« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Soluționarea cererii de revizuire. Etapa admisibilității în principiu. Constituționalitate
16.06.2015 | Anda-Laura TĂNASE

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

În Monitorul Oficial al României nr. 361 din data de 26 mai 2015 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 255 din 7 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Marcel Savin într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Bacău – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală ”Admiterea în principiu”, care au următorul conţinut: ”Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor”.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit cărora respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 16 referitor la egalitatea de drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv, art. 14 referitor la interzicerea discriminării şi art. 17 referitor la interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu trimitere la art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie şi la art. 2 paragraful 1 referitor la dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la aceeaşi Convenţie.

Analizând reglementarea de ansamblu, cuprinsă în art. 452-465 din noul Cod de procedură penală, Curtea observă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, cauzate de necunoaşterea de către instanţă a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.

Totodată, Curtea reţine faptul că soluţionarea cererii de revizuire parcurge două faze procesuale, respectiv cea a admisibilităţii în principiu, în care se examinează îndeplinirea condiţiilor cerute de lege, şi aceea a rejudecării cauzei după admiterea în principiu.

În continuare, Curtea reţine că procedura admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, reglementată în alin. (2) al art. 459 din Codul de procedură penală, este faza procesuală în care instanţa verifică, în camera de consiliu, fără citarea părţilor: dacă cererea a fost formulată în termen şi de o persoană având calitatea procesuală prevăzută de art. 455 din Codul de procedură penală; dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; dacă faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv şi, totodată, dacă acestea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; dacă persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei şi a completat cererea, în termenul stabilit de instanţă, cu privire atât la cazurile de revizuire pe care se întemeiază, a mijloacelor de probă în dovedirea acestora, cât şi cu privire la anexarea copiilor certificate de pe înscrisurile de care revizuentul înţelege a se folosi în proces. În cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile enumerate anterior, dispune prin încheiere definitivă admiterea în principiu a cererii de revizuire, în caz contrar dispunând, prin sentinţă, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, aceasta din urmă fiind supusă aceloraşi căi de atac ca hotărârea la care se referă revizuirea.

Curtea observă că procedura reglementată de dispoziţiile de lege criticate priveşte examinarea admisibilităţii exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept, aşadar nu vizează însăşi soluţionarea căii extraordinare de atac a revizuirii.
Textul de lege criticat reglementează admiterea în principiu a cererii de revizuire, cale extraordinară de atac, mijloc procesual prin care sunt atacate hotărârile penale definitive care conţin grave erori judiciare, instanţa neimplicându-se în niciun fel în judecata pe fond a unei acuzaţii în materie penală, aceasta verificând cererea de revizuire doar sub aspectul regularităţii sale, respectiv al îndeplinirii condiţiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii şi termenul de introducere. Aşa fiind și având în vedere faptul că procedura prealabilă de examinare a revizuirii sub aspectul admisibilităţii în principiu nu vizează însăşi soluţionarea căii extraordinare de atac, instanţa pronunţându-se doar asupra unor aspecte de ordin pur legal, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere, cu citarea părţilor, şi constatându-se absenţa oricăror repercusiuni importante asupra situaţiei revizuentului, Curtea reţine că prevederile de lege criticate nu înfrâng accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

În plus, Curtea reţine că în a doua etapă a revizuirii – rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire -, conform art. 461 alin. (1) din noul Codul de procedură penală, se aplică regulile privind judecarea în primă instanţă, respectiv oralitatea, nemijlocirea, contradictorialitatea şi citarea persoanei vătămate, a părţilor, a altor subiecţi procesuali a căror prezenţă este necesară pentru soluţionarea cauzei, cu participarea obligatorie a procurorului, toate acestea constituindu-se în veritabile garanţii de natură a îndeplini exigenţele constituţionale şi convenţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Totodată, în această a doua fază procesuală a soluţionării cererii de revizuire, instanţa poate dispune efectuarea cercetărilor necesare de către procuror, dacă constată că situaţia de fapt nu poate fi stabilită în mod nemijlocit sau aceasta nu s-ar putea face decât cu mare întârziere şi, de asemenea, dacă găseşte necesar, administrează din nou probele din cursul primei judecăţi.

Aşadar, cât timp procedura admiterii în principiu nu priveşte însăşi judecarea pe fond a cererii de revizuire, Curtea a constatat că dispoziţiile referitoare la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul la apărare şi la dreptul la un proces echitabil, întrucât procedura specială vizată nu se ocupă de fondul cauzelor. În astfel de condiţii de reglementare, faţă de limitele şi efectele restrânse ale derulării procedurii în cadrul examinării admiterii în principiu a revizuirii, nu s-ar putea considera că desfăşurarea acestei etape prealabile ar fi susceptibilă de înfrângerea dreptului la apărare, întrucât acesta presupune posibilitatea neîngrădită a oricărei persoane interesate de a se apăra ori de a-şi angaja un apărător atunci când o autoritate se pronunţă asupra unei probleme ce ţine de fondul unui litigiu şi nu asupra unor probleme procedurale reglementate atât în vederea unei mai bune administrări a actului de înfăptuire a justiţiei, cât şi în scop preventiv în vederea înlăturării unor obstacole ce pot fi de natură să ducă la o tergiversare nejustificată a soluţionării cererii.

Referitor la invocarea, ca temei al excepţiei de neconstituţionalitate, a art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea a constatat că o atare încălcare nu poate fi reţinută, întrucât principiul egalităţii cetăţenilor nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 53 din Constituţie, aceasta nu a fost reţinută, prevederile constituţionale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care nu s-a constatat.

Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Anda-Laura Tănase

 
Secţiuni: CCR, Drept constitutional, Drept penal, RNSJ | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD