Varia
JURIDICE

UNJR. Solicitare către CSM pentru apărarea independenţei justiţiei din România
22.05.2015 | JURIDICE.ro

Secţiuni: VARIA (alte surse) | Toate secţiunile
JURIDICE - In Law We Trust

Uniunea Națională a Judecătorilor din România a dat publicității luni, 18 mai 2015, un comunicat, semnat de jud. Natalia Roman – Președinte, cu privire la solicitarea adresată CSM pentru apărarea independenţei justiţiei din România.

Comunicatul integral:

Către Consiliul Superior al Magistraturii,
Stimate domnule preşedinte, stimaţi membri,

Subscrisa, Uniunea Naţională a Judecătorilor din România, precum şi judecătorii semnatari solicită Consiliului Superior al Magistraturii să apere independenţa justiţiei şi a magistraţilor faţă de suspiciunea rezonabilă a implicării Serviciului Român de Informaţii în actul de justiţie dincolo de limitele legii, suspiciune ce induce cetăţenilor îndoieli temeinice cu privire la imparţialitatea şi, implicit, corectitudinea actului de justiţie.

UNJR reaminteşte că, într-o situaţie similară, ca principiu, de implicare a serviciilor secrete în câmpul de activitate al justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii italian a adoptat, la 4 iulie 2007, cu unanimitate de voturi, o rezoluţie în care a subliniat că astfel de interferenţe au ca efect intimidarea şi pierderea credibilităţii magistraţilor.

Valorile europene comune reclamă o protecţie comună, indiferent de statul în care acestea se manifestă, impunându-se de aceea o reacţie a Consiliului Superior al Magistraturii din Romania similară cu cea a omologilor italieni. Posibilitatea implicării serviciilor de informaţii în actul de judecată din România, prin mijloace de acţiune specifice acestora, reprezintă un risc prea grav pentru a putea fi ignorat. Pe de-o parte, Serviciul Român de Informaţii desfăşoară o activitate specifică de colectare şi analizare a informaţiilor, secretă prin natura ei. Pe de altă parte, în cadrul procesului, judecătorul judecă, în şedinţă publică, transparent şi echidistant, ferit de orice presiuni.

Când activitatea serviciilor de informaţii se suprapune peste cea a justiţiei, riscul denaturării acesteia este unul major: acţiunea de colectare a datelor este necunoscută părţilor, este în afara controlului lor şi în afara regulilor procedurale, cu potenţialul grav al alterării rezultatului procesului.

Reacţia promptă a Consiliului Superior al Magistraturii în vederea susţinerii, apărării şi garantării independenței justiţiei este imperativă, aşadar, pentru ca toţi cetăţenii să aibă garanţia că au parte de un proces just şi echitabil, iar soluţia pronunţată se bazează pe probe temeinice, administrate cu respectarea principiului egalităţii de arme şi dată de un judecător imparţial şi ferit de orice presiuni, care acţionează numai potrivit legii şi propriei sale conştiinţe libere.

Detaliem în cele ce urmează considerentele prezentei cereri:
Cu privire la competenţa Consiliului Superior al Magistraturii de a se pronunţa pe fond asupra acestei cereri:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 317/2004, „Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei”. Acest rol este conturat în mod efectiv prin prevederile art. 30 alin. (1) din aceeaşi lege, potrivit căreia „Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul şi obligaţia de a se sesiza şi din oficiu pentru a apăra judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea”. De asemenea, „judecătorul sau procurorul care consideră că independenţa, imparţialitatea sau reputaţia profesională îi este afectată în orice mod se poate adresa Consiliului Superior al Magistraturii, care, după caz, poate dispune verificarea aspectelor semnalate, publicarea rezultatelor acesteia, poate sesiza organul competent să decidă asupra măsurilor care se impun sau poate dispune orice altă măsură corespunzătoare, potrivit legii”.

Pornind de la aceste texte legale, competenţa Consiliului Superior al Magistraturii de a se pronunţa cu privire la necesitatea apărării independenţei justiţiei şi reputaţiei magistraţilor în prezenta situaţie este evidentă şi de necontestat.

UNJR reaminteşte Consiliului că rolul său este acela de a garanta independenţa justiţiei, împotriva oricărui tip de atac, direct sau indirect, public sau privat, real sau aparent.

Faptul că legea garantează dreptul oricărei persoane de a sesiza Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii nu este o dispoziţie ce să permită Consiliului Superior al Magistraturii să se eschiveze de la îndeplinirea îndatoririlor sale. Cele două proceduri sunt diferite, cu scopuri diferite.

Contrar susţinerii făcute de unii membrii CSM în şedinţa din data de 13 mai 2015, nu solicităm Consiliului Superior al Magistraturii să se subroge altor instituţii şi să investigheze activitatea Serviciului Român de Informaţii. Solicităm, în schimb, Consiliului să verifice dacă declaraţiile amintite, aşa cum ele au fost făcute în cadrul interviului în discuţiei, au fost de natură să aducă atingere independenţei justiţiei, raportat la întreaga legislaţie naţională şi europeană ce conturează noţiunea de independenţă.

În esenţă, este vorba despre o analiză pe text, similară celei făcute în mod uzual de Consiliul Superior al Magistraturii în cazul diverselor declaraţii politice, esenţial fiind a se stabili dacă mesajul în sine este compatibil sau nu cu exigenţele specifice analizei de independenţă.

Mai mult, potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii este instituţia chemată să facă verificarea aspectelor semnalate, publicarea rezultatelor acesteia, poate sesiza organul competent să decidă asupra măsurilor care se impun sau poate dispune orice altă măsură corespunzătoare, potrivit legii.

Cu privire la chestiunile de fond:
Domnul general Dumitru Dumbrava, director al Direcţiei Juridice din cadrul Serviciului Român de Informaţii, a afirmat într-un interviu publicat la data de 30 aprilie 2015 pe siteul JURIDICE.ro următoarele: “Concret, dacă în urmă cu câţiva ani consideram că ne-am atins obiectivul odată cu sesizarea PNA, de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul tactic odată cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu, apreciind (naiv am putea spune acum) că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menţinem interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze”.

Afirmaţiile amintite, de o gravitate fără precedent, făcute public de o persoană ce ocupă o funcţie de conducere în cadrul Serviciului Român de Informaţii, aduc gravă atingere atât aparenţei de imparţialitate a judecătorilor, cât şi independenţei ca atare a sistemului judiciar, stârnind deja profunde îngrijorări în rândul magistraţilor.

Consecutiv, se impune o reacţie promptă din partea Consiliului Superior al Magistraturii pentru a dovedi, atât magistraţilor, cât şi societăţii, că instituţia chemată să garanteze independenţa justeţei înţelege conţinutul acestei noţiuni în deplinătatea sa, precum şi necesitatea utilizării tuturor mijloacelor legale în scopul apărării sale efective.

În condiţiile în care Consiliul Superior al Magistraturii, în şedinţa din data de 13 mai 2015, a refuzat solicitarea unor lămuriri suplimentare din partea Serviciului Român de Informaţii, înţelegem că termenii folosiţi în interviul amintit nu relevă o realitate conceptuală diferită de cea dezvăluită de limbajul uzual.

Ca atare, pornind de la această premisă, menţinerea interesului unui serviciu secret pe parcursul judecării unei cauze reprezintă, în mod evident, o încălcare gravă a independenţei justiţiei.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 14/1992, Serviciul Român de Informaţii organizează şi execută activităţi pentru culegerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor necesare cunoaşterii, prevenirii şi contracarării oricăror acţiuni care constituie, potrivit legii, ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României. Rolul Serviciul Român de Informaţii este, aşadar, concret şi strict definit de legea sa de funcţionare, ce se adaugă Constituţiei României şi Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României.

Serviciul Român de Informaţii are un rol limitat în desfăşurarea unui proces judiciar, iar aceste limite trebuie să fie concret şi transparent trasate.

“Instrumentele investigative” la care se referă autorul interviului sunt specifice fazei de urmărire penale şi constă în sprijinul tehnic acordat structurilor de parchet, conform Codului de procedură penală. Această etapă “investigativă” se finalizează în momentul sesizării instanţei de judecată, moment după care implicarea SRI nu doar că nu mai este necesară, ci devine periculoasă.

De altfel, art. 13 din Legea nr. 14/1992 de organizare a Serviciului Român de Informaţii prevede în mod explicit limitele implicării sale: “La solicitarea organelor judiciare competente, cadre anume desemnate din Serviciul Român de Informaţii pot acorda sprijin la realizarea unor activităţi de cercetare penală pentru infracţiuni privind siguranţa naţională.”

Ca atare, legea vorbeşte despre implicarea Serviciul Român de Informaţii în activităţi de cercetare penală şi nicidecum de faza de judecată a dosarului, etapă în care în mod categoric Serviciul nu mai are niciun fel de atribuţie legală.

Considerarea instanţelor de jucată ca fiind “câmp tactic” al SRI, precum şi acceptarea prezenţei Serviciului în acest “câmp tactic” până la soluţionarea definitivă a cauzei înseamnă acceptarea posibilităţii ca această instituţie să acţioneze cu mijloace obscure asupra actorilor procesului judiciar, inclusiv procuror sau judecător. Or, o astfel de premisă reprezintă un atentat grav la adresa independenţei justiţiei, ce nu poate fi acceptat nici măcar la nivel de aparenţă ori suspiciune.

Justificarea oferită de directorul direcţiei juridice a SRI nu face decât să agraveze situaţia: “Această manieră de lucru, în care suntem angrenaţi alături de procurori, poliţişti, judecători, lucrători ai DGA ori ai altor structuri similare a scos la iveală punctual şi aspecte care ţin de corupţia sistemului judiciar, în limite care nu trebuie tolerate, dar nici exagerate”. Cu alte cuvinte, în momentul în care un dosar în care a fost implicat Serviciul Român de Informaţii ajunge în instanţă, completul intră automat în atenţia SRI, pentru a se evita riscul coruperii acestuia pe parcursul desfăşurării cauzei (sic!).

Mai mult, în concepţia domnului general Dumitru Dumbravă, maniera de lucru a SRI „angrenează”, alături de procurori, poliţişti, lucrători ai DGA ori ai altor structuri similare, şi judecători, or această exprimare denotă pur şi simplu o neînţelegere a noţiunii de independenţă a justiţiei. În pronunţarea hotărârii, judecătorul nu este şi nu trebuie să fie angrenat alături de nimeni: aceasta este însăşi esenţa independenţei justiţiei.

Revenind la atribuţiile SRI, mai sus arătate, judecătorul ce soluţionează acest tip de cauze este echivalat cu un pericol pentru securitatea naţională a României, cu consecinţa culegerii, verificării şi valorificării informaţiilor privitoare la acesta.

Această concluzie se impune dacă suprapunem stării de fapt relevate de directorul SRI – atenţia până la finalizarea cauzelor – dispoziţiile legale aplicabile activităţii acestui serviciu, mai sus amintite.

O astfel de abordare nu este doar jignitoare, aruncând un blam general asupra onestităţii judecătorilor, ci, chiar mai îngrijorător, creează o presiune evidentă asupra magistraţilor, suspectaţi ab initio ca fiind coruptibili. Nu doar reputaţia corpului de magistraţi este afectată, ci încrederea în sistem este serios prejudiciată.

Traducând în termeni comuni acesta frază, cetăţeanul înţelege că, pentru siguranţa corectitudinii demersului judiciar (distinctă, totuşi, de cea a siguranţei naţionale), se impune supravegherea magistraţilor de către serviciile secrete. Acest tip de înţelegere a rolului ce revine fiecărei instituţii în arhitectura statului de drept nu poate fi acceptată şi trebuie ferm corectată.

Nu putem să nu subliniem, în acest context, importanţa pe care a dat-o Curtea Europeană a Drepturilor Omului aparenţei în raport cu garanţiile de independenţă şi imparţialitate, garanţii indisolubil legate de dreptul la un proces echitabil.

Or, astfel de declaraţii, venite din partea unor persoane care deţin o funcţie importantă în arhitectura instituţională a serviciului de informaţii, pot, în mod indiscutabil, crea aparenţa unei lipse de independenţă din partea magistraţilor.

Înţelegem şi respectăm rolul Serviciului Român de Informaţii. Securitatea statului este o misiune de a cărui bună îndeplinire depinde soarta celorlalte instituţii, soarta fiecărui cetăţean. Desfăşurându-şi activitatea departe de ochii publicului, eficienţa acestei instituţii depinde însă tocmai de încrederea publicului, a cetăţenilor.

La fel ca şi în cazul justiţiei, încrederea în Serviului Român de Informaţii este elementul ce conferă legitimitate activităţii sale şi tocmai de aceea, în condiţiile în care aparenţele joacă un rol deopotrivă egal realităţii, regulile ce guvernează activitatea fiecăruia nu trebuie doar riguros respectate, ci trebuie să şi apară în ochii publicului ca fiind astfel. Orice derapaje de la regulile statului de drept reprezintă un pericol pentru democraţie.

Orice exces al unei autorităţi în detrimentul alteia tulbură echilibrul instituţional. Cu atât mai mult, posibilitatea extinderii activităţii SRI dincolo de limitele sale legale, în câmpul justiţiei, reprezintă un pericol extrem de grav la adresa independenţei justiţiei, pe care Consiliul Superior al Magistraturii nu are voie să îl ignore.

În sprijinul argumentelor noastre, reamintim Consiliului Superior al Magistraturii următoarele standarde internaţionale privind independenţa justiţiei, în lumina cărora solicităm admiterea prezentei cereri.

Magna Cartum privind judecătorii:
”1. Puterea judecătorească constituie una dintre cele trei puteri din orice stat democratic. Rolul său este acela de a garanta însăşi existenţa Statului de drept şi, astfel, de a asigura aplicare adecvată a dreptului într-o manieră imparţială, dreaptă, echitabilă şi eficientă.
2. Independenţa judecătorului trebuie să fie statutară, funcţională şi financiară. Raportată la celelalte puteri din Stat, ea trebuie să fie garantată pentru toţi justiţiabilii, alţi judecători şi societate în general, prin reglementări naţionale la cel mai înalt nivel. Statul şi fiecare judecător este responsabil de promovarea şi protejarea independenţei judiciare.”

Recomandarea CM/Rec(2010)12 a Comitetului Miniştrilor către statele membre cu privire la judecători: ”Independenţa, eficienţa şi responsabilităţi:
20. Judecătorii, care sunt parte a societăţii pe care o deservesc, nu pot administra justiţia într-o manieră efectivă fără încredere din partea publicului.
22. Principiul independenţei justiţiei presupune independenţa fiecărui judecător în parte în exercitarea funcţiilor judiciare. Judecătorii trebuie să ia decizii în mod independent şi imparţial şi să poată acţiona fără niciun fel de restricţii, influenţe nepotrivite, presiuni, ameninţări sau intervenţii, directe sau indirecte, din partea oricărei autorităţi, fie chiar autorităţi judiciare. ”

Legea nr. 365/2004 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003:
”Art.11 1. Ţinând seama de independenţa magistraţilor şi de rolul lor fundamental în lupta împotriva corupţiei, fiecare stat parte ia, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, măsuri pentru a consolida integritatea lor şi pentru a preveni posibilităţile de a-i corupe, fără a le prejudicia independenţa.”

În concluzie, în baza acestor argumente, reiterăm solicitarea către Consiliul Superior al Magistraturii de a apăra independenţa justiţiei şi a magistraţilor faţă de suspiciunea rezonabilă că Serviciul Român de Informaţii este implicat şi influenţează actul de justiţie dincolo de limitele legii.
Această conduită potenţială afectează grav garanţia că judecătorii sunt independenţi şi că cetăţenii au parte de procese echitabile, motiv pentru care reacţia CSM este imperativă pentru a apăra independenţa, imparţialitatea şi reputaţia magistraţilor, precum şi pentru a recredibiliza întregul act de justiţie din România.

Solicitarea de apărare a independenţei este însuşită individual şi de membrii de conducere ai Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România:
Natalia Roman, preşedinte UNJR
Angelica Costea, vicepreşedinte UNJR
Dana Gîrbovan, membru al Consiliului Director al UNJR
Simona Neacşu, membru al Consiliului Director al UNJR
Iulia Craiu, membru al Consiliului Director al UNJR
Loreley Mirea, membru al Consiliului Director al UNJR
Marius Motolea, membru al Consiliului Director al UNJR
Ioan Ilieş Neamţ, secretar UNJR

Cu stimă,
Judecător Natalia Roman
Preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România”

 
Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD