A devenit “Declarația privind neîncadrarea în situațiile prevăzute la art. 181 din OUG nr. 34/2006” controversată?
9 iunie 2015 | Cristina BACAINTAN* a se vedea dezbaterea juridică Achizițiile publice. Suspiciuni, inerții, blocaje [DEZBATERI.JURIDICE]
Cum interpretam aceasta declaratie? In ultimul timp a parut in mod surprinzator (poate pentru unii, nu) si o alta interpretare in ceea ce priveste aceasta declaratie reglementata de prevederile art. 181 din OUG nr. 34/2006, in speta, lit d).
Astfel, in acest moment, avem doua interpretari diferite privind solicitarea “Declaratiei privind neincadrarea in situatiile prevazute la art. 181 din OUG nr. 34/2006” si o practica neunitara atat la nivel de CNSC, cat si la instantele judecatoresti. Mentionam faptul ca declaratia trebuie sa fie redactata in conformitate cu prevederile Ordinului ANRMAP nr. 509/2011, iar, in acest sens, operatorii economici trebuie sa prezinte o Declaratie pe propria raspundere privind neincadrarea in dispozitiile art. 181 din OUG nr. 34/2006.
Ce se intampla daca autoritatea contractanta solicita prin documentatia de atribuire ca ofertantii sa completeze aceasta declaratie, iar acestia, la randul lor, declara ca au fost condamnati, in ultimii 3 ani, prin hotararea definitiva a unei instante judecatoresti, pentru o fapta care a adus atingere eticii profesionale sau pentru comiterea unei greseli in materie profesionala?
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 181 din OUG nr. 34/2006[1]: “Autoritatea contractanta are dreptul de a exclude dintr-o procedura pentru atribuirea contractului de achizitie publica orice ofertant/candidat care se afla in oricare dintre urmatoarele situatii:
(…)
d) a fost condamnat, in ultimii trei ani, prin hotararea definitiva a unei instante judecatoresti, pentru o fapta care a adus atingere eticii profesionale sau pentru comiterea unei greseli in materie profesionala.”
1. O prima interpretare ar fi urmatoarea:
Ipoteza reglementata de art. 181, lit. d) din OUG nr. 34/2006 mentioneaza in mod expres faptul ca autoritatea contractanta are dreptul de a exclude din procedura de atribuire ofertantul/candidatul care se afla in situatia mentionata mai sus. Astfel, scopul declaratiei este ca operatorii economici participanti la procedura sa mentioneze, pe propria raspundere, daca se afla in una din situatiile prezentate, iar in cazul in care se afla intr-o asemenea situatie, autoritatea contractanta va analiza si va avea dreptul si nu obligatia de a exclude respectivul operator economic din procedura de atribuire.
Comisia de evaluare desemnata de autoritatea contractanta va efectua o analiza raportata la documentele si clarificarile aduse de catre ofertanti, in urma careia va decide daca va uza de dreptul de a exclude din procedura respectiva oferta pentru acest motiv.
In acest caz, comisia de evaluare va trebui sa aiba in vedere si daca, in conformitate cu art. 531 alin. (3) lit. d) din vechiul Cod penal, respectiv art. 136 alin. (3) lit. d) din noul Cod penal, instanta a dispus aplicarea pedepsei complementare privind “interzicerea dreptului de a participa la procedurile de achizitii publice pe o durata de la 1 la 3 ani”, ori in cazul în care instanta nu a dispus acesta masura, per a contrario, acest lucru demonstreaza ca ofertantul are capacitatea de a derula in continuare contracte de achizitie publica.
De asemenea, pot exista situatii in care condamnarea in discutie, respectiv fapta, nu ar aduce atingere eticii profesionale si nu ar constitui o greseala in materie profesionala a operatorului economic si, prin urmare, nu se incadreaza intr-o astfel de enumerare exhaustiva, iar in acest caz, comisia de evaluare nu poate decat sa declare oferta admisibila, fara a uza de dreptul conferit de lege, in baza principiului asumarii raspunderii, consacrat la art. 2 alin. (2) lit. g) din OUG nr. 34/2006.
Cu alte cuvinte, legiuitorul a prevazut si acordat in mod expres autoritatii contractante dreptul de a opta daca exclude sau nu din procedura un ofertant potrivit art. 181 alin. (1) din OUG nr. 34/2006 – anterior citat, iar CNSC nu poate limita un drept pe care insusi legiuitorul l-a acordat, prin norma expresa, autoritatii contractante.
In aceste conditii, ori de cate ori este incidenta vreuna dintre situatiile prevazute de art. 181, lit. d) din OUG nr. 34/2006, autoritatea contractanta trebuie sa isi exercite acest drept in mod corect, in considerarea scopului pentru care a fost instituit.
Totodata, dispozitiile art. 72 alin. 2) din HG nr. 925/2006 confera exclusiv comisiei de evaluare prerogativele privind evaluarea admisibilitatii unei oferte. Astfel, legiuitorul a stabilit ca atributul desemnarii ofertelor admisbile si, in consecinta, a castigatorului ramane la comisia de evaluare[2].
In concluzie, deciziile de admitere sau de respingere a unei oferte se iau in exclusivitate de autoritatea contractanta, Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor/instanta de judecata pronuntandu-se doar asupra legalitatii acestora, analizand modul in care autoritatea contractanta a procedat la evaluarea ofertelor.
2. Cealalta interpretare se bazeaza pe urmatoarele considerente:
Simpla solicitare a autoritatii contractante de completare a “Declaratiei privind neincadrarea in situatiile prevazute de art. 181 din ordonanta” echivaleaza cu faptul ca autoritatea contractanta ar fi solicitat in mod expres ca ofertantii sa nu se afle in vreuna din situatiile prevazute de dispozitiile art. 181 din ordonanta.
Din moment ce autoritatea contractanta a solicitat o declaratie privind neincadrarea in situatiile prevazute de art. 181 din ordonanta, se presupune ca, per a contrario, a prevazut ca operatorii economici care se incadreaza in aceste situatii vor fi exclusi din procedura, utilizand astfel dreptul conferit de dispozitiile legale.
De altfel, a interpreta ca premisele dispozitiilor art. 181 din OUG nr. 34/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, pot fi aplicate de autoritatile contractante intr-un mod pur potestativ (si voluero) este contrar scopului si principiilor in materia achizitiilor publice.
Prin urmare, in cazul in care autoritatea contractanta a cerut completarea acestei declaratii, chiar daca a impus sau nu ca cerinta obligatorie de calificare a ofertantilor, creeaza obligatia autoritatii contractante de a respinge respectiva oferta din cadrul procedurii, in caz contrar incalcandu-se principiul nediscriminarii si al tratamentului egal.
Un alt aspect care se invoca in aceste situatii este chiar denumirea acestei declaratii, si anume de neincadrare, iar orice mentiune echivaleaza cu excluderea automata
In opinia mea, este evident ca OUG nr. 34/2006 nu obliga autoritatea contractanta sa excluda automat din competitie un operator economic aflat in situatia pe o care o discutam, excluderea fiind lasata la aprecierea autoritatii, iar in acest caz trebuie sa existe un cumul de conditii care urmeaza sa fie indeplinite pentru ca decizia de excludere sa poata fi considerata una corecta.
In caz contrar, rezultatul este excluderea automata de pe piata a operatorilor economici care de buna credinta declara ca au fost condamnati in ultimii 3 ani fie si pentru fapte care nu au legatura cu etica sau materia profesionala si carora nu le-a fost interzis dreptul de a participa la procedurile de achizitie publica, asigurandu-si in acest fel unii operatori economici exclusivitatea pe piata prin eliminarea concurentei.
Poate in viitorul apropiat, prin transpunerea directivelor europene in materie de achizitii publice, nu o sa ne mai confruntam cu astfel de dublari interpretative in ceea ce priveste aceasta declaratie si vor aparea clarificari care nu se reflecta in textul legislativ actual.
[1] OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii.
[2] HG nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achizitiei publica din OUG nr. 34/2006.
Consilier juridic Cristina Bacaintan
