Legea privind procedura insolvenţei persoanelor fizice

* a se vedea și dezbaterea A(m) scăpat! Se deschide insolvența persoanei fizice! [DEZBATERI.JURIDICE]

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din data de 26 iunie 2015 a fost publicată Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice.

Scopul legii îl reprezintă instituirea unei proceduri colective pentru redresarea situaţiei financiare a debitorului persoană fizică, de bună-credinţă, acoperirea într-o măsură cât mai mare a pasivului acestuia şi descărcarea acestuia de datorii.

1. Dispoziţii generale

Procedurile prevăzute de noua lege se aplică debitorului persoană fizică ale cărei obligaţii nu rezultă din exploatarea de către acesta a unei întreprinderi, în sensul art. 3 din Codul civil, şi care:
– are domiciliul, reşedinţa sau reşedinţa obişnuită de cel puţin 6 luni anterior depunerii cererii în România;
– este în stare de insolvenţă şi nu există o probabilitate rezonabilă de a redeveni, într-o perioadă de maximum 12 luni, capabil să îşi execute obligaţiile astfel cum au fost contractate, cu menţinerea unui nivel de trai rezonabil pentru sine şi pentru persoanele pe care le are în întreţinere;
– cuantumul total al obligaţiilor sale scadente este cel puţin egal cu valoarea-prag de 15 salarii minime pe economie.

Insolvenţa este definită de lege ca acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente. Insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadenţei, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori. Prezumţia este relativă.

Procedurile de insolvenţă reglementate de noua lege sunt:
– procedura de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor;
– procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active;
– procedura simplificată de insolvenţă.

Legea intră în vigoare la 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României

2. Organele care aplică procedura de insolvenţă a persoanelor fizice

Organele care aplică procedura de insolvenţă sunt: comisia de insolvenţă şi administratorul procedurii, instanţele judecătoreşti şi lichidatorul.

Comisia de insolvenţă este organul administrativ la nivel teritorial care îndeplineşte, în principal, atribuţii decizionale, de control şi supraveghere în procedura de insolvenţă, fiind sprijinită în îndeplinirea acestora de administratorul procedurii sau lichidator.
Comisia de insolvenţă se înfiinţează la nivel central, cât şi în teritoriu, la nivelul fiecărui judeţ.
Comisia de insolvenţă la nivel central este alcătuită din câte un reprezentant al fiecăreia dintre următoarele instituţii: Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului – Direcţia Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Comisia de insolvenţă la nivel teritorial este alcătuită din reprezentanţi ai structurilor deconcentrate în teritoriu ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precum şi un reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice.

Administratorul procedurii administrează procedura de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor, sub controlul comisiei de insolvenţă. Acesta este desemnat de comisia de insolvenţă dintre practicienii în insolvenţă, executorii judecătoreşti, avocaţii şi notarii publici înscrişi în Lista administratorilor procedurii şi lichidatorilor pentru procedura insolvenţei persoanelor fizice. Condițile de înscriere în Listă sunt precizate în actul normativ.

Lichidatorul administrează procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active, sub controlul instanţei judecătoreşti, şi îndeplineşte atribuţiile de supraveghere prevăzute de lege pentru perioada postprocedură judiciară de insolvenţă prin lichidare de active, sub controlul comisiei de insolvenţă. Acesta este desemnat de instanţă dintre practicienii în insolvenţă, executorii judecătoreşti, avocaţii şi notarii publici înscrişi în Lista administratorilor procedurii şi lichidatorilor pentru procedura insolvenţei persoanelor fizice.

Acţiunile din procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active, contestaţiile împotriva deciziilor comisiei de insolvenţă şi cererile de eliberare de datorii sunt de competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie şi-a avut domiciliul, reşedinţa sau reşedinţa obişnuită debitorul cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei. Hotărârile pronunţate de judecătorii sunt supuse apelului la tribunal. Hotărârile tribunalului sunt definitive.

3. Procedura de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor

Această procedură se aplică debitorului persoană fizică de bună-credinţă în vederea redresării situaţiei financiare a acestuia şi acoperirii într-o măsură cât mai mare a pasivului, printr-un plan de rambursare a datoriilor, urmată de eliberarea de datorii reziduale, în condiţiile prevăzute de lege.

Procedura insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor se deschide la cererea debitorului depusă la comisia de insolvenţă, însoţită de documentele precizate în actul normativ.

După analiza cererii, comisia de insolvenţă poate să admită în principiu cererea şi să dispună deschiderea procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor, desemnând şi un administrator al procedurii, sau poate să respingă cererea şi să constate că situaţia financiară a datornicului este iremediabil compromisă, situaţie în care, cu acordul acestuia, va sesiza instanţa pentru deschiderea procedurii de insolvenţă prin lichidare de active, sau în formă simplificată, după caz.

În termen de 30 de zile de la publicarea notificării în Buletinul procedurilor de insolvenţă, creditorii transmit administratorului procedurii informări cu privire la cuantumul şi tipul creanţelor, în baza cărora administratorul procedurii elaborează tabelul preliminar de creanţe. După soluţionarea definitivă a contestaţiilor la tabelul preliminar, administratorul procedurii elaborează tabelul definitiv de creanţe, pe care îl notifică creditorilor şi debitorului şi îl depune la comisia de insolvenţă.

Planul de rambursare a datoriilor se întocmeşte de către debitor, împreună cu administratorul procedurii, durata de executare a planului fiind de maximum 5 ani de la data rămânerii definitive a deciziei de deschidere a procedurii de insolvenţă, cu posibilitatea prelungirii cu 12 luni a acestui termen.

Planul este aprobat dacă creditorii reprezentând minimum 55% din valoarea totală a creanţelor şi 30% din valoarea creanţelor ce beneficiază de cauze de preferinţă au votat în favoarea acestuia. Creditorii care au fost notificaţi şi care nu şi-au exprimat votul vor fi consideraţi că au votat în favoarea acestuia.

În situaţia în care planul de rambursare nu este aprobat de creditori, debitorul poate cere instanţei competente, fie confirmarea planului, fie deschiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active. Instanţa poate confirma planul de rambursare, chiar dacă planul de reorganizare nu a fost aprobat de creditori în condițiile menționate anterior, dacă planul de rambursare a întrunit votul favorabil al titularilor de creanţe reprezentând cel puţin majoritatea din valoarea totală a creanţelor şi sunt îndeplinite şi alte condiţii prevăzute în actul normativ.

De la data aprobării planului de rambursare se suspendă de drept toate măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra patrimoniului debitorului.

Pe durata procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor, debitorul trebuie să efectueze plăţile către creditori la termenele stabilite în planul de rambursare a datoriilor şi să execute orice alte măsuri prevăzute în plan. Acesta trebuie desfăşoare, în condiţiile legii, potrivit abilităţilor şi pregătirii sale profesionale, o activitate producătoare de venituri sau să caute un loc de muncă mai bine remunerat, iar în situaţia pierderii locului de muncă, din motive neimputabile, să depună toată diligenţa rezonabilă pentru obţinerea unui nou loc de muncă.

Dacă, din motive neimputabile debitorului, planul nu mai poate fi dus la îndeplinire, debitorul sau administratorul procedurii poate adresa comisiei de insolvenţă o cerere de închidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare şi de deschidere a procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active.

Creditorii curenţi ale căror creanţe nu au fost achitate, din motive neimputabile debitorului, cel puţin 90 de zile de la scadenţă, pot cere deschiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active.

În cazul în care constată neîndeplinirea planului din motive imputabile debitorului, instanţa închide procedura insolvenţei pe bază de plan de rambursare şi, dacă toţi creditorii îşi exprimă acordul şi formulează o cerere în acest sens, poate dispune deschiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active.

4. Procedura judiciară de insolvenţă prin lichidarea activelor debitorului

Această procedură se deschide de către instanţa judecătorească competentă în următoarele situaţii:

a) la cererea debitorului aflat în insolvenţă:
– formulată în mod direct (dacă situaţia sa financiară este iremediabil compromisă);
– dacă cererea sa de deschidere a procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor a fost respinsă de comisia de insolvenţă, cu propunerea de deschidere a procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active;
– dacă niciun plan de rambursare nu a fost aprobat sau, după caz, confirmat de instanţa judecătorească;
– dacă planul de rambursare nu poate fi adus la îndeplinire din motive ce nu îi sunt imputabile debitorului;

b) la cererea oricăruia dintre creditori, dacă planul de rambursare nu poate fi adus la îndeplinire din motive neimputabile debitorului;

c) la cererea tuturor creditorilor dacă planul nu a fost adus la îndeplinire din motive imputabile debitorului.

Ca efect al deschiderii procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active, debitorul nu îşi mai poate exercita dreptul de dispoziţie asupra bunurilor urmăribile şi veniturilor urmăribile din averea sa şi se suspendă de drept executările silite individuale împotriva averii sale.

Lichidatorul este desemnat aleatoriu de către instanţă, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă, executorii judecătoreşti, avocaţii şi notarii înscrişi în Lista administratorilor procedurii şi lichidatorilor pentru procedura insolvenţei persoanelor fizice, care îşi au sediul profesional în judeţul în care îşi are domiciliul, reşedinţa principală sau reşedinţa obişnuită debitorul.

Lichidatorul are, printre alte atribuţii:
– inventarierea şi evaluarea bunurilor debitorului;
– întocmirea tabelului preliminar şi definitiv de creanţe, dacă acestea nu au fost întocmite în procedura de insolvenţă pe bază de rambursare pe bază de plan, sau, după caz, reactualizarea tabelului de creanţe;
– încasarea creanţelor din averea debitorului;
– vânzarea bunurilor din averea debitorului.

În vederea satisfacerii creanţelor creditorilor, lichidatorul procedurii valorifică toate bunurile urmăribile ale debitorului. Bunurile se vând potrivit prevederilor Codului de procedură civilă.

În cazul în care, deşi au fost efectuate toate demersurile prevăzute de lege, lichidatorul procedurii nu a reuşit să valorifice un bun urmăribil într-un termen de 2 ani, creditorii pot să-şi exercite opţiunea de a dobândi proprietatea bunului în contul creanţei.

Fondurile rezultate din veniturile grevate de cauze de preferinţă sau obţinute din vânzarea bunurilor şi drepturilor din averea debitorului vor fi distribuite în ordinea de distribuire prevăzută de actul normativ.

După ce bunurile urmăribile din averea debitorului au fost valorificate şi sumele obţinute au fost distribuite creditorilor, lichidatorul întocmeşte un raport final, care este comunicat debitorului şi creditorilor. Instanţa, la cererea lichidatorului, pronunţă, prin sentinţă, închiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active, în baza raportului final necontestat sau modificat ca urmare a soluţionării contestaţiilor.

În orice stadiu al procedurii, dacă se descoperă că debitorul a încheiat acte sau a acţionat, în orice mod, în frauda creditorilor anterior deschiderii procedurii de insolvenţă sau pe durata acesteia, orice creditor poate solicita instanţei închiderea procedurii.

5. Procedura simplificată de insolvenţă

Această procedură este aplicabilă debitorului care îndeplineşte cumulativ următoarele cerinţe:
– cuantumul total al obligaţiilor sale este de cel mult 10 salarii minime pe economie;
– nu are bunuri sau venituri urmăribile;
– are peste vârsta standard de pensionare sau şi-a pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă.

Comisia de insolvenţă, analizând cererea debitorului, dacă apreciază că acesta întruneşte condiţiile prevăzute de lege, sesizează instanţa competentă, care constată, prin sentinţă, îndeplinirea de către debitor a condiţiilor pentru aplicarea procedurii simplificate de insolvenţă.

De la data rămânerii definitive a sentinţei, este suspendată de drept, în privinţa debitorului, curgerea dobânzilor, penalităţilor, majorărilor de întârziere, precum şi a oricăror altor asemenea accesorii ale obligaţiei de plată.

Pentru o perioadă de 3 ani, debitorul, printre alte obligaţii, trebuie să plătească creanţele curente, pe măsură ce devin scadente, să nu contracteze noi împrumuturi, să informeze comisia de insolvenţă cu privire la obţinerea oricăror venituri suplimentare faţă de nivelul declarat prin cererea de aplicare a procedurii, precum şi cu privire la dobândirea cu orice titlu, inclusiv moşteniri sau donaţii, de bunuri şi servicii a căror valoare depăşeşte salariul minim pe economie.

La expirarea termenului de 3 ani, comisia de insolvenţă emite o decizie de încetare a aplicării procedurii simplificate de insolvenţă.

6. Eliberarea de datorii reziduale ca efect al respectării planului de rambursare a datoriilor sau a condiţiilor procedurii simplificate de insolvenţă

Ca efect al respectării planului de rambursare a datoriilor sau a condiţiilor procedurii simplificate de insolvenţă, în termen de 60 de zile de la emiterea deciziei de închidere a procedurii, debitorul poate formula o cerere de eliberare de datoriile reziduale.
Instanţa dispune, prin sentinţă, eliberarea debitorului de datoriile reziduale, constând în valoarea creanţelor ce depăşeşte cota de acoperire convenită prin planul de rambursare. Sentinţa poate fi atacată cu apel, la tribunal.

De la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvenţă a hotărârii judecătoreşti de eliberare de datorii, debitorul nu mai poate fi supus vreunei interdicţii sau limitări a drepturilor debitorului aflate în legătură cu insolvenţa acestuia.

Condiţiile eliberării de datorii în cazul procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active

După închiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active, debitorul va continua să facă plăţi către creditori, în proporţia din veniturile urmăribile stabilită de instanţă sau, după caz, de comisia de insolvenţă, şi va fi supus limitărilor şi interdicţiilor prevăzute de lege.

Dacă după un an de la data închiderii procedurii, debitorul a acoperit o cotă de cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, instanţa, la cererea debitorului, verificând dacă au fost respectate obligaţiile şi interdicţiile prevăzute de lege, poate dispune eliberarea de datorii.

Dacă, după 3 ani de la data închiderii procedurii, debitorul a acoperit cel puţin 40% din valoarea creanţelor, instanţa, verificând dacă au fost respectate obligaţiile prevăzute de lege, poate dispune eliberarea de datorii.

Dacă, cu toate diligenţele sale, debitorul nu a reuşit să acopere cel puţin cota din valoarea creanţelor prevăzută mai sus, instanţa, la cererea debitorului, verificând dacă au fost respectate obligaţiile prevăzute şi interdicţiile prevăzute de lege, poate dispune eliberarea de datorii numai după trecerea unui termen de 5 ani de la închiderea procedurii.

Pe duratele prevăzute mai sus, debitorul are, printre altele, următoarele obligaţii:
– să vireze în contul de lichidare suma reprezentând proporţia din veniturile urmăribile afectată plăţii pasivului;
– să informeze lichidatorul sau, după caz, comisia de insolvenţă cu privire la obţinerea oricăror venituri suplimentare faţă de cele comunicate la ultima raportare, în vederea recalculării proporţiei din aceste venituri destinate acoperirii pasivului şi să vireze în contul de lichidare cel puţin 40% din orice venit suplimentar ce depăşeşte salariul minim pe economie;
– să desfăşoare, în condiţiile legii, potrivit abilităţilor şi pregătirii sale profesionale, o activitate producătoare de venituri sau să caute un loc de muncă mai bine remunerat, iar în situaţia pierderii locului de muncă să depună toată diligenţa pentru obţinerea unui nou loc de muncă;
– să informeze lichidatorul sau, după caz, comisia de insolvenţă cu privire la dobândirea, cu orice titlu, inclusiv din moşteniri sau donaţii, de bunuri sau servicii a căror valoare depăşeşte salariul minim pe economie;
– să participe la cursuri/programe de educaţie financiară organizate de comisia de insolvenţă;

Pe duratele prevăzute mai sus, debitorul este supus următoarelor interdicţii:
– nu poate contracta noi împrumuturi, cu excepţia celor necesare pentru rezolvarea unei situaţii grave şi urgente de pericol pentru viaţa sau sănătatea sa ori a persoanelor aflate în întreţinerea sa, caz în care este necesar avizul prealabil al comisiei de insolvenţă;
– nu poate face donaţii;
– nu poate refuza donaţii şi nu poate renunţa la moşteniri.
Pe duratele prevăzute mai sus, debitorul va figura în Buletinul procedurilor de insolvenţă, cu menţiunea ”debitor aflat în supraveghere postprocedură de insolvenţă”.

În cazul respingerii cererii de eliberare de datorii, ca urmare a nerespectării obligaţiilor şi interdicţiilor, debitorul este ţinut să acopere creanţele cuprinse în tabelul de creanţe, în integralitatea lor, inclusiv dobânzile şi penalităţile care ar fi curs dacă nu ar fi operat suspendarea, din care se scad sumele achitate.

Dacă în termen de 3 ani de la pronunţarea hotărârii privind eliberarea de datorii se descoperă că debitorul a încheiat acte în frauda creditorilor anterior procedurii de insolvenţă sau pe durata acesteia, orice creditor poate solicita instanţei revocarea beneficiului eliberării de datoriile reziduale.

7. Interdicţii

Debitorul beneficiar al unei proceduri de insolvenţă, care, din motive imputabile, a determinat închiderea acesteia, nu va mai putea formula, în termen de 5 ani de la data închiderii, o nouă cerere de deschidere a procedurii.

La cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu, instanţa de judecată poate dispune, prin hotărârea de închidere a procedurii, din motive imputabile debitorului sau, după caz, prin hotărârea de revocare a beneficiului eliberării de datorii, şi una dintre următoarele interdicţii:
– de a fi desemnat administrator/director, manager al unei regii autonome, companii naţionale sau societăţi reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, ori alte funcţii similare, care presupun decizii cu privire la administrarea bunurilor sau conturilor, în cadrul unei persoane juridice publice ori private, timp de 5 ani de la închiderea procedurii sau de la revocarea beneficiului eliberării de datorii, iar dacă are una dintre aceste calităţi, va fi decăzut din acest drept, pentru aceeaşi perioadă;
– de a exercita calitatea de ordonator de credite sau atribuţii specifice ordonatorului de credite, timp de 5 ani de la închiderea procedurii sau de la revocarea beneficiului eliberării de datorii, iar, dacă se află în exercitarea acestei calităţi, va fi decăzut din acest drept, pentru aceeaşi perioadă.

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?