Constantin Belu, Mihai Bușu: Politica de concurență în contextul responsabilității sociale a corporațiilor
12 iunie 2015 | Alexandra-Adriana DOBRIȘAN
Constantin Belu și Mihai Bușu, inspectori de concurență în cadrul Consiliului Concurenței, au publicat în Revista Română de Concurență nr. 2/2013 articolul intitulat „Politica de concurență în contextul responsabilității sociale a corporațiilor”.
Un mediu sănătos echivalează cu o populație sănătoasă. Populația este alcătuită din consumatori, în cele din urmă, iar regulile de dreptul concurenței au ca obiectiv tocmai protecția acestor consumatori împotriva eventualelor practici neloiale adoptate de unele întreprinderi. Privind din această perspectivă, în activitatea lor, pe lângă alte norme pe care sunt nevoite să le respecte, întreprinderile ar trebui să țină cont și de legislația mediului. Dar oare protecția mediului ar trebui să facă obiectul politicilor de concurență de la nivel național și nu numai? Răspunsul este oferit de articolul citat, care, în conceptul de „responsabilitatea socială a corporațiilor”, include și dezbaterea legată de problema de mediu.
În prezent, majoritatea statelor continentului european sunt organizate în cadrul Uniunii Europene, organizație internațională care și-a propus să atingă, în afară de un anumit nivel de dezvoltare economică, și o anumită bunăstare a cetățenilor săi. Or, așa cum am precizat deja, bunăstarea cetățenilor implică și dreptul acestora la un mediu sănătos. Tocmai de aceea, autorii articolului consideră că dispozițiile art. 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (reglementând relațiile concurențiale normale) ar trebui aplicate în coroborare cu art. 11 din același Tratat (referitor la cerințele de protecție a mediului). Totuși, este necesar a se realiza o distincție, în vederea aplicării corecte a unor astfel de norme. Așadar, coroborarea prevederilor de dreptul concurenței cu cele de dreptul mediului nu trebuie realizată întrotdeauna ab initio. În acest sens, se recomandă realizarea unei analize a situației de fapt, pentru a se vedea dacă, prin încălcarea unei norme de protecție a mediului, se aduce atingere, dar nu în mod fundamental, și regulilor de concurență. Numai în acest caz, cele două domenii trebuie corelate.
Art. 101 alin. (3) TFUE lasă un spațiu de manevră, în sensul în care, odată apărut un conflict între normele de dreptul mediului și cele privind concurența, dacă nu se poate identifica o posibilitatea de conciliere a acestora, se va da prioritate reglementărilor de mediu. Cu toate acestea, interesul consumatorului este atins, în primul rând, prin promovarea progresului tehnic sau economic. Acestea au, chiar dacă indirect, un impact serios asupra mediului înconjurător, în funcție de nivelul de respectare a responsabilității sociale corporatiste. În acest context, se manifestă două tipuri de economii: economia mediului și economia ecologică. În cele din urmă, totul se reduce la eficiență, indiferent că vorbim despre eficiență alocativă, productivă sau dinamică. În practică, bunăstarea consumatorilor se cuantifică prin intermediul conceptului de surplus al consumatorilor, care este relativ dificil de atins, ținând cont de faptul că există o serie de variabile care nu pot fi controlate. Neexistând un nivel optim al poluării, este permisă realizarea de tranzacții asupra bunăstării consumatorilor, integrându-se elemente de protecție a mediului în politicile de concurență.
În concluzie, autorii demonstrează că, în ciuda aparențelor, există o legătură între politicile de protecție a mediului și cele privind concurența. În plus, chiar reglementările existente la nivelul Uniunii Europene, în materie de concurență, permit derogarea de la acestea, în favoarea atingerii obiectivelor de protecție a mediului, întrucât se urmărește atingerea unei bunăstări pe termen mediu și lung.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
