Emil Duhnea: Ajutorul de stat și procesul concurențial pe piață
29 mai 2015 | Alexandra-Adriana DOBRIȘAN
Avocat Emil Duhnea a publicat în Revista Română de Concurență nr. 1-2/2014 articolul intitulat „Ajutorul de stat și procesul concurențial pe piață”.
Autorul începe prin a sublinia caracterul indezirabil, dar și ilegal al politicilor anticoncurențiale. Dar este, oare, la fel de clar că și subvențiile acordate de către guvernele statelor pot avea implicații serioase în ceea ce privește denaturarea relațiilor concurențiale normale? În acest din urmă caz, practic, vocea consumatorului nu prea mai are cum să se facă auzită, de vreme ce pârghiile economiei naționale sunt ținute, mai strâns sau mai lejer, de către autorități. Deși motivele care stau la baza adoptării unui comportament protecționist din partea guvernelor statelor pot fi dintre cele mai lăudabile, dintr-un anumit punct de vedere, totuși, în mod indirect, ele par să impună diverselor piețe economice un mod artificial de funcționare. Bazându-se pe prevederile art. 107 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articolul analizează potențialele avantaje și dezavantaje ale unor astfel de practici.
Uniunea Europeană a fost și continuă să fie concepută, în primul rând, ca o uniune economică. Pentru a se respecta acest deziderat, a fost nevoie de crearea unei piețe unice, care să armonizeze piețele naționale ale statelor membre. Această organizare presupune, în continuare, adoptarea unor politici comune în materie economică, ceea ce implică și cedarea unei părți din suveranitatea fiecărui stat în parte. Prin urmare, guvernele nu mai au libertatea de a acorda ajutoare întreprinderilor ce își desfășoară activitatea la nivel local, având în vedere că un asemenea comportament poate avea repercusiuni și peste granițe. Reglementările de la nivelul Uniunii permit, pe de o parte, acordarea anumitor subvenții, în timp ce altele pot fi permise, în cazuri determinate. Pe de altă parte, există o serie de ajutoare de stat care sunt interzise, în măsura în care sunt îndeplinite, în mod cumulativ, patru condiții. Aceste conditii sunt: să existe o intervenție din partea statului sau prin intermediul resurselor de stat; intervenția ar putea să afecteze comerțul dintre statele membre; să fie conferit un avantaj beneficiarului și, nu în ultimul rând, să afecteze concurența sau să constituie un pericol în acest sens.
În altă ordine de idei, ajutoarele de acest tip nu trebuie să îmbrace neapărat formă bănească, putând fi acordate în orice alt mod. Explicația acestui aspect rezidă în faptul că accentul cade pe efectele pe care le produc și nu neapărat pe forma lor și, cu atât mai puțin, pe obiectivul urmărit, care poate fi unul complet legal, la o primă vedere. Așadar, vom vorbi despre ajutoare de stat, în măsura în care acestea sunt de natură a conferi un avantaj beneficiarului, fiind imputabilă acestuia. Practic, incidența interdicțiilor din Tratat trebuie analizată de la caz la caz, având în vedere că întinderea conceptului de piață relevantă cunoaște diferite mărimi. Mai mult, se poate ca o măsură să nu fie calificată ca subvenție guvernamentală, deși oferă anumite avantaje întreprinderilor favorizate. În acest ultim caz, problema care se pune este aceea dacă o astfel de măsură este sau nu justificată de realitățile pieței și se aplică sau nu în mod nediscriminatoriu (nu avantaje aplicate în mod selectiv).
Practic, se impune determinarea punctului de referință în sistemul respectiv, pentru a se crea o bază cu care să se compare avantajul vizat. Măsurile adoptate la nivel regional sunt întotdeauna selective sau pot fi considerate astfel în anumite situații? De fapt, trebuie îndeplinite trei condiții pentru ca această măsură să fie percepută ca reprezentând ajutor de stat, una dintre acestea referindu-se chiar la neimplicarea guvernului în treburile autorităților locale. Dacă nu se depășește limita la care am făcut referire mai sus, atunci este posibil ca măsura în cauză să genereze chiar o serie de efecte benefice. În caz contrar, companiile neprofitabile, care nu vin în întâmpinarea nevoilor consumatorilor, ar însemna să fie premiate pentru aceasta și să fie menținute în mod artificial pe piață. Costul este suportat, în cele din urmă, de către cetățean, care suportă, prin plata impozitelor, chiar achitarea respectivei subvenții, urmând a resimți și efectele acesteia cu privire la creșterea prețurilor.
În concluzie, așa cum chiar autorul afirmă, nicio investiție nu este bună per se, ci este gândită pentru cineva, care urmează a profita de pe urma ei. Prin urmare, deși nu trebuie interzis orice fel de amestec al statului în economie, totuși, trebuie mânuite cu grijă astfel de mecanisme, având în vedere că efectele negative se vor resimți în buzunarele consumatorilor.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
