Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Măsurile asigurătorii în lumina NCPP. Elemente de neconstituționalitate
22.06.2015 | Mihail BOLDEA

Secţiuni: Drept constitutional, Drept penal, Opinii
JURIDICE - In Law We Trust

Intrarea in vigoare a Noului Cod de Procedura Penala marcheaza o serie de modificari institutionale care, in multe cazuri, nu sunt de fond, fiind doar de forma, modificari care sunt de natura sa genereze analize juridice si analize constitutionale.

De la data intrarii in vigore, in anul 2014, Noile Coduri penale au suferit transformari si modificari relevante prin interventia instantei constitutionale care a admis un numar mare de exceptii de neconstitutionalitate de natura sa creeze un acord intre legea organica si legea fundamentala, Constitutia Romaniei.

Sechestrul penal in Codul de Procedura penala este reglementat in capitolul referitor la masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, respectiv de la art. 249 la art. 256.

Daca, in privinta conditiilor generale de instituire a masurilor asiguratorii, elementele legislative sunt asemanatoare cu cele cuprinse in vechea legislatie, apare un aspect de noutate, care la prima vedere poate fi nerelevant, dar care are consecinte deosebite in privinta efectelor concrete, respectiv termenul in care poate fi contestata o masura asiguratorie.

Potrivit art. 250 alin. 1 din Codul de Procedura Penala: ”Impotriva masurii asiguratorii luate de procuror sau a modului de aducere la indeplinire a acesteia, suspectul ori inculpatul sau orice alta persoana interesata poate face contestatie, in termen de 3 zile de la data comunicarii ordonantei de luare a masurii sau de la data aducerii la indeplinire a acesteia, la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond.”

Acest termen de 3 zile, in interiorul caruia poate fi contestata o masura asiguratorie, consider ca este neconstitutional, asa cum voi detalia in cele ce urmeaza.

In vechiul Cod de Procedura Penala, in art. 168, reglementarea modului de contestare a masurilor asiguratorii era urmatoarea: ”In contra masurii asiguratorii luate si a modului de aducere la indeplinire a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum si orice alta persoana interesata se pot plange procurorului sau instantei de judecata, in orice faza a procesului penal.”

Cu privire al vechiul text din procedura penala, Curtea Constitutionala a statuat, in Decizia nr. 133/2011 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 163-170 din Codul de procedura penala, faptul ca: ”Nu se incalca prezumtia de nevinovatie prin instituirea unor masurii asiguratorii, deoarece instituirea acestor masuri nu echivaleaza cu o pronuntare asupra vinovatiei invinuitului sau inculpatului. Masurile asiguratorii au caracter provizoriu, finalitatea lor constand in garantarea executarii obligatiilor cu caracter patrimonial, in cazul condamnarii inculpatului printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, pronuntata cu respectarea garantiilor reglementate de Codul de procedura penala pentru desfasurarea unui proces echitabil, asadar numai daca instanta de judecata constata vinovatia inculpatului sau a partii responsabile civilmente.

De altfel, impotriva masurii asiguratorii luate si a modului de ducere la indeplinire a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum si orice alta persoana interesata se pot plange procurorului sau instantei de judecata, in orice faza a procesului penal, si orice alta persoana care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispozitiilor art. 168 din Codul de procedura penala, stabilirea acestui drept si restituirea.”

Modificarea adusa in Noul Cod de Procedura Penala in sensul ca se limiteaza dreptul de a contesta masurile asiguratorii doar la un termen de 3 zile apare ca fiind neconstitutionala, deoarece incalca liberul accces la justitie, statuat in art. 21 alin. 1 si 2 din Constitutia Romaniei potrivit cu care: ”Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.”

Mai mult, legiuitorul penal roman, prin solutia legislativa adoptata in art. 250 alin. 2, incalca dreptul la proprietate si dreptul la aparare.

Dreptul la proprietate privata este garantat si ocrotit in mod egal de lege, indiferent de titular, fiind un drept real absolut, iar limitarea acestuia se poate realiza doar intr-o modalitate legislativa si in concordanta cu o hotarare judecatoresca, dar nu intr-un mod abuziv si fara sa existe o limitare in timp.

Procesul penal se caracterizeaza prin dinamism, in sensul ca, la fiecare moment care presupune administrarea unei probe sau indeplinirea unui act procesual, se modifica intreaga situatie de fapt, situatie general valabila atat in faza de urmarire penala, cat si in faza cercetarii judecatoresti sau a apelului.

Dinamismul procesului penal este acea trasatura esentiala care a determinat legiuitorul roman, dar si instantele de judecata, in mod unitar, sa afirme faptul ca nu exista autoritate de lucru judecat in privinta masurilor preventive sau a masurilor asiguratorii.

Pentru acest motiv, practica judiciara, in concordanta si cu Deciziile Curtii Constituionale, a statuat ca este necesar ca in interiorul unui anumit termen sa se analizeze legalitatea, temeinicia si oportunitatea unei masuri preventive, in raport cu stadiul procesului penal si scopul masurii preventive.

Dreptul la proprietate este acel drept fundamental al oricarei persoane pe care statul prin mijloace legale si de coercitie efective il protejeaza in mod activ, drept urmare, o actiune in revendicare imobiliara este imprescriptibila, insa in materia procesual penala s-a realizat o limitare temporala si s-a impus o conduita limitativa, negativa, stabilindu-se doar un termen de 3 zile de contestare a unei masuri asiguratorii, fara a mai exista vreo cale de atac pana la finalizare definitiva a cauzei penale.

Prin impunerea acestui termen limitativ, se creeaza o restrangere a drepturilor subiectilor de drept, care este neconstitutionala, intrucat incalca principiul proportionalitatii, afectand substanta drepturilor fundamentale vizate, nerezumandu-se la restrangerea exercitiului acestora.

Practic, un judecator sesizat si investit cu solutionarea unei cauze penale nu va putea dispune, in mod legal, absolut nimic cu privire la masurile asiguratorii, chiar daca inculpatul a achitat prejudiciul si pretentiile civile, pana la finalizare laturii penale a cauzei.

De asemenea, in cazul in care s-ar constata faptul ca bunul sechestrat nu apartine inculpatului, aspect ce este dovedit in faza cercetarii judecatoresti, nu exista posibilitatea ridicarii masurilor asiguratorii pana la finalizarea cauzei penale. (art. 250 alin. 4 si 7 din Codul de Procedura Penala).

In practica, au aparut in concret si probleme juridice de natura sa incalce liberul acces la justitie, dreptul la aparare si dreptul la proprietate prin aceea ca masurile asiguratorii luate in baza vechiului Cod de Procedura Penala, necontestate la momentul luarii masurii, nu mai pot fi contestate prin intrarea in vigoare a Noului Cod de Procedura Penala care este de imediata aplicare, intrucat termenul de 3 zile stabilit de catre legiuitor curge de la data luarii masurii, asa incat o eventuala contestatie va fi respinsa ca tardiva.

Prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, in art. 4 alin. 1 si 2, se prevede ca: ”Actele de procedura indeplinite inainte de intrarea in vigoare a Codului de procedura penala, cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data indeplinirii lor, raman valabile, cu exceptiile prevazute de prezenta lege.
Nulitatea oricarui act sau oricarei lucrari efectuate inainte de intrarea in vigoare a legii noi poate fi invocata numai in conditiile Codului de procedura penala.”

Se poate constata, in mod obiectiv, faptul ca legiuitorul roman nu a reglementat in niciun mod situatia masurilor asiguratorii luate in cadrul unui proces penal in baza vechiului Cod fata de bunurile unui tert sau ale unui inculpat, masuri care au un caracter nelegal.

Consider ca este necesar ca instanta constitutionala sa realizeze o analiza profunda si temeinica si sa constate in limitele in care este investita ca dipozitiile art. 250 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, astfel incat sa existe atat ghidarea, dar si cadrul de adoptare a unei solutii legislative corecte si coerente, in consonanta cu Legea fundamentala.

Dr. Mihail Boldea
Avocat

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti