Nonu-Gheorghe Pușcariu: Eficacitatea ajutorului public judiciar. Probleme teoretice cu aplicabilitate practică
23 iunie 2015 | Ioana-Bianca TOFAN
Nonu-Gheorghe Pușcariu a publicat, în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 4/2015, articolul intitulat „Eficacitatea ajutorului public judiciar. Probleme teoretice cu aplicabilitate practică”.
Ajutorul public judiciar se aplică persoanelor fizice ce au domiciliul sau reședința obișnuită în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene. Pentru persoanele juridice, dispozițiile legale nu prevăd o gamă atât de vastă de beneficii, limitându-se doar la reduceri, eșalonări sau amânări de taxe de timbru.
În ceea ce privește formele prevăzute de lege pentru acordarea ajutorului public judiciar, pentru persoanele fizice, legiuitorul a prevăzut două categorii de facilități, respectiv posibilitatea suportării de către de către stat a remunerațiilor cuvenite unor participanți în procesul civil și acordarea de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări privind taxele judiciare de timbru.
Din punct de vedere al condițiilor de acordare a asistenței judiciare, acestea sunt strâns legate de situația economică a solicitantului, instanța trebuind să aprecieze în concret situația materială a justițiabilului și să o raporteze la posibilitatea acestuia de a face față cheltuielilor generate de proces.
Textele legale prevăd o serie de cazuri în care instanța poate refuza să acorde ajutorul public judiciar și implicit să respingă cererea. Cazurile de respingere se referă la neîndeplinirea condițiilor de acordare, la ipoteza în care costul estimat al ajutorului este disproporționat față de valoarea obiectului cauzei, la situația în care prin cererea de solicitare nu se urmărește apărarea unui interes legitim sau se solicită pentru o acțiune care contravine ordinii publice sau constituționale, la situații în care, anterior cererii de chemare în judecată, solicitantul a refuzat o procedură de soluționare alternativă a litigiului, iar un ultim caz de respingere este reprezentat de situația unui litigiu în care partea solicită despăgubiri morale, fără să sufere și un prejudiciu moral ori în cazul în care cererea decurge din activitatea comercială sau dintr-o activitate independentă desfășurată de solicitant.
În mod normal, partea care pierde procesul suportă cheltuielile avansate de către stat cu titlu de ajutor public judiciar, dacă au fost acordate părții adverse. Dacă partea care a solicitat ajutorul este cea care pierde litigiul, de regulă, cheltuielile avansate de către stat rămân în sarcina acestuia și nu vor fi restituite. De la această regulă există trei excepții, respectiv dacă partea a solicitat ajutorul a fost de rea-credință, dacă cheltuielile puteau fi recuperate de partea adversă, iar pierderea procesului este datorită unui comportament neglijent al solicitantului, ori datorită exercitării abuzive și ipoteza în care situația financiară s-a ameliorat în mod substanțial.
În ceea ce privește incidența solidarității, ajutorul public judiciar este menit să profite doar celui care l-a solicitat, afirmându-se că „nu acțiunea este scutită de taxa judiciară de timbru, ci partea”, având un caracter intuitu persoane.
Întreaga procedură a ajutorului judiciar prezintă o veritabilă autonomie față de regulile procedurale generale, conținând o serie de norme cu un grad ridicat de specialitate.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
