Studii, opinii, interviuri ⁞⁞ RNSJ ⁞⁞ ESSENTIALS
 
 
Opinii
Transmisiunile live, înregistrarile video şi transcripturile conferinţelor şi dezbaterilor JURIDICE.ro sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal. Avocaţii din Baroul Bucureşti, Baroul Ilfov şi Baroul Dolj beneficiază de 40% reducere. UNBR încurajează extinderea la nivelul tuturor barourilor. Executorii Camerei Executorilor Bucureşti şi membrii UNELM beneficiază de 20% reducere.
Print Friendly, PDF & Email

Intelectoidul de Justiție

24 iunie 2015 | Claudiu-Octavian ULICI

Intelectoidul aparent face parte din marea familie a intelectualilor, dar chestiunea este datorată numai unei confuzii a numelui. El este intelectualul auto-proclamat, care, încadrat profesional dintr-o organizație recunoscută de oficialități, afirmă în principal aceea că inteligența lui este superioară celei a altora. Afirmația are o justificare exclusiv pecuniară. Privit mai atent, însă, intelectoidul nu posedă nici măcar cunoștințele de bază necesare profesiunii sau atunci când ”recită” aceste cunoștințe, o face demonstrativ și în public, după ce s-a asigurat că nimeni nu îl va contrazice, sau cei prezenți sunt toți din tagma sa.

Intelectoidul de justiție este un specimen aparte. Vorbele și scrierile sale nu sunt tocmai inofensive, căci acestea se pot executa silit, cu toate că, de multe ori, sunt atât de greșit întocmite, încât, după publicarea lor, toți se miră de produs și tacit nu se conformă cu acesta, sau executarea hotărârii este atât de injustă, încât se face abstracție de existența ei. Va fi deschisă, așadar, calea unor noi și noi proceduri, care urmăresc a le îndrepta pe primele. Va fi deschisă calea unor noi și noi discuții în centrul cărora se va așeza singur, el, intelectoidul. Admirați-i elocvența, gestica și pielea bronzată de lămpile din mall, printre gadget-uri tehnice ce-i împodobesc prezența!

Justiția este importantă, deoarece stabilește condițiile unui ”afișaj” în genere, adică a modului, gesticii și accesoriilor cu care poate fi prezentat voluntar corpul cuiva într-o comunitate. Procesul, de scoatere la lumină a adevărului, prin stabilirea în concret a acțiunilor și inacțiunilor la care sunt obligații justițiabilii, procesul instrumentat de el, durează sine die. Poate aceasta este dovada incontestabilă, pe care o duce el, în sprijinul nemuririi. Intelectoidul roade din interior, distruge încet și sistematic, face ca întreg sistemul să devină asemeni sieși, să intre în colaps, lăsând în urma fostei prezențe un miros dulceag de mucegai cu vagi urme de Chanel.

În atribuirea normativă, adică în procedura de stabilire a normei legale aplicabilă individual, alăturat problemei de bază, intelectoidul adaugă multe altele, cu sau fără legătură directă cu chestiunea în discuție. O face în speranța că, în cele din urmă, vreo conexiune întâmplătoare va deveni salvatoare. Dacă nu va fi așa, măcar toată audiența va fi obosită și nimeni nu va contesta ceea ce el a muncit. Nimeni nu va putea afirma, prin urmare, că nu a făcut nimic, căci rezultatul e vizibil. Iată, a creat această stare de nervozitate generală pentru toți justițiabilii de prin palatele de justiție.

Intelectoidul se aruncă în procedura pendentă, numai și numai, după ce își primește binemeritatul imbold financiar, trasat de o singură limită, aceea de a fi cât mai substanțial. Cu siguranță, nu va uita după încasare să elibereze niciun document justificativ, căci fiscalitatea ca atare este pentru el un important punct de sprijin, alături de misticismul circumscris chiar ei, Zeiței justiției. Ea, Zeița, legată la ochi, însă, nu observă lipsa de calități a lucrătorilor săi, care se agață disperați de talerele balanței în speranța că aceasta se va înclina conform greutății lor, sau conform valorii bunurilor aduse de ei în dezbaterea litigioasă. Zeița aceasta pare mai degrabă a fi un automat de jocuri de noroc, în care fiecare balans poate face să-i cadă monede de sub fustă.

Ajunge ca un singur intelectoid să participe în procedură, pentru ca lucrurile sa o ia într-o direcție cu totul neașteptată, surprinzătoare pentru toți participanții. El se joacă cu excepțiile, ce fac de prisos cercetarea fondului pricinii, măcar că acesta ar fi atât de simplu. Din spatele zâmbetului, schițat după un model politic, îi apar texte legale într-o aparență matematică infinită, ce fac imposibile argumentele contrare.

Oriunde intelectoizii sunt așezați, sau se așează singuri, ei preamăresc oficialitățile, preamărind, de fapt, ceea ce se vor a fi. Ferice de intelectoidul ajuns la guvernare, el nu mai are nicio grijă în a fi demascat, el nu poate fi contrazis de niciunul din cei aflați în panopticul său. Oficialul, crede el, poate ține de fiecare dată loc raționalului.

Să ne înțelegem, intelectoizii sunt în toate rangurile sistemului judiciar! Cei de la vârf sunt cei mai rasați, cei mai greu de abordat, căci evident sunt cei mai știutori, fiindcă cele mai multe se discută în fața lor și atunci cum să nu știe?. Apoi, ei iau deciziile, ei spun că un cutare sau cutare magistrat nu este bun sau este prea bun, lipsește sau e prea prezent, iar regulamentului sau legii îi lipsesc anumite întregi volume normative de aplicare, ori semne de punctuație. Imaginarul ridicării în rang are totuși un cuvânt important de spus. Cum să nu iei o decizie bună, când toți se uită cu admirație spre mintea ta, cum să nu îți arestezi ”colegul”, dacă aduce atingere a ceea ce e stabilit, sau cum să nu îl scoți pe ”colegul” reeducat. Și cine stabilește gradul necesar de educație pentru a fi un considerat reeducat, dacă nu chiar judecătorul cazului său?

Intelectoidul aflat într-un grad inferior în sistemul judiciar va afișa o umilință direct proporțională cu rangul său, care este magistral stabilită după repere monetare. Astfel, fiecare centimă încasată sau cheltuită este atent monitorizată de ceilalți din breaslă sau de clienți. Așa că, fii atent cu ce marcă de telefon te afișezi. Apoi, este una să mănânci mici și alta somon file, este una să conduci pe drumurile patriei o minune germană și alta să conduci un ansamblu de piese în parte autohton. Dar ce să mai spunem din priveliștea din penthouse, sau iarba verde din vecini, căci tocmai ai cumpărat parcela lor de proprietate, de sala de sport din demisol sau cea de masaj ”de pe urmă” din mansardă, de impresionanta colecție de fotografii ce relevă ipostaze inedite din locuri îndepărtate. Ne relaxăm, dacă ne situăm într-un cât mai departe de casă, de locul presupusului incontrolabil cotidian, care și-a dobândit toate caracteristicile prin participarea noastră la el.

Dacă pornești, spre exemplu, de față cu intelectoidul din justiție, o discuție despre termenele și condițiile de intervenție a prescripției achizitive, subiectul va fi schimbat imediat în ceva ”folositor de îndată”, cum ar fi acela că trebuie să înregistreze cererea care tocmai o ține în mână până nu închide registratura, sau că are o întâlnire urgentă cu mama secretarei sale.

Dar ”starea intelectoidă” poate fi depășită prin educație și chiar dacă nu ai făcut nimic până acum, fă-o! Dacă, dascălii, consideri că nu sunt cei pe care ți-ai dorit, instruiește-te singur! Participă prin munca ta în fiecare caz, la o oarecare incipientă evoluție normativă sau măcar participă la ameliorarea practicii judiciare! Actul de educație necesar, suficient și salvator ar fi sau respectul a ceea ce s-a făcut serios înaintea ta, sau respectul muncii prezente a altora, ori, de ce nu, chiar respectul muncii tale. Acest act de educație constă minim în respectarea ”obligativității precedentului judiciar”, mecanism complex care în dreptul românesc încă nu este suficient conturat. Dacă nu, nu ai nicio scuză!

Dr. Claudiu-Octavian Ulici


Aflaţi mai mult despre , ,

Lasă un răspuns

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.