Maria Fodor, Corina Florența Popescu: Despre asigurarea probelor în lumina dispozițiilor Codului de procedură civilă
9 iunie 2015 | Ioana-Bianca TOFAN
Prof. univ. dr. Maria Fodor și lector. univ. dr. Corina Florența Popescu au publicat, în revista Pandectele Române nr. 4/2015, articolul intitulat „Despre asigurarea probelor în lumina dispozițiilor Codului de procedură civilă”.
Probele se administrează, de regulă, în fața instanței sesizate cu judecarea fondului, în etapa cercetării procesului, după încuviințarea lor la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate. Este posibil însă ca o probă ce ar putea servi la soluționarea cauzei să se afle în pericol de a dispărea anterior începerii procesului, ori chiar în cursul procesului, dar înainte de încuviințarea și administrarea probelor, sau de a fi dificil de administrat în viitor, astfel că persoana interesată ar putea fi pusă în situația de a nu-și putea dovedi pretenția sau, după caz, apărarea.
Procedura asigurării probelor are ca scop conservarea unor probe necesare într-un eventual proces sau chiar într-un proces în curs de desfășurare, iar pe această cale poate fi administrată oricare dintre probele prevăzute de lege.
Din dispozițiile Codului de procedură civilă, rezultă că admisibilitatea cererii de asigurare a probelor este condiționată de existența și dovada unei stări de pericol ca proba să dispară ori de imposibilitatea sau de dificultatea administrării probei în viitor.
Cererea de asigurare a probelor poate fi formulată de oricine are interes, de oricare dintre părțile viitorului proces sau ale procesului în curs.
Cererea poate fi formulată atât înainte, cât și în timpul procesului, adică pe cale principală, anterior pornirii procesului în care proba asigurată va fi folosită, sau pe cale incidentală, în cursul procesului principal, dacă nu s-a ajuns la etapa administrării probelor.
Cererea de asigurare a probelor nu este de natură să conducă la întreruperea cursului prescripției extinctive și nici nu poate fi considerată ca o recunoaștere a dreptului a cărui acțiune se prescrie.
Judecata cererii de asigurare a probelor se face, de regulă, cu citarea parților și doar în cazul în care există pericolul ca proba să dispară, să fie distrusă, ori să se perimeze prin amânarea administrării ei instanța va putea încuviința cererea și fără citarea părților.
Prin încheierea de admitere a cererii de asigurare a dovezilor, instanța va dispune și măsurile necesare administrării probei, stabilind, dacă este cazul, obligațiile ce revin părților în legătură cu acest aspect.
În cazul admiterii cererii de asigurare, instanța va proceda la administrarea probei de îndată sau la un termen ulterior fixat în acest scop, ținând seama de circumstanțele concrete ale cauzei.
Administrarea probei se face cu respectarea regulilor de administrare a probelor stabilite pentru fiecare categorie în parte.
Dovezile conservate prin această procedură sunt opozabile părților în procesul de fond, aceste dovezi pot să fie folosite în procesul pe fond și de partea care nu a cerut administrarea lor.
Constatarea de urgență a unei stări de fapt poate fi solicitată în condițiile art. 364 C. proc. civ., la cererea oricărei persoane care are interesul să constate de urgență o anumită stare de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea probelor. În cazul în care efectuarea constatării unei stări de fapt necesită concursul părții adverse sau al unei alte persoane, constatarea nu poate fi făcută decât cu acordul acesteia.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
