Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Sistemul de calcul al termenului 5 zile stabilit pentru formularea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive
25.05.2015 | Mihai Adrian HOTCA

JURIDICE - In Law We Trust

* a se vedea și dezbaterea Arestarea [DEZBATERI.JURIDICE]

I. Introducere

Potrivit art. 235 alin. (1) C. proc. pen.: „Propunerea de prelungire a arestării preventive împreună cu dosarul cauzei se depun la judecătorul de drepturi şi libertăţi cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive”. (s.n. – M.A.H.)

Până la pronunţarea Deciziei nr. 336/2015 a Curții Constituționale, practica judiciară cvasiunanimă considera că termenul de 5 zile prevăzut pentru formularea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive este un termen de recomandare[1].

În schimb, în teoria de specialitate, opiniile au fost împărțite, fiind exprimat atât punctul de vedere conform căruia termenul în cauză este un termen peremptoriu (imperativ, de decădere)[2], cât și părerea că acest termen este unul de recomandare[3].

Prin Decizia nr. 336/2015[4], Curtea Constituțională a stabilit că „dispoziţiile art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care nerespectarea termenului „cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive” atrage incidenţa art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală”.

În considerentele acestei decizii, instanța de contencios constituțional reţine următoarele: „ţinând cont de faptul că raţiunea termenului de depunere a propunerii de prelungire a duratei arestării preventive este aceea de a asigura respectarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului arestat şi de a elimina arbitrariul cât priveşte dispunerea prelungirii măsurii privative de libertate, Curtea constată că acest termen are natura juridică a unui termen peremptoriu. (s.n. – M.A.H.)

(…) Prin urmare, Curtea reţine că nerespectarea termenului de depunere a propunerii de prelungire a arestării preventive la judecătorul de drepturi şi libertăţi „cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive” este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului arestat, aşa încât sunt incidente normele procesual penale ale art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, sancţiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea procurorului din exerciţiul dreptului de a depune propunerea de prelungire a duratei arestului preventiv şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen”. (s.n. – M.A.H.)

În conformitate cu prevederile art. 268 alin. (1) C. proc. pen.: „Când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen”.

Curtea Constituţională, pe bună dreptate, a observat că sintagma „înainte de expirarea duratei arestării preventive” a fost preluată în noua reglementare referitoare la calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale (din reglementarea anterioară) cât priveşte contestaţia formulată de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive [art. 204 alin. (5) din Codul de procedură penală]. Aşa încât, având în vedere prevederile art. 4741 din Codul de procedură penală, raţiunile care au justificat pronunţarea Deciziei nr. 25 din 2 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se menţin şi în prezent, astfel că subzistă caracterul obligatoriu al dezlegării date problemei de drept cât priveşte dispozitivul deciziei menţionate relativ la caracterul imperativ al sintagmei „înainte de expirarea duratei arestării preventive„[5].

II. Care este modalitatea de calcul a termenului de 5 zile prevăzut în art. 235 alin. (1) C. proc. pen. pentru formularea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive?

Pornind de la premisa că termenul de 5 zile prevăzut în art. 235 alin. (1) C. proc. pen. este ca natură un termen de decădere (imperativ, peremptoriu), aşa cum a statuat Curtea Constituţională, se naşte întrebarea: Care este modalitatea de calcul a acestui termen? Mai exact, durata acestui termen se determină conform art. 269 alin. (2) C. proc. pen. sau potrivit art. 271 C. proc. pen.?

Stabilirea modalității de calcul a termenului este importantă, deoarece, dacă sistemul de calcul este cel al zilelor libere (prevăzut în art. 269 C. proc. pen.), termenul efectiv va avea o durată de 7 zile, iar, dacă sistemul de calcul este cel al zilelor incluse, durata concretă a termenului va fi de 5 zile.

De pildă, un termen care începe că curgă în data de 23 mai 2015 se va împlini fie în ziua de 29 mai 2015, fie în ziua de 27 mai a aceluiaşi an, după caz, în funcție de sistemul de calcul aplicat.

Dispozițiile legale relevante, în ceea ce privește modalitatea calculării termenului regresiv de 5 zile examinat, pe baza cărora se stabileşte sistemul de calcul al acestuia, sunt cuprinse în art. 269 alin. (2) și art. 271 C. proc. pen.

Potrivit art. 269 alin. (2) C. proc. pen.: „La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte.” (s.n. – M.A.H.)

Iar conform art. 271 C. proc. pen.: „În calculul termenelor privind măsurile preventive sau orice măsuri restrictive de drepturi, ora sau ziua de la care începe şi cea la care se sfârşeşte termenul intră în durata acestuia”.

În ceea ce privește modalitatea de calcul a termenului de 5 zile, instituit pentru formularea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, pornindu-se de la teza că art. 269 alin. (2) este incident în privinţa termenelor procedurale, iar art. 271 în cazul termenelor substanțiale, în literatura de specialitate s-a arătat că „termenul de 5 zile nu pare a fi unul pur procedural, ci mai degrabă unul substanţial sau, cel puţin sui generis, cu o natură mixtă (oarecum asemănător cu termenul de formulare a plângerii prealabile), care ar impune un regim diferit de termenele procedural”[6].

În opinia noastră, în determinarea modalităţii de calcul a termenului înscris în art. 235 alin. (1) C. proc. pen. nu are relevanţă stabilirea în prealabil a naturii acestuia (procedural sau substanțial), deoarece din prevederile legale [art. 269 alin. (2) și art. 271 C. proc. pen.] rezultă că regula în funcție de care se calculează termenele sorocite pe zile este stabilită în art. 269 alin. (2), iar excepția în art. 271 C. proc. pen.

Dispozițiile art. 271 C. proc. pen. sunt incidente numai în ceea ce privește termenele din materia măsurilor preventive sau a oricăror măsuri restrictive de drepturi, iar nu și în privința altor termene prevăzute în legislația procesual penală.

Or, așa cum s-a menționat în doctrină, în categoria măsurilor preventive sau restrictive de drepturi se includ măsurile preventive propriu-zise (arestarea preventivă, controlul judiciar etc.) și instituțiile procesual penale prin instituirea cărora se aduce atingere drepturilor persoanei, în primul rând cele stabilite în legătură cu desfășurarea procedeelor probatorii cu caracter special[7].

În sprijinul tezei că modalitatea de calcul a termenului de 5 zile sococit în art. 235 alin. (2) C. proc. pen. pledează şi considerentele Deciziei nr. 336/2015, conform cărora: “Spre deosebire de termenele substanţiale, care asigură ocrotirea drepturilor şi intereselor legitime în caz de restrângere a acestora, termenele procedurale impun efectuarea în ritm rezonabil a tuturor operaţiunilor specifice fiecărei faze procesuale, în vederea realizării scopului procesului penal, fără a împiedica aflarea adevărului sau lezarea în vreun fel a drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor.

În raport cu caracterul şi efectele lor termenele procedurale au fost clasificate în termene peremptorii (imperative) – acelea înăuntrul duratei cărora trebuie să fie îndeplinit sau efectuat un act, termen ce creează o limitare, actul trebuind efectuat înainte de împlinirea termenului; dilatorii (prohibitive) – acelea care nu îngăduie îndeplinirea sau efectuarea unui act decât după expirarea duratei lor; orânduitorii (de recomandare) – acele termene care fixează o perioadă de timp pentru efectuarea unor acte procesuale sau procedurale determinate, iar în caz de nerespectare, nu atrag sancţiuni procesuale pentru actul neefectuat, dar pot atrage sancţiuni disciplinare ori amendă judiciară pentru persoanele care aveau obligaţia să îl respecte. Totodată, după sancţiunea ce intervine în caz de nerespectare, termenele sunt: absolute (cominatorii), care atrag, în caz de nerespectare, consecinţe referitoare la validitatea actului îndeplinit; relative (de recomandare) sunt acelea care, în caz de nerespectare, nu atrag efecte în privinţa actului îndeplinit.

Curtea reţine că una dintre garanţiile cele mai puternice pentru asigurarea îndeplinirii actelor procesuale şi procedurale potrivit prescripţiilor legii o constituie sancţiunea procesual penală, care constă fie în pierderea unor drepturi procesuale, fie în lipsirea de valabilitate a actelor procesuale şi procedurale ori a măsurilor procesuale dispuse sau efectuate cu încălcarea condiţiilor impuse de norma de procedură. Sancţiunile privind nerespectarea termenelor procedurale derivă din principiul legalităţii procesului penal, enunţat de art. 2 din Codul de procedură penală şi consfinţit prin dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, şi sunt reglementate în cuprinsul normelor procesual penale ale art. 268 alin. (1)-(3), şi anume: decăderea din exerciţiul unui drept, nulitatea actului făcut peste termen şi încetarea unei măsuri procesuale temporare.” (s.n. – M.A.H.)

Prin urmare, modalitatea de calcul a termenelor care nu vizează măsuri preventive sau restrictive de drepturi, inclusiv a termenului prevăzut în art. 235 alin. (1) C. proc. pen. se va face conform art. 269 alin. (1) C. pen., adică prin excluderea din durată a primei şi ultimei zile.


[1] Pentru referințe relative la doctrina și practica în materie, a se vedea C. Ghigheci, Natura termenului de formulare a propunerii de prelungire a arestării.
[2] A se vedea I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedură penală. Partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2014, pp. 638.
[3] Pentru prezentarea acestor opinii, a se vedea: I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedură penală. Partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2014, pp. 638-639; C. Ghigheci, Natura termenului de formulare a propunerii de prelungire a arestării.
[4] Publicată în M. Of. nr. 342 din 19 mai 2015.
[5] La paragraful 24 din Decizia nr. 336/2015, se reţine că: “Prin instituţia termenului, astfel cum este reglementată în art. 268-271 din Codul de procedură penală, legea asigură îndeplinirea actelor procedurale în intervalele de timp impuse de succesiunea firească a etapelor procesuale menite să garanteze înfăptuirea actului de justiţie”.
[6] A se vedea C. Ghigheci, op. cit.
[7] A se vedea I. Neagu, M. Damaschin, op. cit., p. 698.


Prof. univ. dr. avocat Mihai Adrian Hotca

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.