Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Procedură civilă
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Anularea cererii de chemare în judecată pentru depășirea termenului de completare sau modificare. Constituționalitate


25.05.2015 | Anda-Laura TĂNASE
Secţiuni: CCR, Drept constitutional, Procedură civilă, RNSJ
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial al României nr. 145 din data de 26 februarie 2015 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 762 din 18 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Partidul Poporului – Dan Diaconescu într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti – Secţia civilă.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: „Verificarea cererii şi regularizarea acesteia: (3) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.”

În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi paragraful 3 lit. b) şi c) privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, Curtea reţine, din motivarea excepţiei, ca normă de referinţă şi art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, chiar dacă autorul excepţiei nu a indicat-o în mod expres.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra prevederilor art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 20 şi art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, s-a mai pronunţat prin decizii anterioare, reţinând, în esenţă, că: prin adoptarea textelor de lege criticate, legiuitorul a dorit asigurarea unei discipline procesuale în scopul respectării principiului celerităţii şi a dreptului la un proces echitabil; o astfel de procedură nu este de natură să afecteze însăşi esenţa dreptului protejat, având în vedere că este însoţită şi de garanţia conferită de dreptul de a formula o cerere de reexaminare prevăzut de art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă; stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcare a dreptului la acces liber la justiţie; liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie.

Referitor la susţinerea autorului potrivit căreia textul de lege criticat aduce atingere art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sub aspectul încălcării prezumţiei de nevinovăţie, materia contravenţională fiind asimilată instituţiei autonome de „acuzaţie în materie penală”, Curtea observă că respectarea dreptului la un proces echitabil, care include şi respectarea principiului prezumţiei de nevinovăţie, impune, în esenţă, garantarea accesului liber la justiţie, astfel încât persoana vizată să îşi poată reclama şi susţine vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime în faţa unei instanţe judecătoreşti independente, imparţiale şi instituite prin lege. Însă, faptul că în speţă cererea autorului excepţiei a fost anulată în etapa de sesizare a instanţei, prealabilă judecării cauzei, deoarece persoana indicată în calitate de reprezentant legal nu a făcut dovada calităţii sale, precum şi pentru motivul că nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în contul autorităţii competente, cerinţe a căror îndeplinire nu prezenta nicio dificultate pentru reclamant, nu este de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil astfel cum este reglementat de art. 21 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Întrucât anularea cererii de chemare în judecată, care în prezenta cauză are un caracter particular, respectiv plângere în materie contravenţională, pentru neîndeplinirea anumitor condiţii obligatorii, reprezintă o faţetă a accesului liber la justiţie şi, fiind vorba de o intervenţie a statului, Curtea Constituţională va analiza, prin prisma unui test de proporţionalitate dezvoltat în jurisprudenţa sa, dacă limitele impuse acestui drept prin intervenţia legiuitorului – respectiv anularea cererii în lipsa depunerii dovezii calităţii de reprezentant şi a achitării taxei judiciare de timbru – sunt rezonabile în raport cu obiectivul urmărit şi nu tind la transformarea dreptului de acces într-unul iluzoriu/teoretic.

Analizând scopul urmărit de legiuitor, astfel cum a fost menţionat anterior, Curtea constată că acesta este unul legitim, respectiv asigurarea unei rigori şi discipline procesuale, respectarea principiului judecării cu celeritate a cauzelor, într-un termen optim şi previzibil prin fixarea cadrului procesual. Instituirea obligativităţii menţionării calităţii de reprezentant şi ataşarea dovezii achitării taxelor judiciare de timbru reprezintă măsuri adecvate şi necesare pentru îndeplinirea scopului legitim anterior menţionat. Curtea constată existenţa unui just echilibru între măsurile care au determinat limitarea dreptului de acces liber la justiţie şi scopul legitim urmărit, respectiv cerinţele de interes general referitoare la buna administrare a justiţiei şi protecţia drepturilor fundamentale ale cetăţeanului.

Astfel, Curtea decide:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Anda-Laura Tănase

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti