Considerații privind procedura de soluționare a contestației împotriva rezoluțiilor Inspecției Judiciare

Practica recenta a Curtii de Apel Bucuresti, corelata cu realitatile socio-economice, precum si cu dinamica si pluralitatea situatiilor aparute in societatea romaneasca, determina prezentarea unui punct de vedere coerent cu privire la procedura care trebuie urmata in cazul rezolutiilor de clasare ale Inspectiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

In cadrul proceselor penale sau civile, in raport de faza procesuala in care se afla, orice persoana, subiect de drept implicat in acea cauza, poate sesiza Inspectia Judiciara, in mod direct sau prin intermediul conducatorilor instanttelor ori ai parchetelor, in legaaturaa cu activitatea sau conduita necorespunzaatoare a judecaatorilor sau procurorilor, incalcarea obligatiilor profesionale in raporturile cu justitiabilii ori savarsirea de catre acestia a unor abateri disciplinare.

Sesizarea care se formuleaza nu poate sa vizeze solutiile pronuntate prin hotararile judecatoresti, care sunt supuse cailor legale de atac, intrucat in acest mod se respecta principiul constitutional statuat in art. 124 alin. 3 din Legea fundamentala, potrivit cu care: ”Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii”, si art. 132 alin. 1 din acelasi act normativ, potrivit cu care: ”Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei.”

Cercetarea disciplinara a unui magistrat, judecator sau procuror, trebuie sa vizeze abaterile de la indatoririle de serviciu, precum si faptele care afecteaza prestigiul justitiei.

Cazurile legale care constituie abateri disciplinare sunt cele reglementate de art. 99 din Legea nr. 303/2004 si sunt urmatoarele:
”a) manifestarile care aduc atingere onoarei sau probitatii profesionale ori prestigiului justitiei, savarsite in exercitarea sau in afara exercitarii atributiilor de serviciu;
b) incalcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilitati si interdictii privind judecatorii si procurorii;
c) atitudinile nedemne in timpul exercitarii atributiilor de serviciu fata de colegi, celalalt personal al instantei sau al parchetului in care functioneaza, inspectori judiciari, avocati, experti, martori, justitiabili ori reprezentantii altor institutii;
d) desfasurarea de activitati publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice in exercitarea atributiilor de serviciu;
e) refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de partile din proces;
f) refuzul nejustificat de a indeplini o indatorire de serviciu;
g) nerespectarea de catre procuror a dispozittiilor procurorului ierarhic superior, date in scris si in conformitate cu legea;
h) nerespectarea in mod repetat si din motive imputabile a dispozitiilor legale privitoare la solutionarea cu celeritate a cauzelor ori intarzierea repetata in efectuarea lucrarilor, din motive imputabile;
i) nerespectarea indatoririi de a se abtine atunci cand judecatorul sau procurorul stie ca exista una din cauzele prevazute de lege pentru abtinerea sa, precum si formularea de cereri repetate si nejustificate de abtinere in aceeasi cauza, care are ca efect tergiversarea judecatii;
j) nerespectarea secretului deliberarii sau a confidentialitatii lucrarilor care au acest caracter, precum si a altor informatii de aceeasi natura de care a luat cunostinta in exercitarea functiei, cu exceptia celor de interes public, in conditiile legii;
k) absente nemotivate de la serviciu, in mod repetat sau care afecteaza in mod direct activitatea instantei ori a parchetului;
l) imixtiunea in activitatea altui judecator sau procuror;
m) nerespectarea in mod nejustificat a dispozitiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse in conformitate cu legea de conducatorul instantei sau al parchetului ori a altor obligatii cu caracter administrativ prevazute de lege sau regulamente;
n) folosirea functiei detinute pentru a obtine un tratament favorabil din partea autoritatilor sau interventiile pentru solutionarea unor cereri, pretinderea ori acceptarea rezolvarii intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decat in limita cadrului legal reglementat pentru toti cetatenii;
o) nerespectarea in mod grav sau repetat a dispozitiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor;
p) obstructionarea activitatii de inspectie a inspectorilor judiciari, prin orice mijloace;
q) participarea directa sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investitii pentru care nu este asigurata transparenta fondurilor;
r) lipsa totala a motivarii hotararilor judecatoresti sau a actelor judiciare ale procurorului, in conditiile legii;
s) utilizarea unor expresii inadecvate in cuprinsul hotararilor judecatoresti sau al actelor judiciare ale procurorului ori motivarea in mod vadit contrara rationamentului juridic, de natura sa afecteze prestigiul justitiei sau demnitatea functiei de magistrat;
s) nerespectarea deciziilor Curtii Constitutionale ori a deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursurilor in interesul legii;
t) exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta.”

Textul art. 99 se completeaza in intelegerea corecta si legala a unor termeni cu art. 99¹ din Legea nr. 303/2004, astfel cum a fost introdus in cuprinsul actului normative prin Legea nr. 24/2012, si statueaza ca:
”(1) Exista rea-credinta atunci cand judecatorul sau procurorul incalca cu stiinta normele de drept material ori procesual, urmarind sau acceptand vatamarea unei persoane.
(2) Exista grava neglijenta atunci cand judecatorul sau procurorul nesocoteste din culpa, in mod grav, neindoielnic si nescuzabil, normele de drept material ori procesual.”

Un prim aspect interesant de analizat il reprezinta modalitatea practica pe care o utilizeaza un inspector din cadrul Inspectiei Judiciare in analiza si verificare elementelor de fapt si drept cu privire la o sesizare care i-a fost repartizata potrivit Regulamentului privind normele pentru efectuarea activitatilor de inspectie de catre Inspectia Judiciara.

Potrivit art. 12 din actul normativ mai sus mentionat, in vederea desfasurarii cercetarii prealabile, solicita magistratului cu privire la care se efectueaza cercetarea prealabila relatii cu privire la obiectul sesizarii fara ca acesta sa faca vreun demers practic de o alta natura, atat in lipsa unui text de lege care sa ii permita efectuarea unor alte activitati de verificare, dar si in delicata situatie de a nu incalca principiile constitutionale care stau la baza derularii activitatii magistratilor.

Consider ca in situatiile pratice, concrete, in care se au in vedere solutii de clasare a unor procurori sau in situatiile unor hotarari judecatoresti definitive, nu exista niciun impediment legal ca un inspector judiciar sa poata analiza aspectele sesizate prin studierea actelor si pieselor dosarului cu pricina, asa incat sa isi formeze o imagine globala, obiectiva, cu privire la aspectele sesizate de catre petent.

Este imperios necesar ca Regulamentul privind normele pentru efectuarea activitatilor de inspectie de catre Inspectia Judiciara sa fie imbunatatit, astfel incat activitatea de cercetarea disciplinara prealabila sa nu aiba doar un caracter formal si superficial, asa cum se petrece in acest moment, cand un coleg magistrat efectueaza o verificare prealabila, a unui alt coleg magistrat, la suprafata, doar in ideea de a respecta o norma prestabilita de catre Regulamentul mai sus invocat.

La finalul cercetarii disciplinare prealabile, inspectorul judiciar, de regula, propune o solutie de clasare, aspect evidentiat de statistica facuta publicitatii de catre CSM – Inspectia Judiciara, in care se arata ca, in anul 2014, din 6.604 lucrari referitoare la activitatea de conduita a magistratilor, doar in 92 (1,3%) de cazuri a fost dispusa cercetarea disciplinara.

Impotriva solutiei de clasare, anterior, nu exista o cale de atac, acesta avand un caracter definitv, insa Curtea Constitutionala a Romaniei, prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 47 alin. 1 litera b din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, in ipoteza prevazuta de art. 45 alin. 4 litera b din aceeasi lege.

Potrivit Deciziei Curtii Constitutionale, sintagma “rezolutia de clasare este definitiva”, prevazuta de art. 47 alin. 1 litera b teza a II-a, in referire la cazul prevazut de art. 45 alin. 4 litera b, este neconstitutionala, intrucat incalca dreptul fundamental reglementat de articolul 21 din Constitutia Romaniei, privind liberul acces la justitie.

In contextul in care, de la momentul pronuntarii deciziei, de catre Curtea Constitutionala, nu s-a realizat modificarea legislativa necesara, sunt aplicabile dispozitiile art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind Curtea Constitutionala, in sensul ca dispozitia din lege cu privire la care s-a constatat neconstitutionalitatea isi inceteaza efectele juridice, in termen de 45 de zile, de la publicarea acestei decizii, care a fost publicata in Monitorul Oficial numarul 529 din 16 iulie 2014.

Din punct de vedere al cadrului legal, calea de atac impotriva unei decizii de clasare, in momentul de fata, este contestatia, care este admisibila si care trebuie formulata in termenul de 15 zile de la data comunicarii rezolutiei emise de catre Inspectia Judiciara, care se contesta, instanta competenta din punct de vedere material fiind Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a de Contencios Administrativ si Fiscal, fara indeplinirea vreunei formalitati prealabile.

Textul de lege este foarte clar si lamuritor, insa, in cadrul contestatiilor inregistrate la Curtea de Apel Bucuresti, ca si instanta competenta general, material si teritorial, Inspectia Judiciara invoca exceptia prematuritatii formularii acestei cai de atac, motivand faptul ca este necesara formularea plangerii administrative prealabile, ca si cale necontencioasa, asa numitul recurs gratios, reglementat de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ potrivit caruia: ”Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia. Plangerea se poate adresa in egala masura organului ierarhic superior, daca acesta exista.”

Desi textul art. 47 alin. 5 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este foarte clar si il citam in acest sens: ”Rezolutia de respingere a sesizarii prevazuta la alin. (1) lit. c) si alin. (4) poate fi contestata de persoana care a formulat sesizarea la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti, in termen de 15 zile de la comunicare, fara indeplinirea unei proceduri prealabile.”, exista complete de judecata din cadrul Sectiei de contencios administrativ care au admis aceasta exceptie a prematuritatii actiunii, dar si complete de judecata care, in opozitie, dar in mod corect si legal, au respins o astfel de exceptie invocata de catre Inspectia Judiciara, in intampinarile formulate si depuse la dosarele cauzelor avand ca obiect contestatii impotriva unor rezolutii de clasare a sesizarilor formulate de catre cetateni.

Procedura prealabila administrativa nu este necesara, intrucat, prin dialectica si interpretarea semantica si lexicala, textul art. 47 alin. 5 din Legea nr. 317/2004 este imperativ si nu se lasa loc de interpretari, putem enunta, de asemenea, si alte elemente de drept substantial care fac inutila si lipsita de orice necesitate o astfel de procedura prealabila gratioasa.

1. Inspectia Judiciara, potrivit modificarilor aduse Legii nr. 317/2004 prin Legea nr. 24/2012, conform art. 65, functioneaza ca structura cu personalitate juridica si actioneaza potrivit principiului independentei operationale, si nu are un for ierarhic superior care sa ii cenzureze actele administrative.

2. CSM nu are competenta de a solutiona o plangere formulata potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, avand doar rol de instanta de judecata prin Sectiile sale, in cazul exercitarii actiunii disciplinare.

3. Orice sesizare care este de natura sa atraga cercetarea disciplinara a unui magistrat trebuie exercitata in interiorul unui termen de un an de zile, sens in care, pentru a exista o celeritate reala, legiuitorul nu a inteles sa stabileasca in Legea nr. 317/2004 privind CSM proceduri prealabile care trebuiesc urmate anterior sesizarii Curtii de Apel Bucuresti.

4. Legea nr. 317/2004 privind CSM are un caracter special in raport de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrative, fiind aplicabil principiul de interpretare logico-juridica, conform caruia specialul deroga de la general, daca intentia forului legislativ era in sensul de a fi respectata procedura generala, s-ar fi manifestat prin aceea ca nu ar fi statuat sintagma ”fara indeplinirea unei proceduri prealabile”.

5. Procedura prealabila gratioasa este lipsita de orice eficienta juridica in contextul de drept in care aceeasi institutie si aceleasi persoane care au dispus clasarea unei sesizari sunt si cei care trebuie sa analizeze temeinicia si legalitatea aspectelor invederate prin cererea prealabila administrativa, pe care acestia sustin ca trebuie formulata anterior sesizarii Curtii de Apel Bucuresti.

6. Curtea Constitutionala, in motivarea Deciziei nr. 397 din 3 iulie 2014, a explicat in mod clar si fara a lasa loc de vreo interpretare faptul ca liberul acces la justitie trebuie exercitat in mod liber fara sa existe limitari legale care sa fie de natura sa creeze conditionalitati in calea dreptului la libera petitionare.

Parerea corecta, referitor la acesta procedura adminstrativa prealabila, este foarte clara, insa este necesar ca la nivelul Curtii de Apel Bucuresti sa se realizeze o unificare a practicii in privinta acestei chestiuni de fapt si drept, printr-o decizie a Colegiului de conducere, iar in cazul in care nu se ajunge la o opinie majoritara corecta si legala, prin sesizare Completului de dezlegare a unor chestiuni de drept din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Dr. Mihail Boldea
Avocat

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?