Traian Ștefănescu: Concurența și comerțul online
25 mai 2015 | Alexandra-Adriana DOBRIȘAN
Traian Ștefănescu, student la Facultatea de Drept a Universității din București, a publicat în Revista Română de Concurență nr. 1-2/2014 articolul intitulat „Concurența și comerțul online”.
În general, când vine vorba despre concurență, relații concurențiale și practici neloiale, ne vine în minte imaginea standard cu doi vânzători, persoane fizice sau juridice, care, în loc să își dispute teritoriul, convin cum să îl împartă într-un mod cât mai convenabil. Totuși, trăim în epoca vitezei și mediul virtual câștigă din ce în ce mai mult teren. În acest context, s-a pus problema dacă, în cazul comerțului online, ar trebui să se considere că se aplică regulile obișnuite de concurență sau reprezintă o cu totul altă piață, trebuind să fie guvernată de un regim juridic distinct. Aceasta este și chestiunea dezbătută în articolul citat anterior, autorul încercând să demonstreze ce tip de piață este într-adevăr și care ar fi posibilele neregularități care ar putea interveni în acest caz.
Așa cum am specificat, un prim aspect care a fost tranșat în cadrul articolului se referă la calificarea pieței online. Astfel, s-a stabilit că aceasta ar trebui să se realizeze în funcție de fiecare caz în parte. Așadar, prin apelarea la comerțul online, se poate crea o piață relevantă distinctă de cea tradițională, în cazul produselor care, din punct de vedere material, nu pot fi vândute prin nicio altă modalitate. Se poate, însă, să fie vorba doar despre o subîmpărțire a pieței produsului, în ipoteza în care produsul este disponibil în ambele medii (fizic și virtual), dar consumatorii nu se bucură de aceleași servicii accesorii în cele două cazuri. În contrapartidă, există posibilitatea ca vânzarea online să nu fie decât un nou canal de distribuție sau chiar să nu fie vorba despre o imposibilitate de a comercializa anumite produse în mediul virtual.
Indiferent de modalitatea în care se realizează comerțul online, pot fi incidente anumite decalaje față de comportamentul concurențial normal, și anume: reducerea costurilor de documentare, precum și a costurilor de distribuție, extinderea zonei de activitate din punct de vedere geografic și, nu în ultimul rând, informațiile asimetrice. În ceea ce privește arealul geografic căruia i se adresează, trebuie analizate: limba utilizată, distribuția produselor agentului în cauză ș.a.m.d. La fel ca în cazul așa-numitelor vânzări fizice, se pot manifesta diverse tipuri de acorduri verticale, fie privitoare la preț, fie în legătură cu alte elemente decât prețul. În categoria acordurilor referitoare la preț, se înscriu prețurile de recomandare și cele maxime, precum și acordul de paritate între platforme. Ultimul dintre acestea presupune ca, în cazul în care un vânzător își oferă produsele spre vânzare mai multor platforme online, una dintre platforme poate impune ca prețul la care vânzătorul își oferă produsele să fie mai mic sau cel puțin egale cu cel mai bun preț oferit de același vânzător în cadrul altor platforme. Inconvenientele care pot apărea vizează blocarea intrării pe piață a noilor concurenți, atenuarea concurenței între platforme sau facilita coluziunea între platforme.
Restricțiile verticale cu privire la alte elemente decât prețul cuprind distribuția exclusivă și distribuția selectivă și interdicția generală a vânzărilor online. În continuare, distribuția exclusivă „jonglează” cu concepte precum vânzările active și vânzările pasive, restricția fiind aplicabilă numai în cazul așa-numitelor vânzări active (există și astfel de vânzări permise). Cu toate acestea, există și anumite restricții inacceptabile privind vânzările pasive, un exemplu elocvent fiind reprezentat de împiedicarea clienților situați într-un alt teritoriu, de către distribuitorii exclusivi, să vizualizeze site-ul web al acestora. Interdicția generală a vânzărilor online, pe de altă parte, este o încălcare per se a normelor de dreptul concurenței, cu excepția cazurilor în care sunt justificate de motive obiective.
În concluzie, reiese faptul că e-commerce nu trebuie calificată ab initio drept o piață distinctă de piața tradițională. Cu toate acestea, criteriile pentru analiza celor două piețe din punctul de vedere al dreptului concurențial, deși nu este indicat să fie identice, trebuie, totuși, să urmărească aceleași obiective și să obțină rezultate comparabile. Diferențele dintre criteriile aplicabile să fie justificate de diferența modului de distribuție.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
