Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept comercial
CRAZNIC
 
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la acțiunile de încetare în materia protecției consumatorului
24.06.2015 | Mihaela MAZILU-BABEL

Judecătorul austriac se întreabă cu privire la acțiunile de încetare în materia protecției consumatorului. (C-191/15 Verein für Konsumenteninformation)

Situația de fapt:
1. acțiunea în încetare vizează utilizarea unor clauze contractuale nelegale de către o întreprindere stabilită într-un stat membru care încheie contracte de comerț electronic cu consumatori stabiliți în alte state membre, în special în statul instanței competente
2. aflarea dreptului aplicabil într-o astfel de situație transfrontalieră
3. posibilitatea ca țara în care s-a produs prejudiciul [articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul Roma II] să fie considerată a fi orice stat pe teritoriul căruia se desfășoară activitatea comercială a întreprinderii pârâte, consecința fiind că clauzele contestate trebuie examinate în conformitate cu dreptul statului în care se află instanța sesizată atunci când entitatea care are calitate procesuală activă contestă utilizarea acestor clauze de comerț electronic în raport cu consumatorii stabiliți în acest stat
4. aflarea dacă ar exista o legătură vădit mai strânsă cu dreptul statului în care întreprinderea pârâtă își are sediul în cazul în care condițiile comerciale generale ale acesteia prevăd că în privința contractelor încheiate de întreprinderea respectivă se aplică dreptul acestui stat
5. clauză privind alegerea dreptului aplicabil
6. efectele unei astfel de clauze în sensul că examinarea clauzelor contractuale contestate trebuie efectuată în conformitate cu dreptul acelui stat în care își are sediul întreprinderea pârâtă
7. potențialul caracter abuziv al unei astfel de clauze
8. aflarea dreptului aplicabil prelucrării datelor cu caracter personal de către o întreprindere care încheie contracte de comerț electronic cu consumatori stabiliți în alte state membre ale Uniunii Europene.

Dispoziții incidente:
1. articolul 4 din Regulamentul nr. 864/2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale („Regulamentul Roma II”)

Articolul 4
Norma generală

(1) Cu excepţia dispoziţiilor contrare din cadrul prezentului regulament, legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale care decurg dintr-o faptă ilicită este legea ţării în care s-a produs prejudiciul, indiferent în ce ţară are loc faptul cauzator de prejudicii şi indiferent de ţara sau ţările în care se manifestă efectele indirecte ale respectivului fapt.
(2) Cu toate acestea, în cazul în care persoana a cărei răspundere este invocată şi persoana care a suferit prejudiciul îşi au reşedinţa obişnuită în aceeaşi ţară în momentul producerii prejudiciului, se aplică legea respectivei ţări.
(3) În cazul în care reiese clar, din toate circumstanţele referitoare la caz, că fapta ilicită are în mod vădit mai multă legătură cu o altă ţară decât cea menţionată la alineatul (1) sau la alineatul (2), se aplică legea acelei alte ţări. O legătură vădit mai strânsă cu o altă ţară se poate întemeia, în special, pe o relaţie pre-existentă între părţi, ca de pildă un contract, care este în strânsă legătură cu respectiva faptă ilicită.

2. articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE

Articolul 3 (extras)

(1) O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.

3. articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 95/46/CE privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date:

Articolul 4 (extras)
Dreptul intern aplicabil

(1) Fiecare stat membru aplică dispozițiile de drept intern pe care le adoptă în temeiul prezentei directive pentru prelucrarea datelor cu caracter personal atunci când:
(a) prelucrarea este efectuată în cadrul activităților operatorului cu sediul pe teritoriul statului membru; dacă același operator este stabilit pe teritoriul mai multor state membre, acesta trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că fiecare din sedii respectă obligațiile prevăzute în dreptul intern aplicabil;

Mihaela Mazilu-Babel
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!






JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Întrebare preliminară cu privire la acțiunile de încetare în materia protecției consumatorului”

  1. Avocatul general propune (nu și în limba română):

    1) Le droit applicable à l’examen du caractère abusif de clauses insérées par un professionnel dans des conditions générales de vente destinées à des consommateurs résidant dans un autre État membre doit être déterminé sur la base de l’article 6, paragraphe 1, du règlement (CE) n° 864/2007 du Parlement européen et du Conseil, du 11 juillet 2007, sur la loi applicable aux obligations non contractuelles (Rome II), lorsque cet examen a lieu dans le cadre d’une action en cessation visant à faire interdire l’utilisation de ces clauses, introduite au titre d’une loi nationale transposant la directive 2009/22/CE du Parlement européen et du Conseil, du 23 avril 2009, relative aux actions en cessation en matière de protection des intérêts des consommateurs.

    2) L’article 4, paragraphe 3, du règlement n° 864/2007 ne régit pas la détermination du droit applicable à l’examen du caractère abusif de clauses insérées par un professionnel dans des conditions générales de vente destinées à des consommateurs résidant dans un autre État membre, lorsque cet examen a lieu dans le cadre d’une action en cessation visant à faire interdire l’utilisation de ces clauses, introduite au titre d’une loi nationale transposant la directive 2009/22.

    3) L’article 3, paragraphe 1, de la directive 93/13/CEE du Conseil, du 5 avril 1993, concernant les clauses abusives dans les contrats conclus avec les consommateurs, doit être interprété en ce sens qu’une clause des conditions générales de vente d’un professionnel, qui n’a pas fait l’objet d’une négociation individuelle, selon laquelle la loi de l’État membre du siège de ce professionnel régit le contrat conclu par voie de commerce électronique avec un consommateur, est abusive pour autant qu’elle induise ce consommateur en erreur en lui donnant l’impression que seule la loi de cet État membre s’applique au contrat, sans l’informer du fait qu’il dispose également, en vertu de l’article 6, paragraphe 2, du règlement (CE) n° 593/2008 du Parlement européen et du Conseil, du 17 juin 2008, sur la loi applicable aux obligations contractuelles (Rome I), du droit de se prévaloir de la protection que lui assurent les dispositions impératives du droit qui serait applicable en l’absence de cette clause, ce qu’il appartient à la juridiction nationale de vérifier à la lumière de toutes les circonstances pertinentes.

    4) L’article 4, paragraphe 1, sous a), de la directive 95/46/CE du Parlement européen et du Conseil, du 24 octobre 1995, relative à la protection des personnes physiques à l’égard du traitement des données à caractère personnel et à la libre circulation de ces données doit être interprété en ce sens qu’une opération de traitement de données à caractère personnel ne peut être soumise qu’au droit d’un seul État membre. Cet État membre est celui dans lequel le responsable de ce traitement dispose d’un établissement, en ce sens qu’il y conduit une activité réelle et effective au moyen d’une installation stable, dans le cadre des activités duquel a lieu l’opération concernée. Il appartient à la juridiction nationale d’effectuer une telle appréciation.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.