BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
VLAD CENUSE & ASOCIATII
3 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Curtea de Apel Timişoara. Constatarea nulităţii recursului ca nemotivat într-o cauză având ca obiect contencios administrativ-fiscal. Indicarea temeiului de drept al recursului prin răspunsul la întâmpinare

03.07.2015 | Adrian-Petru STEPAN
Abonare newsletter

Prin cererea de recurs formulată de către D.G.R.F.P. Timişoara, în nume propriu şi în reprezentarea A.J.F.P. Timiş, a solicitat schimbarea hotărârii primei instanţe în sensul respingerii acţiunii promovate de reclamantă. Pe cale de excepţie, intimata a invocat nulitatea recursului ca nemotivat.

Pentru a decide anularea recursului ca nemotivat, Curtea a reţinut următoarele argumente:
(i) Prin cererea de recurs, D.G.R.F.P. Timişoara nu a arătat care sunt argumentele juridice pentru care instanţa de fond a înlăturat modul de calcul al impunerii prin estimare realizat de către pârâtă, adică nu a criticat soluţia instanţei sub aspectul temeiurilor juridice aplicate speţei şi care a dus la constatarea caracterului nelegal al impunerii.
(ii) Reproducerea prin recurs a stării de fapt care a condus la modul de calcul al impunerii prin estimare, cu reproducerea actelor normative care au stat la baza estimării, nu se constituie într-o critică a sentinţei, aspect sub care recursul este nemotivat în drept, astfel că sunt incidente prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 488 alin. (3) Cod proc. civ. care prevăd sancţiunea nulităţii recursului pentru nemotivarea sa în drept.
(iii) În cererea de recurs nu este indicat vreunul din motivele de casare ale sentinţei, respectiv cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 Cod proc. civ., omisiunea fiind sancţionată tot cu nulitatea recursului conform art. 489 alin. (1) Cod proc. civ. Faptul că, prin Răspunsul la întâmpinare, recurenta a precizat temeiul de drept al recursului, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod proc. civ., nu este de natură a acoperi această lipsă, întrucât nicio prevedere legală din Codul de procedură civilă nu prevede posibilitatea completării cererii de recurs cu temeiurile de drept după împlinirea termenului legal de motivare al acestuia.

În consecinţă, instanţa a admis excepţia invocată de către intimată şi a constatat nul ca nemotivat recursul declarat de către D.G.R.F.P. Timişoara. (Decizia nr. 3312 din 12 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timișoara, Secția de contencios administrativ și fiscal având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal TVA)

Adrian-Petru Stepan
Boscolo&Partners Timişoara

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “Curtea de Apel Timişoara. Constatarea nulităţii recursului ca nemotivat într-o cauză având ca obiect contencios administrativ-fiscal. Indicarea temeiului de drept al recursului prin răspunsul la întâmpinare”

  1. Vasile BLOJ spune:

    Frumos. Felicitari pentru articol.

  2. Florin RADU spune:

    Solutia este gresita, incalca dreptul de acces la o instanta si incalca principiul evitarii formalismului excesiv.

    • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

      Dar DGRFP Timișoara nu are locus standi la CEDO, astfel încât nu vom afla niciodată dacă este sau nu greșită. Iar acțiune directă la CCR nu există, precum există în Germania sau Cehia (și nici acolo nu prea ar fi avut locus standi pentru că drepturile fundamentale sunt date pentru a proteja PERSOANE sau entități private, nu entități publice precum DGRFP).

      Deci prezumția de soluție corectă este una absolută (în cauzele în care recurenții sunt instituții publice) din moment ce nu se mai poate ataca nici la nivel internațional, orice discuție devenind astfel futilă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week