ICCJ. Amânarea aplicării pedepsei. Non reformatio in pejus
15.06.2015 | Paula VÂRBAN

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că instituţia amânării aplicării pedepsei este incompatibilă cu pronunţarea unei soluţii de condamnare şi, în consecinţă, în cazul în care reţine incidenţa dispoziţiilor art. 83 C. pen., instanţa nu pronunţă o soluţie de condamnare, ci stabileşte pedeapsa şi dispune amânarea aplicării acesteia.
De asemenea, instanța supremă a decis că, în cazul apelului declarat exclusiv de inculpat, dacă prima instanţa a încadrat fapta în dispoziţiile noului Cod penal şi, în mod greşit, a aplicat normele privind efectele circumstanţelor atenuante din Codul penal anterior, rezultând o pedeapsă inferioară limitei minime a pedepsei care poate fi aplicată conform normelor privind efectele circumstanţelor atenuante din noul Cod penal, instanţa de apel nu poate majora pedeapsa, întrucât ar încălca principiul non reformatio in pejus. (Decizia nr. 17/A din 19 ianuarie 2015 pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului)

Avocat Paula Vârban