ICCJ. Competenţa teritorială alternativă, în cazul litigiilor de muncă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că din interpretarea sistematică a prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social cu cele ale art. 12 C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 216 din Legea nr. 62/2011, rezultă că, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competenţa teritorială este una alternativă (fie cea de la locul unde îşi are domiciliul reclamantul, fie cea de la locul de muncă al acestuia), reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente. În speţă, instanţa a constatat că domiciliul reclamantului la momentul sesizării instanţei era în Bucureşti, iar locul de derulare a raporturilor de muncă, aşa cum rezultă din contractul individual de muncă, se afla tot în Bucureşti. Rezultă deci, că Tribunalul Bucureşti era singura instanţă competentă în soluţionarea cauzei, fiind nerelevantă împrejurarea că, la data încheierii contractului individual de muncă, reclamantul avea alt domiciliu. (Decizia nr. 411 din 11 februarie 2015 pronunţată de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect conflict negativ de competenţă)

Corina Cioroabă