Paul Pop: Câteva considerații despre actele de procedură în procesul civil
26 mai 2015 | Ioana-Bianca TOFAN
Av. drd. Paul Pop a publicat, în Revista Română de Drept Privat nr. 6/2014, articolul intitulat „Câteva considerații despre actele de procedură în procesul civil”.
O abordare științifică a actelor de procedură civilă nu poate fi făcută fără prezentarea prealabilă a noțiunii de „act de procedură”, a clasificării acestor tipuri de acte, precum și a condițiilor obligatorii ce trebuie a fi îndeplinite pentru ca acestea să respecte întocmai prevederile legale.
Actul de procedură poate fi definit ca fiind orice act, atât în sens de operațiune juridică, cât și în sens de înscris care probează existența operațiunii, făcut în vederea declanșării procesului civil, în cursul și în cadrul acestuia de către instanța judecătorească, părți și ceilalți participanți la proces, în legătură directă cu activitatea procesuală a fiecăruia.
Actele de procedură se pot clasifica în funcție de o sumă de criterii, determinate practic de numărul considerabil de acte de procedură care constituie structura procesului civil.
Din punct de vedere al condițiilor obligatorii ce trebuie a fi îndeplinite pentru ca acestea să respecte întocmai prevederile legale, în materia dreptului procesual civil, concepția tradițională a doctrinei a admis faptul că există condiții cu caracter general, ce își găsesc aplicabilitatea la toate actele de procedură, și condiții cu caracter special, proprii fiecărui act sau categorii de acte.
Astfel, s-a reținut în doctrină că două ar fi condițiile generale de validitate:
1) actele de procedură trebuie să îmbrace forma scrisă și
2) actele de procedură trebuie să indice în chiar conținutul lor că cerințele legii au fost îndeplinite. Însă, mai există și o treia condiție, și anume aceea a obligativității îndeplinirii actelor de procedură în limba română.
În ceea ce privește prima condiție, s-a statuat că, în materia cererilor adresate instanțelor de judecată, regula generală este că acestea trebuie să îmbrace forma scrisă. Orice regulă își are excepțiile corelative, în sensul că atunci când legiuitorul a dorit o derogare de la regulă generală a prevăzut-o expres. Astfel, condițiile ce trebuie a fi îndeplinite pentru ca o cerere să îmbrace forma orală: legea să o prevadă în mod clar și cerere să fie făcută în ședință.
În ceea ce privește a doua condiție, acesta presupune că actul de procedură nu poate fi completat cu probe extrinseci, astfel încât să se poată dovedi că a fost valabil întocmit.
În concluzie, actele de procedură, în esența lor, constituie principala formă de obiectivitate în procesul civil. Actele de procedură constituie premisa primordială a existenței procesului.
