În calitatea sa de profesionist al dreptului, avocatul este şi trebuie să fie acea persoană apărată de lege, respectată şi totodată să îi fie recunoscut statutul de participant indispensabil la administrarea echitabilă a justiției, în acest mod sprijinind şi apărând cu bună credinţă atât interesele clientului cât şi drepturile sale legitime, iar pentru aceasta având dreptul de a fi remunerat pentru activităţile sale.

Dupa cum bine cunoaştem, în sistemul de drept românesc în acest moment, nu avem reglementat, în mod expres prin lege, o modalitate concretă şi în funcţie de o anumită grilă a modului de stabilire a onorariilor avocaţiale, iar datorită acestui fapt există premisa limitării de către instanţe a onorariilor avocaţiale, atât în procedurile civile, cât şi cele comerciale.

În sistemul de drept german, spre deosebire de cel românesc, onorariile acordate avocaţilor sunt stabilite de Legea privind remunerarea avocaților „Rechtsanwaltsvergütungsgesetz (RVG)”, iar forma şi modul de stabilire a onorariului trebuie să respecte prevederile Codului Avocaţilor Federali „Bundesrechtsanwaltsordnung (BRAO)”.

Astfel, prin aceste norme, onorariul negociat de client şi avocat nu poate fi mai mic decât cel stabilit prin legislaţia amintită mai sus, dar acesta poate fi stabilit şi în funcţie de cazul în care avocatul își reprezintă clientul în instanță şi se raportează în principal la valoarea obiectului acţiunii şi totodată la volumul de muncă şi dificultatea muncii depuse.

În Germania, ţară al cărui sistem judiciar tinde spre perfecţiune, dacă nu cumva este perfect, sunt concepute şi stabilite sisteme de stabilire a onorariilor avocaţiale, iar acestea trebuie să respecte atât dispozițiile Legii privind remunerarea avocaților „Rechtsanwaltsvergütungsgesetz (RVG)”, cât şi prevederile Codului Avocaților Federali – „Bundesrechtsanwaltsordnung (BRAO)”, după cum urmează:
onorariul stabilit pe baza obiectului acţiunii;
în baza acordului dintre client şi avocat, şi
onorariul stabilit în funcţie de rezultatul procesului.

Spre deosebire de legislaţia germană, în legislația românească, chiar dacă Legea nr. 51/1995, la articolul 30, reglementează că avocatul are dreptul la onorariu pentru activitatea sa, nu avem stabilite în mod clar şi precis norme legale privind modalitatea concretă de stabilire a acestuia, cât şi grilele minime sau maxime prin care onorariul urmează a fi stabilit.

Mai mult, prin dispoziţiile Codului de procedură civilă, la art. 452 alineatul 1, se dă posibilitatea instanţei de judecată să reducă onorariul avocaţial motivat, raportat la complexitatea cauzei şi activitatea desfășurată de avocat.

Prin aceste prevederi şi în lipsa unei legislaţii specifice este reglementat doar un cadru general şi o modalitate subiectivă prin care se cenzurează onorariului avocaţial, stabilit în mod liber între avocat şi client.

Cu alte cuvinte, în lipsa unei legislaţii concrete referitoare la sistemul şi modul de stabilire a onorariului avocaţial, cât şi limitele minime legale ale acestuia, onorariul avocaţial este redus de judecător în mod discreţionar, afectându-se în mod direct atât relaţia client-avocat, cât şi dreptul clientului de a-şi putea recupera în mod integral toate cheltuielile efectuate în cauză.

Totodată, reducerea onorariului avocaţial am putea-o considera chiar şi o măsură discriminatorie şi excesivă, în condiţiile în care alte cheltuieli efectuate într-o cauză penală, civilă sau comercială, plata onorariilor de expert, traducător etc., sau onorariul executorului judecătoresc este acordat în integralitate şi cu prioritate.

Vasile Roman

Vasile Roman

Aşa cum am arătat mai sus, în sistemul de drept german, prin Legea privind onorariile avocaților, „Rechtsanwaltsvergütungsgesetz (RVG)”, sunt stabilite în detaliu şi în funcție de tipul procedurii, coeficienții aplicabili etc.

O astfel de lege reformatoare a profesiei care să prevadă şi modul concret de stabilire a onorariului avocaţial se impune a fi adoptată în cel mai scurt timp şi în legislaţia noastră, tocmai pentru a se garanta în mod efectiv accesul cetăţeanului la justiţie şi dreptul acestuia de a-şi alege avocatul, cât şi pentru a spori prestigiul şi demnitatea profesiei de avocat în sensul de a-i recunoaște şi a nu limita rolul indispensabil al avocatului de ”înfăptuitor al justiției”.

Avocat Vasile Roman
Candidat la demnitatea de consilier al Baroului Bucureşti

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Accesul liber la justiţie şi onorariile avocaţiale în sistemul de drept german”

  1. Gabriel LUPAȘCU spune:

    Observatii corecte! Cred ca in acest moment prin modul in care este reglementata (nereglementata) problema onorariilor avocatilor se aduce atingere chiar esentei dreptului justitiabilului de a beneficia de o asistenta juridica gratuită daca… din motive obiective si reale, nu dispune de resurse financiare suficiente pentru a angaja un avocat si a se realiza astfel accesul efectiv la justiție.
    In general, optica este ca sumele platite cu titlu de onorariu din oficiu sunt sume platite avocatilor.
    In fapt, acestea sunt alocatii financiare asigurate de stat pentru justitiabili care nu dispun de resurse financiare suficiente. Practic, beneficiarii acestor „alocatii” sunt justitiabilii care… vor utiliza respectivele sume doar pentru plata onorariilor din „oficiu” fara a avea drept de dispozitie cu privire la respectivele sume.
    Deoarece activitatea judiciara derulata in cadrul unui proces implica in mod normal doua parti iar (de regula in cauzele penale) una din aceste parti este statul care beneficiaza de resurse asigurate de toti justitiabilii, in mod normal si echitabil ar trebui ca un procent din sumele cheltuite in faza de urmarire penala pe fiecare caz in parte sa fie alocat platii onorariilor avocatilor din oficiu. Este total incorect ca statul sa dispuna in mod discretionar de sumele necesare realizarii activitatilor de urmarire si trimitere in judecata iar justitiabilii sa fie privati de dreptul de a utiliza si ei o parte procentuala din valoarea totala a costurilor utilizate de stat si sa beneficieze astfel de o asistenta juridica la un nivel corespunzator care sa fie raportat la efortul financiar depus de stat pentru pregatirea si derularea procedurilor judiciare. Cred ca problema legata de componenta financiara – asigurarea unei finantari rezonabile a procesului de asistenta juridica – este o componenta esentiala a dreptului justitiabilului de acces la justitie si in acelasi timp de asigurare a unei protectii efective a drepturilor sale.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate