Secţiuni » Arii de practică » Business » Fiscalitate
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti

Despre echilibru în lupta împotriva evaziunii fiscale
09.06.2015 | Bogdan MĂRCULEȚ

Secţiuni: Fiscalitate, Opinii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust

* a se vedea dezbaterea juridică Criminalitate cu studii superioare: Evaziunea Fiscală [DEZBATERI.JURIDICE]

A trecut valul cel mai înalt al luptei împotriva evaziunii fiscale, cel puţin cel mediatic. Au existat atât reacţii pozitive faţă de acţiunile organelor fiscale în aceste ultime luni, cât şi reacţii negative. Am avut ocazia să citesc atât opinii de specialitate în sensul că numai astfel de acţiuni în forţă pot educa pe contribuabilul român, cât şi opinii de specialitate, recent specializate sau nespecializate, care blamau, unii în termeni categorici, unii în termeni mai nesiguri juridic, acţiunile organelor fiscale. Acum, apele s-au liniştit pentru moment, cel puţin la suprafaţă, întrucât, la adâncime, urmele lăsate de organele fiscale rămân. De aici, lupta se transferă în mâinile avocaţilor şi judecătorilor care trebuie să descâlcească şi să refacă circuitul normal al fiscalităţii.

Or, dintr-o perspectivă juridică, lupta împotriva evaziunii fiscale nu poate fi concepută fără asigurarea unui echilibru între puterile organelor fiscale şi libertatea contribuabilului.

În primul rând, trebuie să acceptăm premisa că optimizarea fiscală este o componentă indisociabilă a fiscalităţii, în sensul că fiecare contribuabil are reflexul de a-şi gestiona resursele conform raţiunilor economice. Această formă de optimizare fiscală nu constituie o formă de ilicit.

Pe de altă parte, fenomentul ilicitului este, de asemenea, în răspândire. Lupta de a diferenţia între optimizare fiscală şi ilicit costă atât statul, cât şi contribuabilul însuşi, iar preocuparea de a reduce aceste costuri este primordială pentru guverne şi instituţii, în căutare permanentă de venituri.

Există o tendinţă majoritară ca statele să sporească rolul administraţiilor fiscale în lupta împotriva evaziunii fiscale prin conferirea acestora de puteri şi instrumente suplimentare în detrimentul contribuabilului.

De cealaltă parte a baricadei, măsurile pe care statul le ia în lupta împotriva evaziunii fiscale nu trebuie fi utilizate astfel încât să afecteze funcţionalitatea şi principiile fiscalităţii înseşi. Nu poţi lupta împotriva unui virus ucigând pacienţii.

Or, autorităţile fiscale tind să transfere din ce în ce mai multe obligaţii către contribuabil, în ceea ce priveşte măsurile pe care trebuie să le ia aceştia în faţa unor posibile fraude. Aceste măsuri sufocă atât fiscalitatea, cât şi relaţiile comerciale.

Cel mai des întâlnit caz este acela în care organele fiscale impun contribuabilului de a face verificări cu privire la activitatea cocontractantului său, la disponibilitatea bunurilor achiziţionate sau la statutul de persoană impozabilă a acestuia din urmă. Neîndeplinirea acestor măsuri se traduce prin refuzul din ce în ce mai des întâlnit din partea autorităţilor fiscale de a recunoaşte anumite operaţiuni din punct de vedere fiscal, spre exemplu de a da curs dreptului de deducere a TVA-ului, sub pretextul că neîndeplinirea măsurilor ascunde participarea la o fraudă fiscală în materie de TVA.

În acest context, se pune problema găsirii şi asigurării unui echilibru între exigenţele care se impun unui operator economic care doreşte să aibă raporturi fiscale normale şi necesitatea combaterii evaziunii fiscale. O distincţie trebuie impusă între activitatea profesioniştilor şi activitatea statului, acesta din urmă trebuind responsabilizat în sensul de a exercita măsurile de combatere fără a impune o birocratizare excesivă a relaţiilor comerciale.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a decis deja că statul, prin organele fiscale, nu poate impune, în mod general, o obligaţie pentru titularul dreptului de deducere a TVA-ului de a face verificări cu privire la cocontractantul său, bunurile achiziţionate sau legalitatea acţiunilor acestuia, cu scopul de a i se recunoaşte acest drept de deducere. CJUE a afirmat răspicat că este de competența autorităților fiscale să efectueze controalele necesare asupra persoanelor impozabile pentru a detecta nereguli și fraude privind TVA‑ul, precum și să aplice sancțiuni persoanei impozabile care a săvârșit aceste nereguli sau aceste fraude.

Prin urmare, impunerea obligaţiei generale în sarcina titularilor dreptului de deducere, cu scopul exercitării acestui drept, de a face verificările menţionate mai sus, ar semnifica transferarea atribuţiilor de control specifice organelor statului către persoanele impozabile, ceea ce nu este admisibil.

În plus, tot CJUE afirmă că revine autorităţilor fiscale sarcina de a stabili care sunt elementele obiective care permit să concluzioneze că o persoană ştia sau ar fi trebuit să ştie că participă la o fraudă, pentru a i se refuza dreptul de deducere a TVA. Astfel încât, sarcina probei revine autorităţilor fiscale, ceea ce are importante consecinţe pe plan procedural. Pe de altă parte, probele trebuie să fie „obiective”, iar nu bazate pe presupuneri subiective ale organelor fiscale, cum se întâmplă de multe ori în practică.

Această jurisprudenţă relevă voinţa de a realiza o reechilibrare a forţelor în raporturile dintre administraţiile fiscale şi contribuabili, forţe care sunt adesea disproporţionate şi folosite în mod abuziv de către organele statului. Cel puţin în România, organele fiscale sunt blocate într-o jurisprudenţă învechită, nu îşi actualizează metodele potrivit evoluţiilor dreptului fiscal şi păstrează o structură ermetică.

Or, reaşezarea raporturilor fiscale din perspectiva luptei împotriva evaziunii fiscale trebuie să ţină seama atât de interesele operatorilor economici, cât şi de nevoia statului de a asigura în mod corespunzător veniturile publice. În acest sens, realizarea echilibrului presupune un efort comun atât din partea operatorilor economici, cât şi din partea organelor statului, fără ca acest efort să devină penalizator pentru vreuna dintre părţile acestui raport. Responsabilizarea operatorilor economici este o necesitate, dar aceasta nu poate conduce la o degrevare a organelor statului de obligaţiile care le incumbă şi, implicit, la transferarea riscului în integralitate către cei dintâi.

Av. Bogdan Mărculeț
NICULEASA LAW OFFICE

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti