ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
 
 
Opinii
24 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Scrisoare deschisă către Consiliul Superior al Magistraturii. UPDATE: Răspunsul CSM

30.06.2015 | Florin-Iulian HRIB
Florin Iulian Hrib

Florin Iulian Hrib

9) Update din 29 iunie 2015: Am trăit s-o văd şi p-asta! În 25 iunie 2015, a fost publicată Hotărârea Plenului CSM nr. 609/10.06.2015, prin care a fost validat concursul de admitere la SNG şi, deopotrivă, a fost respins memoriul subsemnatului constând în prezenta scrisoare deschisă, publicată pe JURIDICE.ro în 14 mai 2015! Deşi ar fi trebuit ca instituţia numită Consiliul Superior al Magistraturii să îmi trimită (şi) un răspuns personal la scrisoarea deschisă pe care i-am trimis-o prin e-mail la adresa oficială, am aflat motivele respingerii propunerilor mele abia după publicarea hotărîrii pe site-ul CSM. În plus, CSM nu s-a obosit să răspundă public la toate solicitările subsemnatului, în special cele formulate la paragrafele 5-8 din scrisoare. Şi, cu toate că a ignorat jumătate din scrisoare, plenul CSM mi-a respins-o în totalitate?!

10) În continuare o să combat doar argumentele ce i-au determinat pe membrii CSM să considere „ca nefiind întemeiate aspectele învederate” de subsemnatul, cei interesaţi a citi întreaga hotărîre putînd accesa linkul ataşat la paragraful anterior. Astfel:

11) La pagina 3 din hotărîrea amintită, plenul CSM pretinde că: „a stabilit numărul de locuri scoase la concurs […] avându-se în vedere posibilitatea de finanţare a acestor posturi în contextul actual”.

Acest prim argument sfidează logica elementară, din moment ce chiar şi în 2010 au fost scoase la concurs 75 de locuri pentru SNG. Reamintesc că în 2010 guvernanţii au declarat public că România este afectată de criza economică mondială şi din acest motiv au diminuat pensiile, salariile, indemnizaţiile şi alte cheltuieli bugetare. Prin urmare, „în contextul actual” (sic!), cînd guvernul se laudă public prin vocea premierului că România are cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană, să pretinzi că doar 63 de locuri se pot scoate la concurs pentru SNG reprezintă pur şi simplu o sfidare din partea Plenului CSM la adresa candidaţilor şi a reprezentanţilor Băncii Mondiale, care au preconizat încă din 2013 că „3.883 grefieri noi ar fi necesari numai în sistemul de justiţie”[1].

12) Tot la pagina 3 din hotărîrea criticată, Plenul CSM susţine că „Regulamentul […] şi Legea […] nu prevăd posibilitatea suplimentării ulterioare a numărului de locuri decât pentru situaţia în care ultima medie de admitere este obţinută de mai mulţi candidaţi decât locurile scoase la concurs”.

Subliniez că art. 6 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 spune doar atît: „Numărul de locuri se stabileşte în funcţie de necesarul de personal calificat al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea”. Deci legea nu prevede scoaterea la concurs a posturilor în funcţie de finanţare, ci în funcţie de necesităţi. Totodată, legea nu interzice suplimentarea locurilor, în funcţie de necesităţi, pînă la validarea concursului. De altfel, Legea nr. 567/2004 nu prevede nici posibilitatea suplimentării locurilor în cazul mediilor egale cu a ultimului clasat, dar asta nu a împiedicat CSM să inventeze acea dispoziţie regulamentară… Şi din moment ce Plenul CSM a adăugat deja la lege posibilitatea suplimentării, nu văd ce l-ar fi împiedicat să dea curs propunerii formulate de subsemnat la paragraful 1 din scrisoare, mai ales că era atît în beneficiul sistemului de justiţie, cît şi în interesul candidaţilor actuali sau viitori. Ce independenţă garantează CSM-ul, dacă se lasă subjugat de executiv prin veşnica sperietoare a subfinanţării sistemului juridic?!

13) La pagina 4 din Hotărîrea nr. 609/10.06.2015, Plenul CSM invocă un argument de-a dreptul bizar, anume că: „Subiectele la care a făcut referire petentul au presupus o abordare cel puţin nuanţată dacă nu diferită a instituţiilor în discuţie, faţă de examenele anterioare, datorită modificărilor legislative determinate de intrarea în vigoare a noilor coduri de procedură civilă şi penală”.

Bizareria acestui argument rezidă în faptul că şi în 2014 tematica a fost exact aceeaşi ca în 2015, iar subiectele la procedură civilă şi procedură penală au fost elaborate, integral, tot pe baza noilor coduri.

14) În continuarea argumentului bizar, Plenul CSM afirmă că: „modalitatea concretă de formulare a subiectelor este atribuţia Comisiei de elaborare subiecte care dozează conţinutul tematic, complexitatea subiectelor şi selectarea celor mai buni candidaţi care să dea dovadă, pe de o parte, de cele mai temeinice cunoştinţe cerute viitoarei profesii, dar şi de o bună capacitate de gândire, analiză şi sinteză logico-juridică”.

Această frază întortocheată şi cam agramată naşte următoarea întrebare firească: oare ce capacitate de gândire, analiză şi sinteză logico-juridică şi cîte cunoştinţe temeinice trebuie să aibă cineva pentru a rezolva subiectele date în 2015 la Organizare judiciară[2]?! Răspunsul este evident şi nu necesită prea multe comentarii, întrucît a plouat torenţial cu note maxime la Organizare judiciară. Spre comparaţie, în 2009, chiar şi candidaţii clasaţi pe locurile 1 şi 2 au obţinut note de 6 la Organizare judiciară, în timp ce, în 2015, pînă şi candidatele clasate pe locurile 1136 şi 1196 au luat nota 10 la această materie, deşi nu au fost în stare să obţină note minime de trecere la celelalte materii… În plus, unde le-au fost capacitatea şi cunoştinţele celor care în urmă cu nici 2 ani au picat la SNG cu medii de 5, clasîndu-se pe locuri codaşe, precum 1160 sau 988, iar acum, în 2015, au ajuns pe prima pagină a celor admişi, urcînd vertiginos pe locurile 36, respectiv 18?!

15) Sintagma „selectarea celor mai buni candidaţi”, inserată în motivarea respingerii memoriului meu, este cel puţin insultătoare – dacă nu chiar batjocoritoare – la adresa candidaţilor care au obţinut medii sensibil apropiate de cele obţinute de către concurenţii admişi, ca să nu mai vorbesc despre cei 6 candidaţi clasaţi iniţial pe locurile eligibile, dar detronaţi de alţi candidaţi în urma contestaţiilor – a se vedea mai jos primul meu comentariu, postat în 21 mai 2015. De asemenea, reamintesc că subsemnatul m-am clasat iniţial pe locul 89, ulterior pe locul 93, ceea ce naşte presupunerea rezonabilă (sau speranţa legitimă) că aş fi reuşit (sau aş reuşi) să obţin un loc la SNG dacă s-ar fi menţinut (ori s-ar menţine) numărul de locuri scoase, de regulă, la concursurile anterioare, adică minimum 100.

Pentru a avea o percepţie mai clară asupra situaţiei, prezint statistica din 2005 pînă în prezent, atît a locurilor, cît şi a mediilor minime şi maxime de admitere la SNG:

Luna si Anul INSCRISI PREZENTI LOCURI MEDIE MINIMA MEDIE MAXIMA
septembrie 2005 ? 272 120 8,23 9,78
septembrie 2006 483 414 150 7,30 9,79
septembrie 2007 318 275 100 7,74 9,92
septembrie 2008 279 246 120 6,01 9,65
septembrie 2009 605 533 90 6,04 8,54
februarie 2010 429 388 75 7,93 9,83
septembrie 2011 1017 873 105 7,44 9,42
septembrie 2012 1333 1187 120 7,84 9,67
septembrie 2013 1533 1374 120 8,77 9,70
mai 2014 1289 1176 140 8,50 9,77
aprilie 2015 1429 1315 63 8,96 9,93
aprilie 2016 1298 1186 130 8,60 9,69
aprilie 2017 732 643 55 8,80 9,85
mai 2018 769 700 82 8,72 9,81

16) Cît despre ultima propunere din scrisoarea deschisă (a se vedea paragraful nr. 8), ţin să menţionez că Plenul CSM a tăcut mîlc, ignorînd-o cu desăvîrşire, deşi vizează cea mai gravă problemă semnalată în privinţa organizării admiterii la SNG. Dacă membrii CSM-ului consideră că pot impune o taxă fără absolut niciun temei legal (articol din Legea nr. 567/2004) care să le delege expres o astfel de prerogativă şi fără absolut nicio limită maximă ori criteriu minimal de stabilire a cuantumului său, ei bine, acest lucru demonstrează ce fel de procurori şi, mai ales, judecători au ajuns să garanteze independenţa justiţiei din România…

Precizez că şi în 2014 am cerut CSM-ului să elimine toate taxele de înscriere percepute la concursurile din justiţie. Prin adresa nr. 5756/2014, serviciul de relaţii cu publicul din cadrul CSM mi-a răspuns că H.G. nr. 183/2005 permite „înfiinţarea pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii privind organizarea concursurilor şi examenelor de admitere”, iar veniturile respective „se constituie [şi] din sumele rezultate din taxele percepute pentru înscrierea la examenele sau concursurile de admitere”.

Dincolo de tratarea recrutării personalului din justiţie ca pe o afacere, reprezentanţii CSM-ului nu s-au obosit niciodată să explice de ce se percep aceste taxe doar la anumite concursuri şi de ce nu există nişte criterii rezonabile de determinare a cuantumului acestor taxe vădit injuste ori măcar nişte facilităţi (scutiri, diminuări, eşalonări) acordate celor cu venituri mici sau inexistente. Pentru o critică mai amplă a acestei probleme cronice a CSM-ului, a se vedea paragrafele 10 şi 16 din articolul „Admiterea la INM – radiografia unui concurs inechitabil”.

17) Deoarece am demontat „pas cu pas”[3] toate argumentele CSM-ului, rezultă că respingerea memoriului meu nu are niciun fundament legal sau logic. Toate solicitările subsemnatului din această scrisoare deschisă rămîn valabile, fiind cît se poate de necesare pentru îmbunătăţirea concursului de admitere la SNG. Iar criticile mele se doresc a fi constructive, nicidecum sfidătoare sau făcute în dorul lelii – cum par a fi reacţiile membrilor CSM.

În concluzie, pe lîngă faptul că pretextul cu „regulamentul şi legea nu prevăd” miroase a denegare de dreptate, oricare jurist poate constata uşor că respingerea memoriului meu prin Hotărîrea plenului CSM nr. 609/10.06.2015 s-a făcut pe baza unor motive absolut ridicole şi de-a dreptul zeflemitoare la adresa candidaţilor, care trebuie să suporte emanaţiile regulamentare ale membrilor CSM, izvorîte, desigur, din cea mai „bună capacitate de gândire, analiză şi sinteză logico-juridică” şi din „cele mai temeinice cunoştinţe” (sic!)…


[1] A se vedea pagina 108 din Raportul Băncii Mondiale privind Analiza Funcţională a Sectorului Justiţiei din România, publicat în martie 2013 şi însuşit de plenul CSM prin Hotărîrea nr. 1474 din 17 decembrie 2014, nepublicată.
[2] Subiectele concursului de admitere la SNG din 2015.
[3]Aluzie la titlul unei cărţi scrise de un mare (în talie) gînditor politic contemporan.


Florin-Iulian Hrib
Hunedoara


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 24 de comentarii cu privire la articolul “Scrisoare deschisă către Consiliul Superior al Magistraturii. UPDATE: Răspunsul CSM”

  1. Florin-Iulian HRIB spune:

    Alo, CSM, MJ şi MP, mai înghite cineva găluşca voastră că doar 63 de locuri la SNG au putut fi scoase la concurs în 2015? Iată ce a zămislit guvernul prin OG nr. 14/2015: https://www.juridice.ro/385383/majorarea-salariilor-demnitarilor.html

    Citez din G. Oprea, doctor, general, vicepremier, ministru al afacerilor interne, preşedinte al UNPR şi premier interimar (dacă am omis să scriu toate titlurile, scuze, să trăiţi…): „Nu ne putem preface că este normal ca un preşedinte de ţară europeană să primească la sfârşitul lunii aproximativ 1500 de euro”.

    Citez şi din reacţia preşedintelui K.W. Iohannis la zămislirea ordonanţei amintite: „o intenţie înţeleaptă”.

    Comentez: per a contrario, după mintea MODERAT citaţi supra, ne putem preface în continuare că este normal ca medicii, profesorii, juriştii de prin primării şi alţi funcţionari cu studii superioare rătăciţi prin instituţii publice să primească lunar, în aceeaşi ţară europeană, între 250-500 de euro?!

    Ca să nu mai vorbesc despre multiplele avantaje, beneficii şi facilităţi (gen pază armată, secretară, şofer, consilieri, locuinţe de serviciu şi de protocol, deplasări în străinătate sau în ţară cu avionul sau elicopterul etc.) de care se bucură majoritatea demnitarilor procopsiţi brusc cu dublarea salariilor…

    MODERAT

    Mereu mă întreb cum reuşesc astfel de MODERAT să se caţere în vîrful ierarhiei statului, indiferent că vorbim despre guvern, parlament, preşedinţie, CSM, CCR, ÎCCJ, DNA etc.?! Cu certitudine, MODERAT astfel de funcţii înalte.

  2. Florin-Iulian HRIB spune:

    După socoteala mea, dacă ţinem cont de punctul 9 de pe ordinea de zi a plenului CSM din 3 noiembrie 2015, deja au fost aprobate/scoase la concursuri locale mai multe posturi de grefieri cu studii superioare (66) decît au fost aprobate/scoase la concursul de admitere la SNG din 2015 (63).

    Aşadar, am avut dreptate: CSM a nesocotit încă o dată legea. La fel cum a procedat cu admiterea la INM, tot aşa a tratat CSM-ul şi admiterea la SNG, care a devenit excepţia în cadrul modului de recrutare a personalului calificat din justiţie.

    Pentru mine este limpede că România nu este un stat de drept atîta vreme cît cele mai înalte autorităţi încalcă legea sistematic şi flagrant. Nu mai vorbesc despre sfidarea jegoasă şi puturoasă pe care cei mai înalţi reprezentanţi ai autorităţilor o afişează ostentativ la adresa cetăţenilor pe care îi cîr-muiesc cu atîta nesimţire, incompetenţă, prostie şi corupţie!

    Eu recomand judecătorilor şi procurorilor să declanşeze de urgenţă revocarea tuturor membrilor CSM, mai ales că unii dintre ei au declarat deja că acest CSM nu-i mai reprezintă, din moment ce nu ţine cont de părerea lor în legătură cu modificările la Legile Justiţiei cerute de actualul CSM. Aşa cum România a avut un preşedinte (MODERAT) împotriva căruia au fost declanşate două referendumuri pentru demitere, tot aşa şi actualul CSM merită să rămînă în istorie cu două proceduri de revocare, pentru a fi subliniată ruşinea de care s-a umplut în 5 ani de mandat, ruşine ce s-a răsfrînt automat şi asupra sistemului în ansamblu.

    Stimaţi judecători şi procurori, uitaţi-vă ce se întîmplă acum în stradă, chiar la ora 23:10 cînd scriu aceste rînduri! Cît timp mai toleraţi să fiţi „reprezentaţi” de alde Danileţ (apropo: mi-a spus cineva că MODERAT?!

    P.S.: Mă bucur că spiritul civic a înviat odată cu tragedia macabră petrecută la clubul „Colectiv” din Bucureşti. Din nefericire, a fost nevoie de un incendiu criminal pentru a inflama spiritul oamenilor. Însă, dacă „mitomanul” MODERAT (epitet dat de T. Băsescu) şi „girofarul” de G. Oprea (apelativ dat de subsemnatul după ce multiplul înstelat la MODERAT a cauzat MODERAT care îl escorta în misiunea lui de „interes naţional”) nu-şi vor da demisia mîine, e clar că România nu este nici stat democratic, deoarece înseamnă că forţa zecilor de mii de manifestanţi paşnici ieşiţi în stradă astă-seară nu are, de fapt, nicio putere…

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      Precizare: din exces de zel, redacţia a „moderat” în aşa hal comentariul meu, încît se înţelege că l-aş fi pomenit doar pe d-l Danileţ ca „reprezentant” al magistraţilor în CSM. În realitate, am înşirat mai multe nume „reprezentative”, recte O.S. Hăineală, L.D. Stanciu, A.N. Ghica, plus restul membrilor din CSM.

      MODERAT

  3. Florin-Iulian HRIB spune:

    Azi, prin hotărîrea nr. 94/28.01.2016 (v. pct. 4 O.Z.), plenul CSM a aprobat 80 de locuri pentru concursul la SNG, din care 30 de locuri pt. parchete şi 50 de locuri pt. instanţe. Interesant e că locurile alocate instanţelor pt. grefieri cu studii superioare ar fi scoase la concurs „sub rezerva […] suplimentării şi finanţării cu un număr de 38 posturi”…

    Şi mai interesant e că în 25 ianuarie 2016 am primit de la ministerul justiţiei un răspuns la memoriul expediat în noiembrie 2015, prin care ceream guvernului să asigure finanţarea potrivită pt. următorul concurs la SNG, astfel încît SNG să funcţioneze la capacitatea maximă de şcolarizare, adică 140 de locuri. În adresa nr. 4/102995/2015/2016, MJ a pretins că: „vor fi luate măsuri pentru suplimentarea în continuare a schemelor de personal ale instanţelor judecătoreşti cu un total de 346 de posturi, din care 102 posturi de personal auxiliar de specialitate şi 244 de posturi de judecător, precum şi asigurarea finanţării acestora”!

    Presupunînd că măsurile anunţate de MJ vor fi luate în 2016 şi făcînd un calcul simplu (102-50=52), rezultă că nici în anul acesta nu se va respecta art. 5 din Legea 567/2004, ce prevede explicit că: „Recrutarea grefierilor se face, de regulă, prin Şcoala Naţională de Grefieri”…

    Culmea este că, în aceeaşi şedinţă din 28.01.2016, prin hot. nr. 122 (v. pct. 23 O.Z.), plenul CSM a aprobat deja un alt concurs pt. 14 posturi de grefieri cu studii superioare în cadrul DIICOT!!

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      În şedinţa din 4 februarie 2016 (v. pct. 6 O.Z.), plenul CSM a hotărît să suplimenteze numărul locurilor scoase la concursul de admitere la SNG din 24 aprilie 2016. Astfel, pt. instanţe, nr. locurilor de grefieri cu studii superioare a crescut de la 50 la 100, iar numărul total de locuri a ajuns la 130.

      Este o răsturnare de situaţie de-a dreptul miraculoasă, avînd în vedere că plenul CSM hotărîse iniţial – doar cu o săptămînă în urmă – că vor fi scoase la concurs numai 80 de locuri, per total! Mai rămîne ca şi taxa de concurs să fie eliminată ori diminuată, însă mă îndoiesc că actualul CSM e capabil de săvîrşirea unor miracole multiple… Dimpotrivă, după cum reiese din hotărîrea plenului CSM nr. 150 din 4 feb. 2016, se pare că va creşte şi taxa la INM (care, de obicei, a fost egală cu taxa percepută la recrutarea PAM-ului în CSM, umflată acum la 500 de lei). Deh, foamea de bani e mare acolo, sus, unde cineva nu ne iubeşte deloc pe noi, candidaţii la concursurile patronate de CSM…

      • Florin-Iulian HRIB spune:

        Recomand CSM şi MJ să ia exemplu de la CCR referitor la taxa percepută pentru înscrierea la concursurile juridice patronate de aceste autorităţi. Astfel, Curtea Constituţională organizează în prezent un concurs pt. un post de magistrat-asistent fără să ceară vreo taxă de înscriere!!! A se vedea linkurile: http://www.ccr.ro/uploads/PosturiVacante/2016/conditii1.pdf şi https://www.juridice.ro/424816/ccr-concurs-pentru-ocuparea-postului-vacant-de-magistrat-asistent.html .

        Spre deosebire de CCR, CSM a impus o taxă de 450 de lei la un concurs organizat recent pt. recrutarea a 22 de magistraţi-asistenţi – v. link: http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/25_08_2015__75667_ro.PDF .

        De altfel, nu este unica funcţie publică taxată/tratată diferit. De pildă, pentru grefierii recrutaţi prin concursuri locale, taxa fixată de CSM este „doar” 150 de lei, deşi funcţia este aceeaşi ca la absolvirea SNG (şi culmea e că taxa percepută la concursurile locale chiar pare fixă de cîţiva ani încoace, indiferent ce instanţă sau parchet organizează concursul local!).

        Idem, şi în cazul personalului asimilat magistraţilor (PAM), MJ, CSM şi INM au perceput o taxă diferită, scoasă parcă din burta fiecărui decident!? Ba mai mult, a existat o perioadă în care candidaţii la INM aveau posibilitatea de a participa fără nicio taxă la concursurile pt. recrutarea PAM-ului în CSM şi INM dacă reuşeau să promoveze toate examenele la concursul de admitere la INM, dar nu se clasau pe locurile scoase la acest din urmă concurs; inclusiv eu am participat în 2012 la un concurs pentru ocuparea a două posturi de expert PAM din cadrul INM, fără să mai plătesc vreo taxă de înscriere, după ce fusesem respins cu nota 7,265 la concursul de admitere la INM din 2011. Apropo de acest lucru: art. 28 din regulamentul de admitere la INM nu a fost încă abrogat de actualul CSM, astfel încît, teoretic, subzistă posibilitatea „combinaţiei”: recrutare PAM + admitere la INM, în ciuda criticilor vehemente pe care le-am formulat împotriva acestei struţo-cămile (a se vedea paragrafele 13-15 din articolul publicat aici: https://www.juridice.ro/185105/admiterea-la-inm-radiografia-unui-concurs-inechitabil.html ). Motivul pt. care am menţionat această posibilitate de „combinaţie” este că vechiul CSM a recunoscut tacit/implicit că se pot organiza concursuri în justiţie şi fără plata unei taxe de înscriere.

        Aşa că: „dacă vrei, poţi”, vorba unei reclame mai vechi.

      • În sfâșit, CCR este considerată un exemplu și de către dumneavoastră.
        Oricum, ca să fie relevantă analogia, și exemplul să fie pertinent, trebuie să arătați de ce presupuneți că organizarea unui examen pentru postul de un singur magistrat asistent este egală ca efecte și efort cu organizarea unui examen pentru postul a 22 de magistrați asistenți.

        Cu stimă,

        • Florin-Iulian HRIB spune:

          Dacă am dat exemplul cu acel concurs organizat de CCR, nu înseamnă că mi-am schimbat părerea despre CCR. Idem, dacă am dat exemplul cu acel concurs organizat de CEDO pt. assistant lawyer, nu înseamnă că mi-am schimbat părerea despre CEDO. Şi dacă tot am pomenit de magistratul-asistent la CCR, ţin să reamintesc că aceeaşi CCR a inventat postul de „asimilat magistratului-asistent”, fără absolut niciun temei legal!

          Cît despre pertinenţa/relevanţa analogiei, îţi atrag atenţia că au fost organizate concursuri doar pt. 2 sau 3 magistraţi-asistenţi, taxate la fel ca pt. admiterea la INM. De pildă, în mai 2011, un concurs organizat de CSM pt. două posturi de magistrat-asistent a fost taxat cu 400 de lei, adică la fel cum a fost taxat concursul de admitere la INM din august 2011, unde s-au înscris 3433 de candidaţi pe 200 de locuri.

          De asemenea, pot să-ţi mai ofer un exemplu grăitor: în 2015, C.A. Alba Iulia a organizat un concurs pt. 5 posturi de grefieri cu studii superioare; s-au înscris 172 de candidaţi, deci aprox. 34 pe un loc. Prin urmare, a fost o concurenţă mai acerbă decît la concursul de admitere în SNG din acelaşi an, unde s-au înscris 1429 de candidaţi pe 63 de locuri (cam 22 de concurenţi pe un loc). Cu toate acestea, taxa pt. concursul local a rămas bătută în cuie la suma de 150 de lei. Tot cu 150 de lei a fost taxat şi un concurs organizat în martie 2011 pt. 1 post de grefier cu studii medii în cadrul parchetului dpl judecătoria HD, unde s-au înscris 12 candidaţi.

          Diferenţa de „efecte şi efort”, cum zici tu, Mihaela, nici nu mai contează în aceste condiţii. Nici măcar diferenţa de cuantum al taxei nu mai contează. Importantă este esenţa, anume că se percepe o taxă nelegală şi/sau neconstituţională, în opinia mea.

  4. Ar fi interesant dacă ați analiza și ce taxe sunt plătite pentru a participa la concursurile organizate de EPSO – pentru posturile în instituțiile europene. Vă spun eu: zero. Ba uneori chiar primești bani,

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      Mihaela, am scris deja în par. 16 alin. 2 din articolul „Admiterea la INM – radiografia unui concurs inechitabil” că am participat în 2011 la un concurs pentru ocuparea unui post de assistant lawyer la CEDO şi nu li s-a cerut nicio taxă de concurs celor 349 de candidaţi rămaşi în competiţie după prima etapă de selecţie.

      E-adevărat că nici CSM nu dispune de fondurile CEDO sau ale CCR, dar are un buget uriaş în comparaţie cu alte instituţii bugetare (primării, consilii judeţene, autorităţi naţionale etc.), care nu percep nicio taxă de înscriere la concursurile organizate pt. recrutarea funcţionarilor publici.

      Chiar mă gîndesc foarte serios să cer în instanţă anularea taxei la SNG, care nu apare nicăieri în Legea 567/2004. Dar dacă nu se respectă nici prevederile exprese din Legea 567/2004, ce să mai vorbim despre adăugarea la lege… De pildă, în art. 12 alin. (1) litera e) din Legea 567/2004 se spune explicit că SNG este condusă de un consiliu format din 9 membri, printre care şi “2 reprezentanţi ai cursanţilor, unul dintre cursanţii cu studii superioare şi unul dintre cursanţii cu studii medii, aleşi pe durata cursurilor”! Însă (con)cursurile la SNG (de cînd a fost înfiinţată această şcoală) au fost organizate exclusiv pt. grefieri cu studii superioare!!

      Dacă e să fac o comparaţie în privinţa banilor luaţi ca taxă (de protecţie sau de înscriere ori cum vrei să-i mai spui), cred că membrii CSM nu se deosebesc prea mult de tîlharii care îşi feliază/ameninţă cu şişul victimele pe stradă pt. cîteva sute de lei. Dacă tot vor membrii CSM-ului să jupoaie candidaţii la SNG, INM etc., atunci hai să-i jumulim şi noi, cetăţenii, pe candidaţii la CSM, DNA, DIICOT, CCR ş.a.m.d! Adică, nu înţeleg de ce trebuie să suporte cetăţeanul din buzunarul lui toate campaniile astea electorale pt. ocuparea unor funcţii publice (nu doar în justiţie, ci şi în politică), iar apoi „aleşii neamului” să-mi impună să plătesc nişte taxe prohibitive pt. participarea la un concurs de ocupare tot a unei funcţii publice?! De aceea, pînă şi taxa la INM mi se pare discriminatorie/neconstituţională, deşi e prevăzută expres în art. 15 alin. 3 din Legea 303/2004. Ia să plătească şi judecătorii/procurorii nişte taxe de înscriere la campaniile/concursurile pt. ocuparea unui post în plenul CSM ori la instanţe/parchete superioare, echivalente cu taxele percepute de CSM pt. ocuparea unui post în SNG sau INM, adică vreo 25-35% din prima indemnizaţie! Să vezi atunci cum ar sări ca arşi judecătorii şi procurorii, pe motiv că li se îngrădeşte accesul la o funcţie publică sau că e o măsură discriminatorie ori că taxa este inechitabilă, bla-bla-bla…

      • Tare interesant.

        Nici eu nu reușesc să îmi explic la prima vedere aceste taxe mai ales că scopul este să se recruteze cei mai buni, și nu cei mai buni dintre cei care își permit să riște să piardă o sumă de bani în mod periodic.

        Poate s-ar putea să se introducă măcar posibilitatea să nu fii pus să plătești taxa, dacă îndeplinești anumite condiții, dovedind că nu îți permiți, dar că, în baza rezultatelor din anii trecuți, și deși ai picat atunci, ai avea șanse să obții postul.

        Cu stimă,

        • Și deși nu sunt de acord cu inserarea de adjective puternice atunci când se discută o idee juridică, cele spuse se dvs mi-au amintit de ce spunea și Kelsen când arăta că diferența dintre un stat și o bandă de tâlhari nu este dată de existența unor reguli/legi, pentru că și tâlharii au legile și regulile lor – pentru că altfel nu ar putea acționa într-o bandă de tâlhari. Ci diferența este Constituția. O bandă de tâlhari nu are o constituție care să respecte drepturile fundamentale ale celor tâlhăriți. Statul, da.

          Kelsen spune asta în Doctrina pură a dreptului, dar nu mai știu sigur pagina 🙂

          • Adică după profesorul Kelsen, Constituția este fix ceea ce oprește un stat să se transforme într-o posibilă bandă de tâlhari – dar dacă și numai dacă există un control de constituționalitate efectiv (control inventat de Kelsen).

            Iar controlul de constituționalitate ar trebui să fie total, adică nu doar cu privire la anumite acte (si fara să se controleze inclusiv deciziile judecatoresti finale), și nu doar inițiat de anumite instituții (de exemplu, la noi, încă nu avem reglementată o acțiune directă de introducere pe rolul Curtii Constitutionale, justitiabilul avand acces direct la CEDO, dar acces indirect la propria Curte Constitutionala – iar francezii au crezut până în anii 1970 (cand a intervenit in forta chiar Conseil Constitutionnel ca sa le spulbere crezul hilar) că simplu fapt că există niște drepturi precizate într-o declarație va opri Parlamentul să nu respecte Constituția. Ba unii profesori – mari maeștri de drept constituțional francez argumentau că deoarece Parlamentul este reprezentantul poporului, și deoarece drepturile fundamentale sunt ale poporului, ar fi ilogic să se presupună că Parlamentul ar încălca vreodată acele drepturi fundamentale deoarece poporul nu poate încălca ce aparține chiar poporului (se observă eroarea logică, da?)

            Mult succes cu acțiunea, domnule Hrib.

            • Și ca să nu creadă cineva că Kelsen ar fi dorit și controlul de constituționalitate intrinsec, precizez faptul că Kelsen spunea că drepturile fundamentale conținute într-o declarație sunt prea vagi ca să permită un control care să nu riște să se transforme în supremația arbitrară a câtorva judecători – membri ai instanței care înfăptuiește controlul.

              Adică Kelsen era doar pentru controlul extrinsec de constituționalitate. Nu și pentru ce a statuat Conseil Constitutionnel ulterior (adică pentru un control intrinsec, prin raportare la drepturile substanțiale fundamentale).

            • Florin-Iulian HRIB spune:

              Deocamdată, „acţiunea” e doar un gînd. Mi-ar plăcea să mai conving şi pe alţi candidaţi să demarăm o acţiune colectivă, deşi mă tem că sînt singurul care strigă că împăratul este gol.

              Nu uit cît trăiesc ce mi-a spus o colegă de facultate şi cămin (devenită „mare” judecătoare, între timp) cînd încercam să mobilizez mai mulţi studenţi ai Fac. de Drept din Bucureşti să protestăm împotriva reducerii drastice a drepturilor cuvenite acestora (de pildă, toate facultăţile din cadrul Univ. Buc. au interpretat, corect, că se acordă cîte 4 foi de drum într-o lună pt. reducerea cu 50% a transportului feroviar, însă Fac. de Drept a fost unica excepţie care a decis să acorde 4 foi de drum pe tot anul universitar!?): cică „eşti un rebel fără cauză” şi „ce cîştigi dacă protestezi?”!!

              Şi ca să vezi că minţile meschine vegetează la fel, tot cam aşa mi-a răspuns o altă tipă (angajată în CSM pe vremea aia), pe care am vrut să o chem ca martoră în procesul meu versus CSM, iniţiat după fraudarea concursului organizat de acesta în feb. 2006 pt. 11 jurişti PAM. Cică: „şi-aşa n-o să cîştigi nimic; n-ai nicio şansă”! O altă duduie a refuzat şi mai vehement să depună mărturie în acel proces, apostrofîndu-mă că i-am cauzat deja „foarte mult rău” prin simpla cerere verbală (prin telefon), de care au aflat colegii ei din cancelaria premierului, de unde dorea să migreze la CSM… O altă zînă mi-a zis în acelaşi an, cu ocazia unui concurs similar făcut varză de MJ, că: „eu nu vreau să mă pun rău cu sistemul”…

              Şi după cît de mulţi candidaţi la SNG au „îndrăznit” să comenteze articolele subsemnatului pe această temă, cred că tot cam atîţia vor avea curaj „să se pună rău cu sistemul”, mai ales că oricum „nu cîştigă nimic”. 🙁

              Revenind la tîlhari, îţi spun doar atît: degeaba există o Constituţie dacă o siluiesc tocmai judecătorii plătiţi să o protejeze şi să o aplice/interpreteze în favoarea cetăţenilor cărora li se adresează acea lege fundamentală!

  5. Florin-Iulian HRIB spune:

    Mă mir că membrii CSM-ului nu au organizat nici acum concursul de admitere la SNG, ediţia 2018, indiferent ce ar fi decis dl T.T. şi colegii săi din guvern referitor la finanţarea posturilor. În 2016, încă din ianuarie se anunţase concursul din acel an, chiar sub rezerva finanţării ulterioare a posturilor scoase la concurs – a se vedea în acest sens pct. 4 de pe ordinea de zi a plenului CSM din 28.01.2016.

    Trist e că realitatea mi-a demonstrat din nou că am avut dreptate în privinţa recrutării grefierilor. Admiterea la SNG a devenit excepţia, în loc să devină unica modalitate de accedere în sistem, cum de altfel chiar Ministerul Justiţiei declara emfatic că se va întîmpla.
    Ei bine, nu-i aşa.

    Ba mai mult, unul dintre vicepreşedinţii CAAI mi-a zis că-s mai buni grefierii fără facultate decît absolvenţii de SNG!!? La care i-am replicat că poate să ceară factorilor decizionali să se desfiinţeze SNG.
    După cum merg lucrurile, cred că asta se şi urmăreşte: distrugerea educaţiei de nivel înalt, pentru că şefii au nevoie de servanţi, fără şcoală şi, mai ales, fără coloană vertebrală.
    Culmea e că o grămadă de proşti şi toate zoaiele ieşite la suprafaţă în alcătuirea puterilor statale urmăresc să-şi acopere vidul interior cu tot felul de masterate, doctorate şi funcţii cît mai sus cocoţate…

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      Mea culpa: azi dimineaţă am observat că în şedinţa plenului CSM din 16 martie 2018 s-a aprobat organizarea concursului de admitere la SNG, ediţia 2018, pentru 70 de posturi de grefier la instanţe -„sub condiţia aprobării Memorandumului”- şi 12 posturi de grefier la parchete.

      Însă taxa de concurs este enormă: 550 de lei!!!??? Nu degeaba a respins Curtea de apel Bucureşti acţiunea mea de anulare a taxei de înscriere la acest concurs în dosarul nr. 2009/2/2017 (în care a expirat de hăt aproape 3 luni termenul de redactare a hotărârii!)…

      • Florin-Iulian HRIB spune:

        Citez dintr-un comentariu al dnei M.M.Babel (deşi am decis să nu mai dau replici acesteia, comentariul citat mi se pare prea interesant ca să-l ignor): „Tot ceea ce nu este expres conferit în competența autorităților publice, este interzis pentru acestea.” – v. link: https://www.juridice.ro/592212/romania-la-cedo-cauza-pendinte-george-becali-si-dumitru-cioflina-legalitatea-abuzului-in-serviciu-in-sensul-articolului-7-din-conventie-la-momentul-faptei-conversatiile-telefonice-publicate-si-obli.html

        Citez din considerentele CAB inserate în sentinţa nr. 4517/22.11.2017, pronunţată de instanţa sus-arătată în dosarul nr. 2009/2/2017: „cât timp instituirea taxei nu este prohibită, orice discuţie cu privire la instituirea efectivă a taxei duce discuţie pe tărâmul oportunităţii măsurii, inaccesibil, instanţei de judecată”…

        Oare cine are dreptate?

        Deşi Legea 567/2004 nu prevede nicio taxă de înscriere la concursul de admitere la SNG (aşa cum prevede art. 15 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor pentru înscrierea la concursul de admitere la INM), totuşi CSM a instituit o taxă pentru acest concurs, ignorînd flagrant, în opinia mea, prevederile imperative ale art. 4, 13 şi 58 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

        Mira-m-aş ca ÎCCJ să caseze sentinţa recurată de subsemnatul…

        • Darius MARCU spune:

          Aberanta e motivarea CAB. O autoritate sau institutie publica trebuie sa isi desfasoare activitatea in limitele legii care o reglementeaza, iar orice taxa trebuie sa fie reglementata expres de lege, deoarece instituirea de taxe este o exceptie pentru aceasta, nu o regula, nefiind o firma prestatoare de servicii.
          Nu cred ca o va casa. Eu am avut o cauza in recurs la CA Oradea, in care am cerut anularea unei taxe speciale nelegale, deoarece nu avea temei legal, neindeplinind conditiile cumulative prevazute de Codul fiscal. Judecatorii au realizat o contorsionare logico-juridica, in care au ajuns sa declare inaplicabil articolul din Codul fiscal invocat de primarie ca temei legal (din alte motive decat cele invocate de mine), dar au declarat legala HCL, inventind hotararea legala fara temei legal

          • Florin-Iulian HRIB spune:

            CSM s-a apărat penibil, invocînd ca temei pentru inventarea taxei disp. art. 1 alin. 1 din H.G. nr. 183/2005, ce ar permite „înfiinţarea pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii privind organizarea concursurilor şi examenelor de admitere, potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, cu modificările ulterioare, Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum şi Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, prin preluarea acestei activităţi de la Ministerul Justiţiei”. Iar art. 2 alin. 2 din H.G. nr. 183/2005 spune că veniturile respective „se constituie [şi] din sumele rezultate din taxele percepute pentru înscrierea la examenele sau concursurile de admitere”. (v. paragraful 16 din articolul subsemnatului)

            Culmea este că atît guvernul, cît şi intervenientul accesoriu MJ au recunoscut explicit în întîmpinările lor că obiectul de reglementare al HG 183/2005 “este cu totul altul” decît stabilirea unei taxe de înscriere la concursul de admitere la SNG şi că prevederile acestui act normativ “nu instituie o taxă de concurs pentru concursul de admitere la Şcoala Naţională de Grefieri”!

            Dincolo de multiplele erori de redactare, motivarea CAB abundă de erori de logică şi aserţiuni ce se vor axiomatice. De pildă, afirmaţia instanţei de fond că hotărîrile plenului CSM nr. 94 din 28 ianuarie 2016, nr. 80 din 26 ianuarie 2015 şi nr. 203 din 6 martie 2014 ar fi „acte administrative individuale” este lipsită literalmente de orice argument logic sau juridic, întrucît nu se arată temeiul legal sau raţionamentul logico-juridic în baza căruia s-a ajuns la astfel de concluzie categorică.

            Însă aceste hotărîri nu individualizează pe nimeni (nicio persoană concretă şi niciun grup determinat sau determinabil), avînd acelaşi regim juridic ca al Hotărîrii plenului CSM nr. 173/2007 (ce instituie regulamentul de concurs şi taxa contestată de mine), pe care îl precizează şi îl aplică anual în privinţa aceloraşi aspecte generale, repetitive, constînd în numărul de locuri scoase la concurs, nivelul studiilor candidaţilor, tematica, bibliografia, data şi calendarul concursului, precum şi cuantumul taxei de concurs.
            Însuşi faptul că aceste hotărîri anuale sînt repetitive denotă că ele urmează regimul juridic al hotărîrii pe care o explicitează, fără a căpăta caracterul de acte individuale.
            De altfel, simpla interpretare gramaticală a sintagmei „act administrativ individual” anulează aserţiunea CAB.

            Culmea ironiei este că atît pîrîtul CSM (la pag. 5 din întîmpinare), cît şi CAB (la pag. 6 din sentinţă) reproduc textual definiţia actului administrativ cu caracter individual, citez: „actul administrativ individual este emis în scopul executării în concret a legii, adresându-se unui anumit destinatar sau unei pluralităţi de destinatari, determinaţi expres în cuprinsul său” [sublin. HIF]! Iar asta în antiteză cu definiţia actului administrativ cu caracter normativ, care, citez aceleaşi surse: „este emis în scopul organizării executării legii şi cuprinde reglementări formulate abstract, cu caracter obligatoriu pentru un număr nedeterminat de subiecte de drept sau de situaţii care se încadrează în ipoteza normei pe care o instituie, determinate fiind numai criteriile pentru stabilirea sferei destinatarilor, iar nu fiecare beneficiar în parte” [sublin. HIF]!!

            Numai că hotărîrile plenului CSM nr. 94 din 28 ianuarie 2016, nr. 80 din 26 ianuarie 2015 şi nr. 203 din 6 martie 2014 nu mă privesc direct, iar eu nu am fost destinatarul lor la momentul adoptării acestor acte administrative cu un vădit caracter generic, deci normativ.

            Cu toate acestea, CAB a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de CSM, pe motiv că nu am atacat acele 3 acte administrative aşa-zis individuale în termenul prevăzut de Legea 554/2004.

            Or, conform art. 7 alin. 1 indice 1 din aceeaşi lege: “În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.”!

            O altă eroare flagrantă, în opinia mea, o constituie şi respingerea ca inadmisibilă a cererii subsidiare de modificare a celor 3 hotărîri aşa-zis individuale în sensul reducerii taxei de concurs la valoarea de 150 de lei, cît se percepe pentru concursurile locale organizate de instanţe şi parchete pentru recrutarea directă a grefierilor. CAB a pretins că legea nu prevede decît anularea actului administrativ, nu şi modificarea acestuia.

            Însă, potrivit art. 18 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată: “Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.” [sublin. HIF]
            Iar potrivit art. 24 alin. 1 din aceeaşi lege: “Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ [sublin. HIF], să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.”.

            Cam astea ar fi argumentele de recurs. Să vedem ce va decide ÎCCJ.

            • Darius MARCU spune:

              Legalitatea HGR s-ar putea analiza si din perspectiva HGR nr. 1361/2006 privind conţinutul instrumentului de prezentare şi motivare a proiectelor de acte normative supuse aprobării Guvernului si a HGR nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/ aprobării…

        • Vă îmbrățișez domnule Hrib și vă urez succes în continuare!
          Sper că ați făcut o motivare corespunzătoare răsturnării soluției CAB.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.