Întrebare preliminară cu privire la scutirea de TVA a anumitor servicii bancare
27 mai 2015 | Mihaela MAZILU-BABELJudecătorul britanic se întreabă cu privire la scutirea de TVA a anumitor servicii bancare. (C-130/15)
Situația de fapt:
1. aflarea principiilor relevante care trebuie să fie aplicate pentru a stabili dacă un serviciu are sau nu are „ca efect un transfer de fonduri și determină modificări ale situației juridice și financiare” în sensul paragr. 66 din hotărârea SDC, C-2/95
2. posibilitatea ca scutirea de TVA să fie aplicabilă unui serviciu precum cel prestat de persoana impozabilă în speță, care nu implică debitarea sau creditarea de către persoana impozabilă a unui cont asupra căruia aceasta are control, dar care este, în cazul în care are loc un transfer de fonduri, cauza acestui transfer de fonduri efectuat de o instituție financiară independentă
3. efectuarea plății prin card de credit sau de debit și relevanța faptului că furnizorul serviciului obține el însuși codurile de autorizare direct de la banca titularului cardului sau, în mod alternativ, obține codurile în cauză prin agentul său care furnizează comercianților servicii de acceptare
4. aflarea elementelor care diferenţiază:
4.1. un serviciu care constă în furnizarea de informații financiare fără de care plata nu ar fi realizată, dar care nu intră în domeniul de aplicare al scutirii (precum în Hotărârea Nordea Pankki Suomi, C-350/10, ECLI:EU:C:2011:532), de
4.2. un serviciu de prelucrare a datelor care are din punct de vedere funcțional efectul unui transfer de fonduri și pe care Curtea de Justiție l-a identificat, din acest motiv, ca fiind susceptibil să intre în domeniul de aplicare al scutirii (precum în Hotărârea SDC, punctul 66)
5. stabilirea principiilor relevante care trebuie aplicate de instanța de trimitere pentru a vedea dacă un serviciu precum cel furnizat de persoana impozabilă în speță se încadrează sau nu în domeniul de aplicare al excepției – referitoare la „recuperarea de creanțe” – de la scutirea TVA prevăzută în A șasea directivă incidentă în cauză
6. posibilitatea ca un serviciu de procesare a plăților efectuate printr-o anumită modalitate (de exemplu prin card de debit sau de credit) să reprezinte – în temeiul principiilor stabilite în Hotărârea AXA UK, C-175/09, ECLI:EU:C:2010:646 – o „recuperare de creanțe” atunci când serviciul în cauză este furnizat persoanei căreia i se datorează plata (adică persoanei care primește plata), și posibilitatea ca un astfel de serviciu de „recuperare de creanțe” să existe și în situația în care serviciul în cauză este furnizat persoanei care datorează plata (adică persoanei care face plata)
7. stabilirea dacă în situația din prezenta cauză mai există de facto o „creanță” de „recuperat”.
Dispoziții incidente: articolul 13 secțiunea B litera (d) punctul 3 din A șasea directivă (Directiva 77/388/CEE), astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție în Hotărârea SDC, C-2/95, EU:C:1997:278.
Mihaela Mazilu-Babel
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova
