Pronunţare CJUE în afacerile Salomie/Oltean şi Tomoioagă la 9 iulie 2015. UPDATE: Hotărârea Curții de Justiție în cauza Tomoiagă
9 iulie 2015 | Cosmin Flavius COSTAȘ
9 iulie 2015: Hotărârea Curții din 9 iulie 2015 în cauza C-144/14, Tomoiagă:
1) Articolul 273 primul paragraf din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/162/UE a Consiliului din 22 decembrie 2009, nu impune statelor membre identificarea din oficiu a unei persoane impozabile în scopul perceperii taxei pe valoarea adăugată doar pe baza altor declarații fiscale decât cele referitoare la această taxă, nici chiar atunci când ele ar fi permis să se constate depășirea de către respectiva persoană impozabilă a plafonului de scutire de taxa menționată.
2) Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime nu se opun ca o administrație fiscală să decidă ca serviciile de medicină veterinară să fie supuse taxei pe valoarea adăugată în împrejurări precum cele din litigiul principal, în condițiile în care această decizie se întemeiază pe norme clare, iar practica respectivei administrații nu a fost de natură să creeze în percepția unui operator economic prudent și avizat o încredere rezonabilă în neaplicarea acestei taxe la astfel de servicii, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere.
***
24 iunie 2015: Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a notificat părţile că, la data de 9 iulie 2015, va pronunţa hotărârile interpretative în afacerile C-183/14 (Salomie Radu Florin, Oltean Nicolae Vasile vs. DGRFP Cluj-Napoca) şi, respectiv, C-144/14 (Cabinet Medical Veterinar Dr. Tomoioagă Andrei vs. AJFP Maramureş).
Reamintim faptul că în afacerea Salomie/Oltean, Curtea de Apel Cluj a sesizat Curtea de Justiţie cu patru întrebări preliminare:
1. O persoană fizică care încheie un contract de asociere cu alte persoane fizice, asociere fără personalitate juridică ce nu a fost declarată și înregistrată din punct de vedere fiscal, în vederea realizării unui bun viitor (construcţie), asupra unui teren ce face parte din patrimoniul personal al unora dintre cocontractanţi, poate fi considerată, raportat la circumstanţele din litigiul principal, persoană impozabilă în scopuri de TVA în sensul articolului 9 alineatul (1) din Directiva TVA dacă, iniţial, livrările construcţiilor edificate asupra terenului ce face parte din patrimoniul personal al unora dintre cocontractanţi au fost tratate de autorităţile fiscale din punctul de vedere al regimului fiscal ca fiind vânzări care se înscriu în cadrul administrării patrimoniului privat al acestor persoane?
2. Dacă, raportat la circumstanţele din litigiul principal, principiul securităţii juridice, principiul protecţiei încrederii legitime, precum și celelalte principii generale aplicabile în materie de TVA, astfel cum se desprind din Directiva 2006/112, trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici naţionale în temeiul căreia autoritatea fiscală, după ce iniţial a perceput de la persoana fizică impozitul asupra veniturilor din transferul proprietăţilor aferente patrimoniului personal, fără o modificare legislativă de substanţă a dreptului primar, pe baza aceloraşi elemente de fapt, după o perioadă de doi ani, îşi reconsideră poziţia și califică aceleaşi operaţiuni ca fiind activităţi economice supuse TVA, calculând retroactiv accesorii?
3. Dacă prevederile articolelor 167, 168 și 213 din Directiva privind TVA, analizate în lumina principiului neutralităţii fiscale, trebuie interpretate în sensul că se opun ca, în circumstanţele din litigiul principal, autoritatea fiscală să refuze unei persoane impozabile dreptul de a deduce taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată aferentă bunurilor și serviciilor utilizate în scopul operaţiunilor taxabile numai pentru motivul că nu a fost înregistrată fiscal ca plătitor de TVA, la momentul la care i-au fost prestate respectivele servicii?
4. Dacă, raportat la circumstanţele din litigiul principal, prevederile articolului 179 din directivă pot fi interpretate în sensul că se opun unei reglementări naţionale care stabileşte în sarcina persoanei impozabile care aplică regimul special de scutire și care a solicitat cu întârziere înregistrarea în scopuri de TVA obligaţia de plată a taxei pe care ar fi trebuit să o colecteze fără a fi îndrituită să scadă valoarea taxei deductibile pentru fiecare perioadă fiscală, dreptul de deducere urmând a fi exercitat ulterior prin decontul de taxă depus după înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA, cu eventuale consecinţe asupra calculului accesoriilor?
În afacerea Tomoioagă, Tribunalul Maramureş a transmis Curţii de Justiţie a Uniunii Europene următoarele întrebări preliminare:
1. Art. 273 şi art. 287 pct. 18 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că revenea obligaţia autorităţii fiscale naţionale de a înregistra în scopuri de TVA persoana impozabilă şi de a stabili în sarcina sa obligaţii privind taxa de plată şi accesoriile aferente, pentru depăşirea plafonului de scutire, de la data de la care persoana impozabilă a depus declaraţii fiscale la autoritatea fiscală competentă din care rezulta depăşirea plafonului de scutire la plata TVA?
2. În situaţia în care răspunsul la prima întrebare este pozitiv, principiul securităţii juridice se opune unei practici naţionale în temeiul căreia autoritatea fiscală a stabilit în sarcina persoanei impozabile în mod retroactiv o obligaţie de plată a TVA-lui pentru motivul că serviciile medicale veterinare nu sunt scutite de la plata TVA-lui, iar plafonul de scutire a fost depăşit, în condiţiile în care:
– autoritatea fiscală nu a înregistrat din oficiu persoana impozabilă în scopuri de TVA şi nu a stabilit obligaţia de plată a TVA-lui în sarcina acesteia de la momentul depunerii de către persoana impozabilă a declaraţiilor fiscale din care rezulta faptul depăşirii plafonului de scutire, ci numai ulterior, după modificarea prin H.G. nr. 1620/2009 a Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal în sensul că scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal nu se aplică pentru serviciile medicale veterinare, astfel cum reiese din hotărârea CJUE din 24 mai 1988, Comisia/Italia, cauza C-122/87, şi pentru o perioadă anterioară respectivei modificări;
– autoritatea fiscală a luat la cunoştinţă de faptul depăşirii plafonului de scutire anterior modificării prin H.G. nr. 1620/2009 a Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal în sensul de mai sus, prin intermediul declaraţiilor fiscale depuse de persoana impozabilă;
– anterior apariţiei H.G. nr. 1620/2009 autoritatea fiscală nu a emis în raza sa de competenţă – din care face parte şi persoana impozabilă din acţiunea principală – acte administrativ-fiscale prin care să constate că persoanele impozabile în calitate de cabinete medical-veterinare nu s-au înregistrat în scopuri de TVA pentru depăşirea plafonului de scutire la plata TVA şi, pe cale de consecinţă, să stabilească obligaţii de plată în sarcina lor;
– pe perioada anterioară adoptării şi intrării în vigoare a H.G. nr. 1620/2009, hotărârea CJUE din 24 mai 1988, Comisia/Italia, cauza C-122/87, nu a fost publicată în versiunea în limba română în nicio modalitate?
În opinia noastră, asocierea afacerilor Salomie/Oltean şi Tomoioagă nu este întâmplătoare. În ambele cauze se ridică probleme extrem de importante în domeniul TVA, legate de comportamentul autorităţilor fiscale naţionale. Mai precis, contribuabilii invocă faptul că legislaţia fiscală edictată la finalul anului 2009 şi intrată în vigoare la 1 ianuarie 2010 a fost aplicată retroactiv. De asemenea, contribuabilii persoane fizice care au realizat tranzacţii imobiliare şi medicii veterinari invocă faptul că principiile securităţii juridice şi încrederii legitime au fost ignorate de către autorităţile fiscale naţionale.
Lect. univ. dr. Cosmin Flavius Costaș
Facultatea de Drept, UBB Cluj-Napoca
Avocat, COSTAŞ, NEGRU & ASOCIAȚII
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
